Manifeste (III)
de Ciprian Chirvasiu in Editoriale pe 23 Octombrie 2009, 17:10
Continuăm incursiunea în lumea recentelor manifeste care fac apel la conştiinţa publică. În subsidiarul unei amărăciuni anulatoare, „Cred într-o Românie subterană”, text apărut sub semnătura lui Ovidiu Ivancu, descoperă totuşi resursele de-a spera. Optimismul lui Ivancu provine, paradoxal, tocmai din prestaţia haotică şi lipsită de viziune a unor „nevertebrate politice”, văzută ca element de contrast al unei normalităţi care se instaurează inexorabil, „indiferent de clasa politică sau chiar împotriva ei”: „Da, există două Românii. (...) O Românie a oamenilor mici ce poartă haine de oameni mari şi alta a oamenilor care evoluează debranşaţi de multe dintre angrenajele puse în mişcare de statul român de azi (...), care nu interacţionează cu statul decât la nivel minimal”. Apoi autorul izbucneşte pe un ton ghermanian: „M-am săturat de profesionişti, tehnocraţi, retorică şi elite politice. M-am săturat de proiecte macro făcute pe genunchi, de branduri de ţară sau de promovarea turismului românesc. Trăiesc cu ferma convingere că dincolo de toate aceste anti-modele publice se ascunde altceva”. Într-un interviu luat de George Rădulescu, Andrei Pleşu este străbătut de râsul-plânsul constatării că există tineri care se descurcă foarte bine în România. Au făcut cariere strălucite, sunt „branşaţi”. Dar, pe de altă parte, „...există şi unii care n-au avut promptitudinea acomodării sau calităţile necesare pentru a se «aranja» şi care sunt partea tristă a generaţiei”. Cel mai tare îl îngrijorează pe Pleşu acei tineri care au făcut performanţă în străinătate şi care „...ori capătă oferte atât de substanţiale în afară şi nu se mai întorc”, ori „se întorc totuşi, plini de bună intenţie, ştiind că vor avea mai puţin decât ce ar fi avut afară, dacă ar fi acceptat ofertele de acolo, dar care sunt gata să rişte. Or, tocmai ei sunt trataţi inadmisibil”. „....nu cei care pleacă şi rămân în străinătate reprezintă «fuga creierelor», ci cei care se întorc şi sunt nefolosiţi. Asta e ceva criminal”, conchide Pleşu. De menţionat şi gestul lui C.T. Popescu de a ceda locul comentariului său din „Gândul” unui text primit la redacţie din partea lui Bogdan Dima, un medic român stabilit în Franţa, iritat de opinia preşedintelui Băsescu conform căreia tinerii care nu se declară mândri a fi români sunt trădători: „Deşi sunt departe de ţară (...) ţin să îi transmit lui Traian Băsescu că sunt mândru că sunt român, dar mi-e scârbă de România!”. Cauzele: lingăii de la Guvern, maneliştii, fufele ajunse în poziţii de conducere, bişniţarii, politicienii, băseştii, becalii, bourenii, cozmâncii, vosganienii, vadimii, hrebenciucii. „Aşa că... mă simt mândru că sunt român în Franţa, dar nu mă mai simt român în România, pentru că acasă nu mă mai simt om”, conchide medicul. Comentarii (1)
Cip, poate in tara va fi mai bine cind generatia fiului tau va intra in cimpul muncii. Cind vom avea politicieni si functionari nascuti dupa 1990 si cind basestii, hrebeciucii si toate celelalte 'nevertebrate politice" vor fi de mult la pensie sau vor fi dat in primire. Cit sa fie pina atunci? 10-20 ani?
De Adr pe 26.10.2009 la 16:24
Adauga comentariu:
SFIN ÎŢI OFERĂ
Cele mai proaste decizii din istorie
Din 30 august, Săptămâna Financiară vă propune cartea „Cele mai proaste decizii din istorie”, un veritabil catalog al greşelilor care au marcat istoria omenirii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Scriitorul Stephen Weir vă invită într-un periplu incitant printre tragediile şi catastofele generate de decizii arbitrare ale unor conducători, pentru a le înţelege cauzele şi, mai ales, pentru a nu le mai repeta.

