Grigorescu a părăsit Top 10

de Miron Manega in Cultura pe 23 Octombrie 2009, 17:17

  • print
  • rss

Începutul campaniei electorale şi căderea Guvernului au „boicotat” licitaţiile cu obiecte de artă din luna octombrie

Zbuciumul politic din ultima lună a afectat, cum era de aşteptat, şi piaţa de artă. Pentru că, aşa cum se ştie, mulţi colecţionari (de fapt investitori) sunt angrenaţi în structurile Parlamentului sau în Guvern. Şi cum mişcările politice s-au petrecut chiar la nivelul acestor structuri, o parte din clientela obişnuită a caselor de licitaţie a fost cam „ocupată”. Îngrijorarea managerilor de la Goldart, Alis, Monavissa sau Artmark s-a dovedit îndreptăţită. Totuşi, scăderea vânzărilor nu s-a manifestat „democratic”, ci în funcţie de tendinţa pe care o aveau la momentul desfăşurării licitaţiilor. Principalele „victime” ale acestei conjuncturi au fost Monavissa şi Alis.
Ultimele patru licitaţii cu obiecte de artă au marcat şi o premieră statistică: intrarea unui tablou străin în topul celor mai scumpi artişti vân­duţi din România. E vorba de „Paysage du Midi”, un ulei pe pânză al pictorului impresionist francez Armand Guillaumin. Deşi s-a vân­dut mult sub valoarea estimativă de 80.000-100.000 de euro, preţul de adjudecare de 60.000 de euro a fost suficient să-l plaseze - pe ultima poziţie, e adevărat - în topul primilor 10 artişti vânduţi la licitaţie, în România.

Medaliile „tovarăşului Manea Mănescu” şi ale „tovarăşei Maria C. Mănescu”
„Dacă ar fi în fiecare lună campanie electorală în România, piaţa de artă ar muri - spunea cu năduf un ne­gustor de artă. Pentru că în aceas­tă perioadă oamenii investesc în alegeri. Industria electorală e cea mai puternică industrie din Ro­mâ­nia”. Se referea, evident, la oamenii de afaceri „înfipţi” în structurile po­litice, mai exact la cei care fac afaceri cu bani publici. Se pare că eşan­tio­nul nu e tocmai neglijabil, având în vedere consecinţele pe piaţa de artă.
Pe 11 octombrie, la Goldart, vân­zările au fost aproape rezonabile, cu un total al încasărilor de 100.465 de lei (aproximativ 23.500 de euro), dar de trei ori mai mici decât la licitaţia an­terioară, cea din 27 septembrie (71.000 de euro). Indicele de performanţă la vânzarea de tablouri a fost şi el sensibil mai mic (21,7%, faţă de 33% pe 27 septembrie). Cel mai scump tablou vândut la Goldart a fost, pe 11 octombrie, „Peisaj de iar­nă” de Jean Cheller, un ulei pe carton adjudecat cu 8.200 de euro. Au urmat, în ordine, „Model în peisaj” de Sabin Bălaşa (ulei pe pânză, 1.520 de euro), „Femeie cu vas” de Gheor­ghe Ionescu Sin (ulei pe carton, 1.170 de euro), „Natură statică cu portocale” de Vasile Grigore (ulei pe pân­ză, 1.145 de euro) şi „Personaj în costum oriental” de Nicolae Vermont (ulei pe carton, 1.000 de euro). Des­tul de coborâte aceste preţuri, mai ales dacă ţinem seama că în urmă cu numai două săptămâni se vânduse, tot la Goldart, un Tonitza cu 39.300 de euro…
La secţiunea „Diverse”, au atras atenţia câteva medalii interesante prin conotaţiile lor. Una era Medalia comemorativă a 40 de ani de la î­n­fiinţarea PCR, cu brevet, „conferită tovarăşului Manea Mănescu de către Gheorghe Gheorghiu Dej, preşedintele Consiliului de Stat al RPR”, în anul 1961, iar a doua - Ordinul „Me­ri­tul Militar” clasa a III-a, cu baretă şi brevet, „conferit tovarăşei Maria C. Mă­nescu de către Nicolae Ceauşes­cu, preşedintele Consiliului de Stat al RSR”, în anul 1970. Ambele s-au vân­dut cu câte 150 lei.

Ce era valoros a rămas nevåndut
La Alis, vânzările au fost şi mai slabe. S-au adjudecat 10 tablouri din 59 ofertate (indice de performanţă 17%), iar încasările totale au fost de 16.300 de euro. Cele mai importante tablouri vândute au fost „Flori” de Traian Brădean (2.215 euro), „Bărbat şezând” de Corneliu Baba (2.100 de euro) şi „Sat transilvănean” de Ion Theodorescu Sion (1.516 euro). Mai interesante şi mai valoroase au fost tablourile rămase nevândute, prin­tre care un Camil Ressu („Copaci la malul apei”) cu preţ de pornire de 5.800 de euro, un Ciucurencu („Pei­saj din Tulcea” - preţ de pornire 14.000 de euro) şi un Iosif Iser („Spa-niola” - 14.000 de euro).
La Monavissa, licitaţia a fost la li­mita dezastrului: s-au vândut doar trei tablouri din 93, iar indicele de performanţă a fost de 3,23%! Preţu­ri­le de adjudecare au fost derizorii (cel mai scump, un „Nud” de Dan Băje­naru, abia dacă s-a vândut cu 900 de euro), în schimb au rămas total ne­bă­gate în seamă nume ca Nicolae To­nitza („Stradă spre mare”, tuş/ acu­a­r­elă), Camil Ressu („Femeie odihnin­du-se în peisaj”, ulei pe carton), Cor­neliu Baba, Samuel Mutzner, Eu­s­ta­ţiu Stoenescu, Constantin Pi­liu­ţă etc. În aceste condiţii, totalul încasărilor de la Monavissa a fost, pe 18 octom­brie, de aproape 2.000 de euro.

