Se spune că foametea mondială va veni în momentul când vor învăţa chinezii să mănânce cu lingura. Deocamdată, cheful lor de băutură e pe cale să scoată grupul Louis Vuitton-Moet-Hennessy din graficele descrescătoare. Şi alte zone ale pieţei de lux au reînceput să-şi pună speranţa în China, mai ales marile case de bijuterii şi de modă. Rusia însă stagnează la un nivel foarte scăzut al consumului de lux, iar Brazilia nu mai are mari motive să-şi pună iniţiala în rezervorul de spe­ranţe numit BRIC (Brazilia-Rusia-India-China, considerate viitorul El Dorado al vânzătorilor de lux)
LVMH, cel mai mare produ­cător de bunuri de lux din lume, a înregistrat o scădere a vânzărilor de doar 3% în al treilea trimestru din 2009, faţă de 7% în primul trimestru şi de scăderea ge­nerală de 20% prognozată la sfârşitul lui 2008 pentru piaţa luxului. Divizia de bijuterii şi orologerie a grupului (ca­re reprezintă 5% din vânzări) a a­vut o scădere de 22%, fiind cea mai a­fec­tată, în timp ce divizia de cosmeti­ce şi parfumerie (care include lanţul Sephora) a depăşit toate aşteptările, crescând cu 2,5% în magazinele proprii şi înregistrând o scădere de doar 4,6% în vânzările către alţi distribui­tori şi retaileri. Luată independent, di­vizia de modă şi pielărie a crescut cu 5,3%, în ciuda unor scăderi de pes­te 10% la branduri ca DKNY şi Fendi.
Mare parte din revenirea la cifre re­zonabile a grupului provine din vân­zarea peste aşteptări a genţilor Vuitton şi a cognac-ului Hennessy în China. Pe total, vânzările grupului în primele trei trimestre au atins 4,14 mi­liarde de euro, faţă de 4,16 miliar­de în primele nouă luni ale lui 2008.
Grupul Richemont, pe de altă par­te, nici măcar nu se apropie de un nivel rezonabil al scăderii vânzărilor. În primele cinci luni ale anului financiar (aprilie-august 2009), vânzările au scăzut cu 16%, piaţa din SUA stabi­lind un nou record negativ (-36%). Vân­zările pe piaţa asiatică au crescut cu 5%, în ciuda unei scăderi de 7% pe piaţa japoneză, iar vânzările din Eu­ro­pa - cu 22%. Vân­zările prin pro­priile magazine au fost cel mai puţin afectate (-7%), iar cele către distribuitori şi re­taileri au scăzut cu 21%. În ceea ce priveşte segmentele de activitate, cel mai afectat a fost sectorul de bijuterii şi oro­lo­gerie (-17%), iar cel mai puţin - cel de marochinărie şi accesorii (-1%). Casele de bijuterii au avut vânzări cu 14% mai mici decât în al treilea tri­mestru din 2008, cele de orologerie - cu 18%, iar divizia de instrumente de scris a înregistrat o  scădere de 23%. În aşteptarea întâl­nirii acţionarilor din noiembrie, oca­zie cu care vor fi fă­cute publice şi cifrele pentru septembrie, pe piaţă a apărut deja zvonul că Richemont ar dori să renunţe la serviciile CEO-ului Norbert Platt, acesta urmând să fie înlocuit de preşedintele grupului, Johann Rupert.
La cel de-al treilea gigant al pieţei, PPR, scăderea în cel de-al treilea tri­mestru a fost de 7,6%, de la 4,94 la 4,56 miliarde de euro (cu aproape 100 de milioane de euro sub estimările făcu­te de analişti la începutul anului), iar grupul nu a dat încă publicităţii nicio informaţie privind profiturile ope­raţionale.
„Miezul“ grupului PPR, Gucci Group, aproape că şi-a revenit din criză, înregistrând o scădere de doar 3,2%.

„Destocking“, burse, perspective
În toate cazurile de mai sus, vina pentru scăderea vânzărilor este aruncată pe retailerii independenţi şi distribuitori, ca şi cum ei ar fi responsa­bili pentru faptul că pătura mijlocie nu-şi mai permite aventuri de mii de euro prin magazine sau că cei foarte bogaţi s-au concentrat pe branduri su­per-exclusiviste, diminuându-şi toto­dată cheltuielile cu mai bine de 20%. Fenomenul cu care se confruntă producătorii se numeşte „destocking“: re­tailerii nu mai fac stocuri fiindcă nu au siguranţa că vor vinde şi ştiu că cererea a scăzut. La câteva luni distanţă, această cerere scăzută din par-tea distribuitorilor duce la mic­şorarea producţiei.
În ciuda tuturor acestor aspecte, bursele au reacţionat pozitiv la cifrele publicate la sfârşitul lunii octombrie. Acţiunile PPR au avut creşteri de pâ­nă la 7%, cele de la LVMH au crescut cu 3,2%, iar cele ale Richemont - cu 2,2%. Motivul este simplu: cu o uşoară creştere a cererii pentru produsele de lux, nivelul producţiei - care a de­pă­şit, se pare, nivelul minim - începe să se întoarcă la normal. Mai mulţi bani, mai  multe dividende…
În plus, analiştii de la Bain & Co - companie al cărei prestigiu a crescut enorm de la declanşarea crizei financiare, pentru acurateţea previziuni­lor şi rapiditatea cu care a reacţionat la diversele mişcări din piaţă - esti­mează că vânzările de bunuri de lux vor reveni la nivelul din 2005-2006 încă de la sfârşitul lui 2009, iar 2011 va fi primul an cu o creştere generală a pieţei.
Spre deosebire de 2007-2008, când multă lume credea că viitorul este mai simplu pentru firmele mici şi medii de pe piaţa luxului - nişate, ex­­clusiviste şi cu un public-ţintă fi­delizat -, astăzi se consideră că pe termen lung lucrurile sunt mai complicate. Revenirea la cote normale a vân­ză­rilor va redeclanşa ofensiva de pia­ţă a marilor grupuri, dornice să pro­fite la maximum de „primăvara fi­­nan­ciară“. Campaniile de marketing, pu­blicitate şi PR vor fi suficient de co­pleşitoare cât să arunce o umbră dea­să asupra micilor companii, incapabile să-şi comunice valorile la ace­laşi nivel. „Piaţa va deveni foarte com­pli­ca­tă şi foarte competitivă“, spun ana­liştii de la Bain&Co, iar fir­melor mici şi mijlocii le lipsesc forţa managerială şi financiară care să le ţină la  su­pra­faţă. Recentele exemple - Yamamoto, Excada, Gianfranco Ferre sau Chris­tian Lacroix - o dovedesc din plin.
Ca de obicei, şi de această dată, toţi ochii sunt aţintiţi asupra Chinei, unde se estimează că vânzările de pro­duse de lux vor creşte cu 12% în 2010, acesta fiind motorul „revenirii“ la dimensiunile pieţei de dinainte de criză.