În spatele investiţiei de la Carrefour Orhideea se află o întreagă inginerie legată de terenurile pe care a fost ridicat acest centru comercial, unele private, retrocedate de primărie, altele ale statului, câştigate la loteria instanţei de judecată. Pionul principal al realizării acestui mall este Traian Băsescu, în dubla sa calitate de fost ministru al transporturilor şi fost primar general al Capitalei. Terenurile au aparţinut înainte de anul 1989 Căilor Ferate Române, dar prin decret au fost transferate la autorităţile locale bucureştene.
Atunci când Traian Băsescu era ministru, în 1998, un teren în suprafaţă de 5 hecta­re, situat în apropierea străzii Orhideelor, într-o zonă centra­lă a Capitalei, era aproape de a intra în proprietatea Com­pa­niei Naţionale CFR SA. Tere­nul revendicat aparţinuse Căi­lor Ferate înainte de 1989, dar fusese ulterior trecut în pro­prie­ta­tea privată a Primăriei Muni­cipiului Bucureşti. În doi ani, procesul a trecut prin diferite faze, de la judecătoria de sector până la Curtea de Apel, în final ministerul a­vând mari şanse de câştig.
Traian Băsescu a fost ales însă primar al Capitalei, iar in­­te­resele s-au schimbat. În noua calitate pe care o avea, el a trans­ferat de la patrimoniul CFR-ului documentele cadastrale aferente acelui teren şi o parte din juriştii societăţii de stat, care au întors armele şi au făcut acum „jocurile” în favoa­rea primăriei. În anul 2000, procesul s-a oprit brusc, pentru că foştii subalterni de la CFR n-au mai găsit bani pentru a plăti o taxă de timbru, iar parcela a rămas în pro­prietatea Primă­riei Capi­ta­lei. Ca prin minune, lângă te­renul ce a aparţinut CFR-ului a fost pusă în posesie de Pri­mă­ria Capitalei societa­tea MACOMB, deţinută de ru­dele familiei Co­coş, apropiată de Traian Băses­cu. Macomb a primit un teren de 21.497 mp, pe care ulterior l-a înstrăinat către societatea franceză Cam­penon Bernard (actuala Vinci Construction) care, la rândul său, a încheiat un contract cu Hiproma, gru­pul francez ce operează lanţul de magazine Carrefour.
Încă de la învestirea în func­ţia de primar general al Ca­pi­ta­lei, Băsescu a luat în pro­pria-i mâ­nă negocierea con­tractului de colaborare în vederea con­stru­irii Centrului Comercial Or­hi­deea, iar pro­iec­tele propu­se de acesta pentru concesionarea terenului şi documentaţia de urbanism au trecut ca prin brânză prin şedinţele de consi­liu, unde au fost aprobate îna­inte de a se fi pronunţat o solu­ţie în instan­ţă, în procesele cu CFR SA. Con­­cesiunea tere­nului de 5 hec­ta­re, Planul Urbanistic de Deta­liu (PUD) şi construcţia propriu-zisă s-au realizat în mai pu­ţin de doi ani.
Patru ani mai târziu, valoa­rea terenului a crescut de ze­ce ori, fiind estimată la pes­te 50 de milioane de euro.

Un proces de revendicare
Primele demersuri în ve­de­rea obţinerii terenurilor situate în zona Orhideelor, care aparţinuseră regionalei CF Bucureşti, au fost lansate de conducerea societăţii CFR SA în urmă cu 11 ani. În primă fază, a fost deschis dosarul 1820 din 1998, la Judecătoria Sectorului 6, în care CFR cerea să i se recunoască dreptul de proprietate asupra celor cinci hectare aflate în străzile Orhi­deelor, Calea Plevnei şi în Spla­iul Independenţei, unde se află acum hipermarketul Car­refour. Instanţa a solicitat Consiliului Local al Sectorului 6 şi Consiliului General al Mu­nicipiului Bucureşti să facă dovada dobândirii acestui te­ren. Din documentaţia pusă la dispoziţie s-a constatat că de­mer­sul CN CFR SA ar fi trebu­it să fie în revendicare. În ace­laşi an, ministrul Traian Băses­cu a decis reorganizarea Companiei Naţionale CFR SA, iar procesul a fost abandonat. Demersurile au fost reluate în 1999, prin dosarul 16.308/ 1999, tot la Judecătoria Secto­rului 6, unde CNCF SA - prin Societatea de Management Fe­roviar (SMF) SA - a chemat în instanţă din nou primăria de sector şi Primăria Capitalei.
