România neamului-prost

A început campania electorală şi, mai mult decât orice altă campanie electorală, avem parte de răbufniri ce depăşec mult aria bunului-simţ. Toţi candidaţii încearcă acum să copieze modelul lui Traian Băsescu. Doar că, în gura lui Geoană sau a lui Antonescu, măgăriile debitate cu naturaleţe de Băsescu par extrem de forţate. Când diplomatul sau profesorul de istorie încep cu golăniile, tot aerul lor de oameni civilizaţi dispare. Dacă de la un vaporean obişnuit cu atmosfera de cazarmă a voiajelor maritime nu ai mari pretenţii, de la floarea intelighenţiei româneşti aştepţi mai puţină încrâncenare, mai multă detaşare şi, evident, olecuţă de eleganţă. Adrian Năstase, aşa arogant şi nesuferit cum părea el, măcar avea replică. Unei glume hăhăite de către contracandidatul său, Năstase îi opunea un răspuns acid, de viperă rafinată. Pe Geoană şi Antonescu însă nu-i ajută nici consilierii şi nici propriile capacităţi. Unul iese greu din scorţoşenia spoită de cunoscător al subtilităţilor diplomatice, altul nu poate să treacă prea uşor de percepţia de Mireille Mathieu a politicii. Dar ei, totuşi, încearcă. Din spate vine tare Sorin Oprescu, alt personaj care stăpâneşte la perfecţie arta coborârii conversaţiei la cele mai joase niveluri. Ca mesaj, Oprescu nu prea are cu ce surprinde, dacă nu mai vine cu vreo Românie suspendată, ceva. Iar ca limbaj, acelaşi Oprescu arată cât se poate de clar că poţi face comunicare şi folosind doar cuvinte puţine, extrase din mahalalele oraşului şi pronunţate cu accentul gâjâit al tarabagiilor cu stare din Obor.
Cam aceştia sunt principalii candidaţi la preşedinţia României şi toţi se întrec să smulgă voturi de la băutorii de bere la pet. Îi ştiţi, oamenii ăia simţitori care aruncă sticle de plastic după campionii olimpici. Calculul lor însă este destul de greşit pentru nişte alegeri programate în debut de iarnă. Pentru că la sfârşit de noiembrie şi început de decembrie vânzările berilor la pet scad. Dacă nu eşti abonat al băuturilor fine din restaurante de fiţe sau de la recepţiile mondene, de alegeri ai toate şansele să poţi merge la urne fără aburi de alcool în cap. Dar asta ar fi valabil doar pentru alegători. Căci aleşii, chiar dacă nu sunt, neapărat, beţi, se comportă ca şi cum ar fi. O ţin într-un chef con­tinuu de 20 de ani, târăsc lăutarii după ei prin toată ţara şi se aşteaptă ca în fiecare dimineaţă să le fie masa plină şi zeama de varză aproape. Poate şi-or da şi ei seama, la un moment dat, că nu prea mai există resurse pentru paranghelii. Atunci, măcar, poate se apucă şi ei să vândă sticlele adunate în atâţia ani, că sigur se mai strânge de-o tranşă FMI.