O întârziere de o singură zi la achitarea sumei minime lunare aferente unui card de credit este taxată de unele bănci cu sume exorbitante, între 20 şi 45 de lei, o practică pe care Protecţia Consumatorilor ar putea-o interpreta drept abuzivă. În plus, cei care depăşesc limita de credit vor trebui să plătească dobânzi penalizatoare ce se apropie de 40% pe an.
Utilizarea unui card de credit sau a unui card de debit cu descoperit de cont (overdraft) poate fi extrem de costisitoare pentru clienţii unor bănci sau altor emitenţi de carduri, precum IFN-urile. Este vorba de diversele comisioane de penalizare aplicate în cazuri precum neachitarea la termen a ratei minime lunare, depăşirea limitei de credit sau contestarea nejustificată a unei tranzacţii. Modalitatea de taxare este diferită, în funcţie de fiecare instituţie de credit. Cele mai costisitoare comisioane sunt cele fixe, pentru întârzierea achitării sumei minime de plată, ce pot ajunge la 20 de lei în cazul Raiffeisen Bank sau 45 de lei la EFG Euroline, acestea aplicându-se indiferent de numărul de zile de întârziere. La alte bănci, precum BCR, trebuie achitată o dobândă penalizatoare de 5%, dar nu mai puţin de 30 de lei, aplicată la suma minimă de plată rămasă neachitată. Credit Europe Bank aplică o dobândă majorată, de 37,5%, faţă de cea standard de 28%, pentru utilizatorii de carduri restanţieri.
Contestarea nejustificată costă
Un alt comision „gras” perceput de unele bănci este cel aferent contestării nejustificate a unei tranzacţii, ce poate ajunge la 60 de lei în cazul ING Bank. Este vorba de cazurile în care utilizatorul cardului recla-mă dispariţia unor sume de bani din cont, ca urmare a unor operaţiuni pe care susţine că nu le-a efectuat. Banca investighează fiecare caz, iar dacă descoperă că nu a avut loc o fraudă sau o eroare a băncii, ci a fost vina utilizatorului (de exemplu, atunci când cardul a fost folosit de un membru al familiei, precum un copil, fără ştirea părintelui), atunci acesta este taxat scump. Băncile susţin că respectivele taxe trebuie să acopere cheltuielile de investigaţie ale băncii, iar clienţii sunt responsabilizaţi astfel pentru a folosi cu mai mare grijă cardurile.
În anumite condiţii însă, comisioanele de penalizare pot depăşi valoarea ratei lunare aferente unui card, ceea ce ar putea determina Protecţia Consumatorilor, care investighează aceste cazuri, să le considere abuzive şi să ia măsuri împo-triva băncilor.
Cåştiguri mari din penalizarea clienţilor
Autorităţile din alte ţări au adoptat reglementări care limitează valoarea comisioanelor impuse de bănci pentru utilizarea cardurilor. Astfel, în Marea Britanie a fost impus un plafon maxim de 12 lire pentru taxele de penalizare. Cu toate acestea, băncile engleze au înca-sat anul trecut peste 200 de milioane de lire sterline doar de pe urma respectivelor comisioane, potrivit unui studiu citat de presa din această ţară. S-a descoperit astfel că 1 din 5 deţinători de carduri a fost taxat suplimentar, iar 5,7 milioane de clienţi ai băncilor au fost penalizaţi de mai mult de trei ori. Ca şi cum asta nu ar fi suficient, deţinătorii de carduri plătesc şi în Marea Britanie dobânzi de peste 25% pe an pentru sumele împrumutate, în ciuda faptului că Banca Angliei a scăzut dobânda de referinţă la un nivel-record de 0,5%, din cauza crizei. Şi în România creditul pe card este cel mai scump tip de împrumut, dobânzile ajungând şi la 28% în cazul Băncii Transilvania, Credit Europe Bank sau Raiffeisen Bank. Cardurile emise de alte bănci au costuri substanţial mai reduse: 21% la Alpha Bank sau 21,7% la BCR. Conform statisticilor BNR, numărul de carduri valide în circulaţie cu funcţie de credit a scăzut în prima parte a anului la 2,28 milioane, faţă de 2,72 milioane în decembrie 2008. În acelaşi timp, numărul de plăţi cu cardurile de credit s-a redus de la 5 la 4,13 milioane, iar valoarea tranzacţiilor s-a diminuat de la 900 de milioane de lei în decembrie 2008 la 572 de milioane în iunie 2009.