În fond, CNCF cerea tere­nu­rile situate la adresele poş­ta­le Orhideelor nr. 2, 2A, 10 şi 501, ce au fost ocupate de linii ferate, de revizia de vagoane şi alte active ale CFR-ului. Pro­ce­sul a evoluat favorabil pentru CFR atâta timp cât Traian Bă­sescu a fost ministru al transporturilor. La termenul din 11 a­prilie 2000, instanţa a ce­rut istoricul terenului, din do­cumente rezultând că acesta a aparţinut societăţilor din CFR: „Terenul din Şoseaua Orhi­de­elor nr. 2 a fost un imobil compus din teren în suprafaţă de 11.286 mp şi mai multe construcţii, ultimul posesor fiind Antrepriza de Drumuri şi Poduri. Prin Decretul Consi­liu­lui de Stat 188/1989, anexa 2, poziţia 3, terenul cuprinde birouri şi garaje, fiind dezafectat pentru construirea Centru­lui de Creaţie pentru Cultură şi Educaţie pentru Tineret. Te­renul de la numărul 2A a fost al regionalei CFR Bucureşti şi cuprindea terenuri, birouri şi depozite şi a fost preluat de Consiliul Local prin decretul 188. Terenul din şoseaua Orhi­deelor nr. 10, în suprafaţă de 13.295 mp şi construcţii de 1.000 mp, a aparţinut Centra­lei de Antrepriză pentru Căi Fe­ra­te Bucureşti. Terenul de la nu­mărul 501 din şoseaua Orhide­elor este în suprafaţă de 11.104 mp şi a fost al Mi­nis­terului Trans­porturilor şi Te­lecomu­ni­caţiilor”, se arată în documen­tele obţinute de SFin.

CFR-ul renunţă şi pierde „mina de aur”
Acţiunea în revendicare a­vea toate „ingredientele” pentru a readuce terenurile în pa­trimoniul CFR. Dosarul s-a în­tors „ca la depou” în momentul în care Traian Băsescu a schimbat fotoliul de ministru cu cel de primar al Bucureş­tiului. În 1999, juriştii Primă­riei Capitalei au invocat ne­com­petenţa materială a Jude­cătoriei, pe motiv că valoarea terenurilor depăşeşte 150 de milioane de lei vechi, şi a soli­citat declinarea competenţei la Tribunalul Bucureşti. Prin Decizia Civilă 1566/1999, Tri­bu­nalul Bucureşti a respins apelul SMF şi al CN CFR SA menţinând sentinţa civilă 2.815/1999 de la Judecătoria Sectorului 6, prin care se soli­cita introducerea unei acţiuni în revendicare. La puţin timp, Curtea de Apel Bucureşti a ca­sat decizia 1.566/1999 şi a tri­mis cauza spre solu­ţio­na­re la Judecătoria Sectorului 6.
La data de 20 iunie 2000, Judecătoria Sectorului 6 reia pro­­cesul şi solicită expertiză su­plimentară. În septembrie ace­laşi an, se constată că tere­nul are o suprafaţă totală de 54.345 mp şi, potrivit ex­per­tizei, valoa­rea acestuia este de 48.834.417.000 lei vechi (4.883.441 lei). La a­ceastă va­loa­re, instanţa obligă CFR-ul, prin SMF, să achite ta-xa de timbru în valoare de 509.989.179 lei vechi şi acordă termen până la data de 30 ia­nuarie 2001. CFR-ul nu plăteşte nimic, la ultimul termen ju­riş­tii societăţii de stat fac doar fi­gu­raţie, iar terenul rămâne în pro­prietatea privată a Pri­mă­ri­ei Municipiului Bucu­­­reşti, prin sentinţa din da­ta de 27.02.2001. Deşi procesul por­ni­se de la Curtea de Apel cu câş­­tig de cau­ză acordat CFR-ului.

