Marile companii, mass-media, societatea civilă şi particularii au început să iasă din pasivitate, derulând campanii în care arată cu degetul către toate categoriile de nesimţiţi, fie că este vorba de cei care îşi aruncă gunoaiele în stradă sau vorbesc la telefonul mobil ca la portavoce, fie de agramaţii, cocotele şi parveniţii ajunşi VIP-uri în showbiz şi în politică. Chiar şi prezidenţiabilii au simţit potenţialul mobilizator de mase al sintagmei „bun-simţ”. Va avea oare această mobilizare vreo finalitate?
În România a pornit o revoltă generală împotriva nesimţirii, a pseudo-modelelor şi a nonvalorilor care parcă au preluat controlul societăţii şi tind să estompeze adevăratele valori. Este clar că răbdarea românilor de bun-simţ a ajuns la limită pentru că, în acest mo­ment, sunt în curs nenumărate campanii anti-nesimţire şi anti-prost gust, care se derulează pe toate mediile, inclusiv prin mijloace de gherilă.
Interesant este că mobilizarea s-a produs la toate nivelurile, înce­pând cu aşa-numitele campanii grassroot, derulate de mici grupuri de voluntari sau  particulari decişi să ia atitudine. Companiile au preluat ştafeta în acţiunile de responsa­bilitate so­cia­lă, iar mass-media des­făşoară un adevărat tur de forţă în scopul de a repune în drepturi no­ţiunile de bun-simţ şi respect. Prin­cipalele arme folosite în aceste campanii sunt demascarea, ironia, ridiculizarea.

Revolta s-a declanşat în nebunia traficului
Campaniile pro-bun-simţ au în­ceput să apară încă de anul trecut şi au pornit cumva de jos, de la ni­ve­lul cetăţenilor exasperaţi de lipsa de bun-simţ a multora din jurul lor. În aprilie 2008, un şofer a lansat un apel la bun-simţ în trafic şi a organizat, pe propriile speze, campania „Eu nu blochez intersecţia”. Şi acum se pot vedea foarte multe maşini ca­re au lipit banner-ul cu acest mesaj. A urmat un val de campanii care în­deamnă la bun-simţ şi respect faţă de alţii în trafic:  campania cu stickerele „Din această maşină nu se aruncă gunoi pe stradă!” - Tuborg; ridiculizarea „bizonilor din trafic” - Top Gear; Fair Play în trafic - Auto Show ; „Te scăpăm de gunoaiele din maşină” - Europa FM; „Păstrează-ţi bu­nele maniere în trafic” - Radio Bucureşti; „Parbrizul nu desparte două lumi. Vrem şoferi civilizaţi!” - Auto.ro şi Bloombiz.ro împreună cu BCR şi SMURD. Iar exemplele ar putea continua.

Primele campanii au pornit din nevoia de respect
Se poate spune că „Eu nu blo­chez intersecţia” a fost prima campanie „grassroot” vizibilă de la noi, adică o campanie care porneşte de jos (de la „firul ierbii”), de la cetăţeni sau grupuri mici de voluntari, şi se extinde la nivel local sau chiar naţional. Iată că nevoia de bun-simţ şi de respect a fost printre puţinele lucruri care au reuşit să-i facă pe români să iasă din pasivitate şi chiar să demareze campanii pentru a-i mobiliza pe alţii.
La nivel local, au început să ia am­ploare aceste campanii grassroot, care solicită concetăţenilor să nu mai rămână impasibili şi să se poar­te civilizat: voluntari din Braşov au am­plasat panouri pe care conce­tă­ţenii să-şi lipească guma de mestecat, în loc să o arunce pe jos; alţi vo­luntari ai fundaţiei SynergEtica au organizat campania „Mişcă-ţi bunul-simţ! E super tare să fii civilizat”. Sau campania Alexandrei Svet, pe Facebook, „Treziţi-vă! Asta nu e România noastră!”, în care atenţiona că oamenii cinstiţi, integri nu mai pot rămâne spectatori la România LOR - a hoţilor, corupţilor, agrama­ţi­lor, tupeiştilor.

