Avem cancer de ţară
de Alessandra Stoicescu in Editoriale pe 9 Octombrie 2009, 17:32
Sticla de whisky, plicul cu bani, buchetul pentru doamna de la ghişeu, toate acestea sunt simptome. Purtăm în noi pojarul şpăgii. Când reuşim să plasăm „darul”, ne simţim ca în clipa în care pojarul a erupt. Ne-am umplut de băşici peste tot, dar suntem eliberaţi, descătuşaţi de acea febră inexplicabilă care precede boala. Da, asta e explicaţia, aşa trebuie să se întâmple lucrurile. Mita e normalitatea. Maladia rămâne însă contagioasă, se ia permanent de la unul la altul, din generaţie în generaţie. Dacă un om ne face un serviciu, ne simţim obligaţi să-i dăm ceva, o atenţie, că nu se ştie când mai avem nevoie de el. Iar surâsul omului, suntem convinşi, nu va fi la fel de larg dacă nu-i dăm. I-am aranjat unui prieten să-şi ia maşina din service mai repede şi, după ce s-a rezolvat, omul mi-a cerut sfatul ce să ducă celui care l-a ajutat. Atenţie, nu dacă, ci ce! Aproape fără să gândesc i-am zis că o băutură fină e foarte potrivită. Era exact ce se gândise şi el. În ziua aleasă, omul m-a sunat şi mi-a spus că a fost mai umilit decât oricând în viaţa lui. Cadoristul refuzase, dar nu la modul românesc (cunoaşteţi metoda), care înseamnă: lasă punga într-un colţ şi, când pleci, fă-te că o uiţi. Îl refuzase şi îi mai ţinuse şi o prelegere despre cancerul care a cuprins această ţară. A, am uitat să spun că domnul căruia doream să-i mulţumim e neamţ. Născut şi crescut în Germania şi devenit expat în România. Prietenul meu era complet buimăcit de palma pe care o primise. S-a simţit mic şi murdar. În mijlocul service-ului, individul căruia voia să-i dea cadoul i-a spus: dacă eu aş primi azi, mâine ar primi toţi cei din jurul meu. Nu e nevoie de nimic. Nu mi-am făcut decât jobul pentru care sunt plătit. Ţara asta e una bolnavă, ştiu, pentru că la fel am păţit şi eu când am avut nevoie de ajutorul la care aveam dreptul legal. Am dat. 300 de euro în stânga, 200 în dreapta şi s-a rezolvat. Nu mai aveţi scăpare. Ia-ţi sticla şi hai să ne strângem mâna. Dacă vrei, ieşim la o bere cândva! Final de lecţie. Oare boala asta nu se ia la nemţi? Dar ei n-or putea să ne vaccineze pe toţi?...Adauga comentariu:
SFIN ÎŢI OFERĂ
Cele mai proaste decizii din istorie
Din 30 august, Săptămâna Financiară vă propune cartea „Cele mai proaste decizii din istorie”, un veritabil catalog al greşelilor care au marcat istoria omenirii din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Scriitorul Stephen Weir vă invită într-un periplu incitant printre tragediile şi catastofele generate de decizii arbitrare ale unor conducători, pentru a le înţelege cauzele şi, mai ales, pentru a nu le mai repeta.