Secretele „generalului” Băsescu
În luna iunie 2000, Con­si­liul General aprobă Hotărârea 148 privind aprobarea colaborării dintre CGMB, Minis­terul Transporturilor prin SAAF şi Campenon Bernard SGE, prin care se stabileşte că  „se aprobă colaborarea cu SAAF (Societatea de Ad­minis­trare Active Feroviare) şi Cam­penon Bernard SGE (Franţa), pentru realizarea în zona deli­mitată de Calea Plevnei, Şo­seaua Orhideelor, Splaiul In­dependenţei, Fabrica de Pâine Plevnei şi Căminele Studen­ţeşti Grozăveşti a unui complex comercial şi de recreere de interes public. Dobândirea terenurilor aparţinând unor persoane fizice şi juridice, afe­rente acestui proiect, revine în sarcina societăţii Campenon Bernard SGE. Consiliul Ge­ne­ral al Municipiului Bucureşti (CGMB) împuterniceşte primarul general să negocieze şi să semneze Contractul de Co­la­borare cu SAAF şi CBSGE”, se arată în hotărârea Con­siliu­lui. Astfel, Traian Băsescu nu mai avea nevoie de aprobarea consilierilor pentru aprobarea contractului.
La data de 18 iulie 2000, prin dispoziţia 1.066 a prima­ru­lui Traian Băsescu, se con­sti­tuie Comisia pentru nego­cie­rea contractului de colaborare între Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Mi­nis­terul Transporturilor prin SAAF (Societatea de Admi­nis­trare Active Feroviare) şi Cam­penon Bernard SGE (CBSGE- Franţa) cu preşedinte de comi­sie Radu Dinulescu, vicepre­şe­dinte Cristian Iftimoaie, Mir­cea Paraschiv, Daniel Ghioca şi Vasile Chirilă. Radu Dinu­les­cu a deţinut funcţia de di­rec­tor al Direcţiei Juridice, fiind cerce­tat penal în două cauze, în anul 2002, pentru abuz în serviciu contra intereselor publi­ce şi pentru neglijenţă în serviciu. La scurt timp, acesta şi-a dat demisia din funcţia deţi­nu­tă la Pri­mă­r­ia Generală.
Nici nu se uscase bine cer­neala pe decizia Judecătoriei Sectorului 6, care obliga CFR să plătească taxa de timbru, că Traian Băsescu a şi prezentat CGMB proiectul pentru construirea complexului. Prin ho­tărârea 212 din 23 august 2001, CGMB dă undă verde PUD-ului pentru construcţie de­finitivă, cu funcţiunea co­merţ, pe terenul din şoseaua Orhideelor. Proiectul iniţiat de primarul Traian Băsescu avea acum cale liberă.

Contractul secret
Contractul de colaborare semnat de CGMB, firma de stat SAAF şi Campenon Ber­nard SGE nu se referă însă la o concesiune a terenului şi nici la vânzarea acestuia, ci la o aso­ciere. Ce fel de asociere? Una destul de încurcată, după cum se va vedea.
Deşi poate fi considerat un parteneriat public-privat, în care toate documentele şi a­cor­durile încheiate ar trebui să fie transparente, conduce­rea Direcţiei Relaţii Inter­na­ţio­nale din Primăria Mu­nici­piului Bucureşti ne-a precizat că informaţiile referitoare la acest contract nu pot fi fur­ni­zate către terţi decât cu aprobarea celorlalte părţi. Singura certitudine este aceea că, pentru anul 2008, Primăria Gene­rală a încasat din această co­laborare 117.338 de lei, iar în 2007 - 101.642 lei, sub formă de cotă-parte din încasări. Un calcul simplu arată câştigul pri­măriei din această aso­cie­re: circa 31.885 de euro la un curs mediu de 3,68 lei pentru un euro, adică aproximativ 2.657 de euro pe lună sau 88,5 euro pe zi. Aceasta este „chi­ria” primită de municipalitate pentru un teren de peste cinci hectare în centrul Capitalei. Ta­riful rivalizează cu cel al u­nui hotel de la marginea Bucu­reştiului sau cu închirie­rea unei maşini din clasa medie.
