Manifeste (II)

În comentariul trecut remarcam apariţia şi consolidarea unui fel de nouă specie literară, cu succes imediat mai ales în spaţiul virtual: manifestul. Dinspre controversatul text „M-am săturat de România”, al lui Sabin Gherman, şi până la „Treziţi-vă! Asta nu e România noastră!”, manifestul generaţiei Facebook, semnat de Alexandra Svet, o serie de teme relativ asemănătoare prind să circule în conştiinţa publică. Vom încerca să le identificăm pe rând. Ţintind către o dorinţă personală ceva mai specială - enclavizarea economică şi spirituală a Transilvaniei -, Gherman punctează tarele care i-au alimentat dispreţul faţă de Sud: miticismul, balcanismul ordinar, civilizaţia seminţelor de bostan, şmechereala, ţigănia, şpaga-ciubucul-peşcheşul, şoselele proaste, care ne fac, aşa, „peticiţi în cur” şi „rupţi în coate”, să „intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crâşmă de cartier”. Sunt „relele cele mari”, care „vin de la Bucureşti, de la luxoasele palate în care politicienii se bat fără nicio jenă pe ciolan”. Svet denunţă blocajul, inerţia, paralizia în care trăim, menţinute deliberat de aceeaşi clasă politică, „mulţumită de faptul că noi am încetat să mai reacţionăm şi nu facem decât să ne vedem de treaba noastră şi să ne plătim cuminţi taxele, mulţumindu-ne să ne plângem şi să înjurăm”. Apoi, oferă alternativa românilor educaţi, deştepţi, tineri, muncitori, corecţi, integri, cu iniţiativă, cu atitudine şi cu autoritate, experţi în domeniul lor, sau a celor care „au plecat scârbiţi din ţară”, ca să „clădească economia altor ţări”, propunându-le să se strângă într-o „Mişcare a românilor cu balls şi cu coloană vertebrală”, care să penetreze toate palierele structurilor politice, economice şi sociale ale ţării. Este, în opinia ei, singura cale de a schimba statutul actual al României - „curva de centură a Europei” - cu cel de „player internaţional”. Interesant e că, într-o updatare a textului, dezvăluie şi care sunt următorii paşi, care trebuie făcuţi grabnic: „partidul, campania şi alegerile din toamnă. Nici mai mult, nici mai puţin”. Într-o clonă anonimă a manifestului Svet, care îndeamnă la grevă fiscală, apar elemente noi. Cel mai adesea cu miză economică. De pildă, acolo se face vorbire despre „jocuri politice murdare, politicieni corupţi şi curve, haos total, o ţară vândută pe nimic de nişte agramaţi care nu şi-au văzut decât propriul interes”, iar în locul partidului propus de Svet apare sugestia înfiinţării unei „Mişcări a Corporaţilor - oameni din bănci, industrie, finanţe, firme de avocaţi, experţi PR, întreprinză-tori privaţi - care au calităţile să scoată ţara din criză” şi se dă o listă cu câteva nume ilustrative. Vom continua data viitoare să parcurgem itinerariile acestor teme comune de dezbatere, oferite de manifeste.