Bunul-simţ la nivel de responsabilitate socială
Campaniile pro-bun-simţ s-au ex­tins sub diverse concepte şi la nivel corporatist. Petrom sau Tuborg a­bor­­dează nevoia de bun-simţ în contextul responsabilităţii sociale.
Germanos a lansat recent un ghid pentru utilizarea cu bun-simţ a telefonului mobil, în care sunt de­scrise specimenele care ne fac viaţa amară cu telefonul mobil, fie că vor­besc la acesta ca la portavoce, fie că trimit SMS-uri în trafic, fie că ascultă manele la difuzor, vorbesc în sălile de teatru sau deranjează vorbitorii la conferinţe.

Mişcarea mass-mediei împotriva nonvalorilor
O serie de campanii mass-media ţintesc acelaşi scop: afirmarea ade­vă­ra­telor valori şi asanarea României de nesimţiţii care o parazitează: „Cam­pania de bun-simţ” realizată anul trecut de Andi Moisescu, în ca­drul emisiunii Apropo TV, „Atlasul de mitocănie urbană” -  Radio Guer­rilla; „Mişcarea de rezistenţă” - „Jur­nalul Naţional”; „Bunul-simţ salvea­ză vieţi” - Prima TV, „Jos pălăria” - PRO TV, „Şmecher de România”, „Umi­liţi în România” şi „Noi vrem respect” - Realitatea TV.
Pe de o parte, aceste campanii încearcă să redea speranţa că mai există oameni destui care merită tot respectul. Din păcate, aceştia sunt practic sufocaţi de nonvalorile care tind să se afirme în viaţa socială şi culturală. Pe de altă parte, vizaţi şi ridiculizaţi în  aceste campanii sunt aceiaşi: analfabeţii care au ajuns în vârfurile politicii, şmecherii care „se dau mari” în trafic şi alte personaje au­tohtone care ne fac să ne fie ruşi­ne că trăim în România. Cum spun cei de la „Jurnalul Naţional”: „Am pornit această Mişcare de Rezi­s­tenţă pentru că showbiz-ul de la noi face concurenţă fetelor de pe centură, pentru că eleva porno este mai cu­noscută decât elevii olimpici, pentru că piticul cocalar caută pitică piţi­poancă, pentru că România se ma­nelizează pe zi ce trece, pentru că fata de la pagina 5 a devenit un mo­del de succes...”.
Chiar şi evenimentele culturale debutează prin apeluri la bun-simţ: Sighişoara Film Festival a început cu un concurs „99 de secunde de bun-simţ”, la care participanţii au fost in­vitaţi să realizeze un film cu ceea ce cred că este respectul şi buna creş­tere, care să fie apoi prezentat în ca­drul acelui eveniment. 

Bunul-simţ, o şmecherie de marketing politic
Politicienii au simţit şi ei poten­ţialul mobilizator de mase al sintagmei „bun-simţ”. Prezidenţiabilul Crin Antonescu a vorbit public de­spre „revoluţia bunului-simţ” şi şi-a ales drept slogan de campanie „Ro­mânia bunului-simţ, Antonescu pre­şedinte!”. După cum se ştie, acesta a avut o surpriză de proporţii când Traian Băsescu şi-a relansat site-ul de campanie, cu fraza de întâm­pi­nare „Vreau o Românie a bunului-simţ!”, afirmând dezinvolt că acesta nu e sloganul său de campanie. Dar se naşte întrebarea firească: dacă acesta nu e ceea ce susţine preşedintele, atunci ce este? În concurenţa comercială, imitarea mesajului pu­blicitar este o tactică de marketing neloială, prin care se urmăreşte slă­birea impactului acelui mesaj prin banalizare, prin aducerea acestuia în derizoriu, ca urmare a unei prea frecvente utilizări. Chiar dacă aceas­tă practică este condamnabilă şi sub aspect juridic, ca act de concurenţă neloială, putem observa multe campanii tactice de acest tip în războiul de marketing comercial. Şi, din pă­ca­te, marketingul politic împrumu­tă din ce în ce mai multe elemen­te de acolo.