Contactată de SFin, compania Carrefour a menţionat că este doar chiriaş pe locaţia din strada Orhideelor şi se dezice de orice implicare în această tranzacţie. Reprezen­tanţii acesteia ne-au sugerat să ne adresăm companiei care administrează centrul Comer­cial Orhideea, respectiv firma cu capital francez Cegis Imo­bi­liare. Care nu a vrut să co­men­teze nimic pe marginea aces­tui subiect.

SAAF nu mai are nimic
La firma de stat, lucrurile sunt şi mai încurcate. Condu­cerea SAAF habar nu are de un astfel de contract, de vreun litigiu sau despre arhiva societăţii. Cât despre redevenţa ce ar fi trebuit încasată din acest contract de colaborare, nici în vis nu s-a arătat. Terenurile au fost declarate pierdute, ca o pereche de şosete vechi, iar viitorul e sumbru. „Societatea SAAF a fost în continuă schimbare, ca să spun aşa... În nouă ani a avut 15 directori şi s-a mu­tat în trei sedii. Cine cre­deţi că a mai avut grijă de ar­hivă, dacă au fost numai directori numiţi politic? E trist, dar adevărul este că unii au plecat cu sacii de dosare de aici, iar pe arhiva noastră dormeau oamenii străzii de la Gara Basarab. Îmi pare rău, dar nu ştiu nimic despre contracte sau documente din 2000. Deşi nu a trecut mult timp, în a­ceas­tă societate s-au întâmplat multe”, spune cu amărăciune noul director al SAAF, Florea Berceanu.

Cåştigătorii din spatele scenei
Chestionaţi de SFin, repre­zentanţii CFR nu-şi explică astăzi cum de nu s-au găsit la acea vreme 50.998 lei (noi) pentru taxa de timbru, iar funcţionarii primăriei nu au găsit toate documentele nici la două luni după solicitarea noastră. Cert este că, în imediata vecinătate a acestui teren, a fost împroprietărită societa­tea MACOMB SA. Acţionarul majoritar la Macomb era, la nivelul anului 2000, Grupul de Investiţii GRI SA, unde printre acţionari sunt Ştefan Lucov şi societatea Orion Group SRL. Fratele lui Ştefan Bogdan Lucov, Gabriel Lucov, este fin de cununie al lui Do­rin Cocoş. Soţia lui Ştefan Lu­cov este Steluţa Lucov, care a fost asociată la Dalli Exim alături de Radu Jianu şi Cerga Năstase, dar şi cu alte perso­na­je celebre din familia omului de afaceri Dumitru Bucşaru.
D&D Global SRL este una dintre societăţile care leagă interesele grupului Lucov - Cocoş - Bucşaru. Bogdan Lu­cov avea 25% din acţiuni, ală­turi de Anca Dinu (50%) şi de Ramona Magdalena Bucşaru (25%), fiica cea mare a lui Dumitru Buc­şaru. Firma MACOMB este pusă în posesie, prin Dispo­ziţia 80/2000, cu un teren situat în Splaiul Independenţei 210. Societatea vinde terenul către firma constructoare a Centrului Comer­cial Orhide­ea, iar Primăria Ge­nerală pune la dispoziţia celor interesaţi terenul în suprafaţă de 51.607 mp abandonat de CFR prin neachitarea taxei de timbru.
MACOMB a devenit astfel marele câştigător al acestei complicate istorii. Repre­zen­tan­ţii CFR cu care SFin a discutat spun că jocurile par să fi fost făcute pentru acţionarii societăţii MACOMB încă de la început. Afaceriştii care controlau această firmă au reuşit astfel să obţină un preţ mult mai mare pentru terenul lor, care - fără aportul imobiliar al primăriei – n-ar fi fost inte­resant pentru dezvoltatorul Hipro­ma, ce deţinea franciza Carrefour.
Terenurile din strada Or­hideelor nr. 2, 2A, 10 şi 501, ce aparţinuseră CFR, au dispărut din scripte odată cu înglobarea acestora în proprietatea de la adresa poştală din Spla­iul Independenţei 210, unde fusese retrocedată parcela că­tre MACOMB SA. Acestea sunt înregistrate acum la numărul poştal Splaiul Independenţei 210, înscris în cartea funciară cu numărul 11.836.
