Ritmul accelerat de creştere a ratei şomajului provoacă îngrijorare în rândul specialiştilor HR, care nu prognozează, pentru perioada următoare, o îmbunătăţire a situaţiei de pe piaţa muncii din România. În momentul de faţă, doar unul din trei disponibilizaţi îşi mai găseşte de lucru, şansele de reîncadrare în muncă fiind din ce în ce mai scăzute.
Lunile care vin se a­nunţă şi mai grele, în condiţiile în care îşi vor face simţită pre­zen­ţa şomerii „de sezon”, re­zultaţi în special din rândul sectoarelor care nu-şi pot des­făşura activitatea pe timp de iarnă, iar trecerea perioadei electorale va da frâu liber şi disponibilizărilor din cadrul companiilor de stat. Deja do­meniul energetic a anunţat că va apela la restructurări. Nici situaţia funcţionarilor publici nu este mai uşoară, existând presiuni venite din partea forurilor financiare interna­ţio­­nale de a opera şi în a­ceastă zonă concedieri importante.
La ora actuală există 625.140 de şomeri înregis­traţi, 500.000 dintre aceştia provenind din cadrul perso­na­lului disponibilizat din di­verse unităţi economice. Cei­lalţi şomeri rezultă din rân­dul absolvenţilor de liceu sau facultate care acum se află pentru prima dată în căuta­rea unui loc de muncă.
Cele mai multe concedieri au fost operate în zona privată, fiind afectaţi salariaţii societăţilor care produc bu­nuri de folosinţă îndelungată, dar şi cei din firmele de construcţii. Statisticile arată că, de la declanşarea crizei eco­nomice, doar 200.000 de persoane rămase fără job au reu­şit să se angajeze din nou, astfel că doar unul din trei lu­crători disponibilizaţi reintră în activitate. Şansele ca situa­ţia să se schimbe în mod pozi­tiv sunt destul de mici, pro­gra­mele de ocupare profesio­nală neavând rezultate prea bune. Deşi pentru 2009 se esti­mase că 45.000 de români vor intra în astfel de proiecte de pregătire profesională, pâ­nă acum nu au reuşit să beneficieze de astfel de servicii decât 20.000 de persoane.
Criza economică a lovit cel mai puternic în rândul ro­mâ­ni­lor cu studii liceale şi post­li­ceale, aceştia înscriindu-se prin­tre angajaţii majoritari tre­cuţi în şomaj. Nici sala­ria­ţii care au terminat cursurile u­nei facultăţi nu o duc mai bi­ne, ritmul de creştere a şo­ma­ju­lui în rândul acestei catego­rii fiind foarte ridicat. Po­tri­vit statisticilor, cei mai mulţi dintre şomerii actuali au vârste cuprinse între 30 şi 49 de ani.

Bumerangul concedierilor
Problemele existente în e­co­nomia mondială au determinat o parte din firme să ia decizii greşite, cu efecte dramatice pe termen lung. Criza a afectat profund piaţa mun­cii din România; şansele de redresare sunt foarte scăzute, estimările optimiste vorbind despre o reve­nire în cel puţin zece ani.
Politica multor companii a fost una de supravieţuire, ho­tărârile luate urmărind doar nişte soluţii de salvare imediată.
Un studiu Daedalus Mil­ward Brown, realizat la solici­tarea  HR-Club, arată că doar o cincime din firmele de la noi şi-au focusat resursele fi­nanciare în aşa fel încât de­par­tamentele de HR să-şi poa­tă dezvolta proiectele. Cele mai multe dintre societăţi au preferat să aloce fonduri  segmentelor de vânzări şi marketing, ignorând necesitatea de a avea o politică de perso­nal stabilă.
Paul Evans, unul dintre cei mai importanţi specialişti ai HR-ului internaţional, a venit la Bucureşti pentru a-şi face cunoscute teoriile legate de managementul oamenilor în contextul schimbător şi ne­sigur al globalizării. Cu aceas­tă ocazie, el a atras atenţia a­su­pra pericolelor la care se ex­pun firmele care se concen­trea­ză excesiv pe rezultate şi neglijează procesele. El susţi­ne că o politică sănătoasă se bazează pe teza potrivit căreia „trebuie să gestionăm perioa­de­le de declin pregătindu-ne pentru creştere şi să gestio­năm perioadele de creştere pre­gătindu-ne pentru declin”.

Şomajul va ajunge la un milion
Studiul Daedalus Mil­ward Brown arată că a­proape ju­mă­tate din fir­mele de la noi au apelat la concedierile de personal în această perioadă. Odată cu mo­dificările apăru­te în orga­nigramă s-au produs schim­bări şi în ceea ce pri­­veşte bu­ge­tele alocate de­par­tamen­te­lor de resurse u­ma­ne, 43% din companii re­du­când fondurile destinate acestui segment. Im­pactul unor astfel de de­ci­zii este major, în condiţiile în care programele de ocupare profesională susţi­nute din bani publici sunt ega­le cu ze­ro. În România se înregistrea­ză un fenomen îngrijorător, având în vedere că o persoană aruncată în şo­maj are şanse mult prea mici de reangajare.  Nici cursu­ri­le de calificare nu ajută foarte mult, disponibilitatea angajatorilor de a reîn­ca­dra o parte din salariaţi fi­ind foarte scă­zută.
Iar pentru 2010 previziunile sunt mai mult decât sumbre, Fondul Monetar Interna­ţio­nal atrăgând atenţia asu­pra riscului ca şomajul din Ro­mânia să explodeze. Insti­tuţia financiară estimează că, la sfârşitul lui 2009, rata şo­ma­jului va urca undeva la 9,6%. Un raport de evaluare în­tocmit de FMI relevă că vârful crizei va fi atins în 2010, a­tunci când se aşteaptă un in­di­cator de 10%.
Previziunile Agenţiei Na­ţio­nale pentru Ocuparea For­ţei de Muncă (ANOFM) sunt puţin mai optimiste, vorbind despre un număr de 750.000 de şomeri susţinuţi de stat la sfârşitul acestui an. „În con­diţiile în care rata şomajului se va apropia de 8%, iar populaţia activă din România în­sumează 9,7 milioane de persoane, numărul şomerilor va depăşi 725.000 la sfârşitul anului şi s-ar putea să ajungă chiar la 750.000 de persoane. Totodată, dat fiind că ne confruntăm cu o perioadă de scă­dere a economiei, cred că nu poate fi foarte bine după 1 ianuarie”, a declarat Eugen Pre­da, director ANOFM. Ceea ce nu a spus oficialul statului este că statisticile instituţiei pe care o reprezintă fac referi­re doar la şomerii înregistraţi, aceasta nefiind de fapt cifra reală a persoanelor care nu au ocupaţie. Fostul ministru al muncii Paul Păcuraru este de părere că „şomajul oficial nu este acelaşi cu şomajul real. A­pro­ximativ 50% din popu­laţia României este în zona rurală şi, chiar dacă ar vrea să mun­cească, nu are unde, iar mulţi dintre ei nici măcar nu sunt în evidenţele şomajului”. El cre­de că numă­rul persoa­ne­lor fără job va ajunge la un mi­lion în 2010. Astfel de previ­ziuni stau în picioare în con­diţiile în care, în ultimele 14 luni, rata şomajului a crescut constant. O situaţie similară a fost consemnată în 1991, când Româ­nia a înregistrat cel mai mare număr de per­soane care nu aveau un loc de muncă.