O prezenţă franceză în Top 10
Am lăsat la urmă licitaţia de toam­nă de la Artmark, deşi, cronolo­gic (15 octombrie), ea a avut loc între cea de la Goldart şi urmă­toa­rele două. Cu toate că Radu Boro­ianu şi întreg staff-ul administrativ al galeriei de artă Artmark aveau îngrijorări mari relativ la contextul în care avea loc licitaţia (în aceeaşi zi, Parlamentul României l-a propus ca prim-ministru pe Klaus Johannis, deci o parte din posibilii cumpăr­ă­tori erau la „serviciu”), vânzarea a fost un succes. S-au adjudecat 62 de tablouri din 114 (indice de performanţă de 54,4%), la preţuri mai mult decât spectaculoase (evident, la ni­ve­lul pieţei din România). Totalul în­casărilor a fost de 286.000 de euro. Cele mai scumpe tablouri adjudecate au fost următoarele: „Paysage du Midi” de Armand Guillaumin, lu­crare estimată la 80.000-100.000 de euro, dar vândută cu 60.000; „Două ghivece cu maci şi zambile” de Ar­thur Segal (estimat la 40.000-60.000 de euro, vândut cu 32.500 de euro); „Nud cu spatele” de Nicolae Tonitza (estimat la 40.000-60.000 de euro, vândut cu 28.000); „Car cu boi” de Ştefan Luchian (estimat la 30.000-40.000 euro, vândut cu 24.000); „Ca­se la Vitré” de Gh. Petraşcu (estimat la 25.000-35.000 de euro, vândut cu 18.000).
Dincolo de orice consideraţii pe tema acestui succes de piaţă, un lucru trebuie semnalat: licitaţia din 15 octombrie de la Artmark l-a scos definitiv pe Nicolae Grigorescu din topul 10 al celor mai bine vânduţi artişti români prin licitaţii. Locul ta­bloului său, „Fată culcată în iar­bă” (vândut pe 9 noiembrie 2003 la Alis, cu 59.900 euro) a fost luat a­cum de „Paysage du Midi”. În 2005, Nicolae Grigorescu ocupa opt din cele zece poziţii ale topului, iar ta­bloul „Fată culcată în iarbă” era li­der absolut.

Clasamentul general la sfârşitul anului 2005
  1. „Fată culcată în iarbă“ (N. Grigorescu) - 59.900 de euro (Alis)
  2. „Ciobănaş” (N. Grigorescu) - 55.330 de euro (Alis)
  3. „Nud văzut din spate” (N. Tonitza) - 51.980 de euro (Alis)
  4. „Fată cu cobiliţă” (N. Grigorescu) - 46.652 de euro (Alis)
  5. „Cap de ţărăncuţă cu tulpan galben” (Ion Andreescu) - 43.093 de euro (Alis)
  6. „Fată cu oglindă” (N. Grigorescu) - 39.666 de euro (Alis)
  7. „Car cu boi” (N. Grigorescu) - 38.028 de euro
  8. „Vara în plin soare la amiazi” (N. Grigorescu) - 36.090 de euro (Alis)
  9. „Portret de fată” (N. Grigorescu) - 35.077 de euro (Alis)
10. „Drum de ţară” (N. Grigorescu) - 33.077 de euro (Alis)

Clasamentul general actual (octombrie 2009)
  1. „Aişe” (Camil Ressu) - 160.000 de euro (Artmark)
  2. „Port” (Marcel Iancu) - 130.000 de euro (Artmark)
  3. „Fata în roz” (N. Tonitza) - 120.000 de euro (Artmark)
  4. „Minora“ (N. Tonitza) - 104.360 de euro (Goldart Gallery)
  5. „Studiu pentru un portret” (N. Tonitza) - 97.000 de euro (Monavissa)
  6. „Păunii privirilor” (Ion Ţuculescu) - 80.000 de euro (Artmark)
  7. „Nud cu eşarfă galbenă” (Theodor Pallady) - 75.758 de euro (Alis)
  8. „Nud văzut din spate” (N. Tonitza) - 70.422 de euro (Alis)
  9. „Toledo - Podul Alcantara” (Gheorghe Petraşcu) - 60.307 de euro (Alis)
10. „Paysage du Midi” (Armand Guillaumin) - 60.000 de euro (Artmark)


 
Abonează-te
la newsletter

Abonează-te la newsletter şi săptămânal te vom ţine la curent cu cele mai importante informaţii!





Adauga comentariu:

caractere disponibile
capcha

EDITORIAL

de Adrian Vasilescu

Banii nu vin niciodată după nevoi

Înainte de criză, cu deosebire în anii 2004-2008, societatea românească a avut iluzia unei creşteri a nivelului de bunăstare. Fiind­că în tot acest timp a consumat mai mult decât a produs. Dar banii din care popu­laţia plătea consumul nu erau din eco­no­mi­sirea internă. Erau adunaţi de către bănci, cu împrumut, din economisirea altor ţări. Achităm acum nota de plată.

»continuare



Acceptand sa utilizati acest site, declarati in mod expres si implicit ca sunteti de acord cu Termenii si Conditiile impuse de SC Saptamana Financiara SRL. Preluarea şi reproducerea informaţiilor şi imaginilor publicate pe site-ul www.sfin.ro se poate face doar cu respectarea Termenilor şi Condiţiilor.

© Copyright Saptamana Financiara S.R.L. 2005-2009
"Sfin" si "Saptamana financiara" sunt marci inregistrate ale S.C. Saptamana Financiara S.R.L.
® Powered by Gazeta Online & 3Waves Net