Acum, în 2009, toate urme­le s-au şters, CFR a pierdut, iar Primăria Bucureşti nu câştigă aproape nimic. Cineva a câşti­gat însă din această suveică. Veniturile Carrefour Orhideea arată că ideea a fost bună, locaţia excelentă, iar cei care au pus-o în practică au avut o minte ascuţită. Iar dacă statul şi municipalitatea au făcut o afacere proastă, asta nu în­seam­nă că unii reprezentanţi ai autorităţilor implicate vor avea o bătrâneţe cu lipsuri.

MACOMB - de la oamenii lui Băsescu la cei ai lui Năstase
MACOMB este o societate prosperă, listată la Bursă. Acţiunile MACOMB Bucureşti (simbol MACK) sunt listate la categoria de bază pe piaţa Rasdaq din 29 aprilie 1997, iar ultima tranzacţie a fost încheiată la 20 octombrie, la preţul de 4,5 lei/acţiune. La această cotaţie, capitalizarea companiei se ridică la 512.487 de lei. Titlurile MACK nu au avut o lichiditate ridicată în ultimul an, având în vedere că au fost realizate 117 transferuri cu o valoare totală de 64.133 lei.
Fiind listată pe segmentul Rasdaq, MACOMB nu întruneşte regulile de transparenţă specifice unei societăţi listate, ultimele raportări financiare fiind pentru sfârşitul anului trecut. Astfel, în 2008, firma nu a înregistrat ve­nituri din activitatea de exploatare, în schimb a efectuat cheltuieli în sumă de 38.420 de lei - ponderea importantă revenind prestaţiilor către terţi. Pe ansamblul anului trecut, societatea a raportat o pierdere de 38.039 de lei, mult mai mică însă faţă de cea din anul precedent (de 152.872 de lei). Dar analiza rezultatelor financiare relevă o deteriorare a activităţii societăţii în ultimii trei ani - MACOMB obţinând un profit de 68.501 lei în 2006 -, principala cauză fiind reducerea veniturilor de la un cuantum de 478.233 lei în 2006 la neîncasarea lor în 2008.
Principalul acţionar al Macomb SA, societatea G.R.I. SA, este acţionar şi la Alfa Mac Grup SRL (79% G.R.I. şi  21% Alfa Invest). Alfa Invest îi are ca acţionari pe Ştefan Bogdan Lucov (3,8%) şi pe Orion Oil Grup (96,2%) care este deţinută tot de el. Orion Oil Grup a mai fost acţionar şi în societatea CTFM, unde acţionar era în 2006 şi Victor Cocoş, tatăl lui Dorin Cocoş. Orion este acţionar în societatea Lipsca 2000, administrată de Gabriel Mihnea Lucov (finul lui Dorin Cocoş şi al Elenei Udrea). Lipsca 2000 îi are ca fondatori pe celebrii Adrian Petrache şi Alexandru Bittner, care au fost acuzaţi de Traian Băsescu în 2004 că sunt protejaţii lui Adrian Năstase în afaceri necurate cu bani publici. MACOMB mai este acţionar la Agro Floreasca, iar aceasta este acţionar în Elite Floreasca.

Ce ştia Campenon Bernard şi nu ştiam noi?
Compania franceză Campenon Bernard SGE, transformată în 2000 în Vinci, a propus, imediat după semnarea colaborării cu Primăria Generală, şi realizarea în regim privat a unui sector de autostradă pe tronsonul Comarnic-Predeal. Prin proiectul propus în 2003 urmau să se realizeze lucrările de construcţie a tronsonului de autostradă Comarnic-Predeal, proiect în valoare de 330 de milioane de euro care trebuia derulat în cadrul unui parteneriat de tip public-privat. Proiectul a fost abandonat, dar şase ani mai ­târ­ziu societatea Vinci a fost declarată câştigătoare a licitaţiei ini­ţiate de Ministerul Transporturilor pentru construirea tronsonului de au­tostradă Comarnic-Braşov. Licitaţia a fost câştigată de consorţiul format din companiile Vinci Concession, Aktor Concession, Vinci Construction Grand Projets şi Aktor, valoarea contractului fiind de 1,5 miliarde de euro.