Numărul românilor care deţin conturi în bănci cu valori de peste 50.000 de euro (plafonul maxim garantat, în cazul indisponibilizării depozitelor la o instituţie de credit) a sporit cu 3.376 de persoane în prima jumătate a acestui an, în timp ce numărul celor care dispun de sume cu valori de peste 100.000 de euro a ajuns la 11.409 persoane.
Toate aceste persoane bogate, care reprezintă doar 0,25% din numărul total de deponenţi, şi-au sporit valoarea conturilor bancare cu 533 de milioane de euro în primele şase luni ale anului, în timp ce restul clienţilor băncilor şi-au majorat economiile cu doar 1,9 milioane de euro. „Putem spune că majorarea volumului de economii în bănci s-a datorat în mare parte persoanelor bogate, atrase de dobânzile mari oferite de bănci în prima parte a anului. Un lucru îmbucurător, ce dovedeşte că acestea au avut încredere în siguranţa sectorului bancar, în ciuda crizei financiare”, spune Niculae Vulpescu, directorul Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar. În ceea ce priveşte evoluţia pe ansamblu a economiilor în bănci, Fondul apreciază că ritmul de creştere a fost modest faţă de previziunile formulate înainte de izbucnirea crizei financiare: „Totuşi, după şase luni în care băncile s-au luptat pentru atragerea de depozite de la populaţie, ceea ce s-a văzut în creşterea dobânzilor, remuneraţia mai bună a reuşit să stimuleze economisirea şi astfel creşterea depozitelor a fost de 13,1% faţă de finele anului precedent. Spre comparaţie, în lunile de vară din 2008 creşterile au fost apropiate de zero, în condiţiile în care în mod tradiţional perioada e caracterizată de un apetit mai mare pentru consum decât pentru economisire”.

Plafonul minim de garantare, o problemă
În prezent, statul garantează fondurile deţinute de persoanele fizice şi juridice la fiecare bancă din România în limita a 50.000 de euro, conform normelor europene impuse după izbucnirea crizei financiare. „Majorarea plafonului de garantare nu era o necesitate pentru România, întrucât peste 99% din clienţii băn-cilor aveau depozite cu valori sub vechiul plafon de 20.000 de euro, însă această măsură are un efect psihologic, în sensul menţinerii încrederii în sistemul bancar şi unul preventiv, pentru a împiedica posibilele transferuri de fonduri cu valori mari către băncile din alte state, unde plafoanele de garantare sunt mai mari”, precizează Vulpescu. Potrivit acestuia, chiar dacă România s-a aliniat legislaţiei europene cu privire la plafonul minim garantat de 50.000 de euro, pe piaţa bancară din ţara noastră s-ar putea manifesta o concurenţă neloială prin faptul că unele sucursale din România ale băncilor străine practică plafoane mai ridicate, conform normelor din ţările de origine. „Din acest motiv, legislaţia europeană ar trebui să prevadă ca plafonul de garantare să nu fie minim, ci maxim”, adaugă Vulpescu, precizând că în acest sens s-au formulat propuneri la Comisia Europeană. Conform directivei europene în domeniu, nivelul minim de garantare urmează să fie majorat la 100.000 de euro până la finalul lui 2010, în măsura în care Comisia Europeană se pronunţă în acest sens până la 31 decembrie 2009. Majorarea plafonului de garantare presupune şi cheltuieli suplimentare pentru Fond, întrucât acesta trebuie să-şi majoreze valoarea disponibilităţilor în cazul plăţii de compensaţii clienţilor unei bănci în eventualitatea în care depozitele acestora devin indisponibile. Fondul dispune de resurse proprii în valoare de circa 300 de milioane de euro, re-zultate în principal din contribuţiile anuale ale băncilor, precum şi din dobânzile încasate la plasamentele efectuate. În acelaşi timp, există o linie de credit tip stand-by în valoare de 300 de milioane de euro, contractată de la băncile româneşti, ce se utilizează doar în caz de necesitate, dar pentru care se plăteşte un comision de neutilizare ce s-a ridicat la un milion de euro în 2008. Diferenţa până la acoperirea resurselor necesare urmează a fi acordată de Guvern, în caz de necesitate, „situaţie pe care nu o întrevedem în prezent”, precizează Vulpescu.

Noi norme de raportare a depozitelor garantate
Despăgubirea rapidă a deponenţilor în cazul falimentului unei bănci reprezintă una dintre principalele probleme în dezbaterea autorităţilor europene şi a celor naţionale. Astfel, conform directivei UE privind schemele de garantare a depozitelor, termenul-limită de plată a deponenţilor va fi redus de la maximum 3 luni în prezent la cel mult 20 de zile, până la 31 decembrie 2010, ceea ce presupune implementarea de către bănci a unor noi proceduri în relaţia cu Fondul, cu privire la raportarea situaţiei depozitelor, precum şi la informarea deponenţilor. Niculae Vulpescu precizează că, în ciuda demersurilor şi acţiunilor întreprinse, s-a constatat că se menţin sau chiar se amplifică, la unele instituţii de credit, deficienţe în aceste probleme, în special cu privire la informarea clienţilor referitor la garantarea depozitelor. Noua legislaţie mai obligă fiecare bancă să notifice BNR, în maximum două zile, în cazul în care ajunge în situaţia de a nu fi în măsură să ramburseze, la cererea clientului, un depozit datorat şi exigibil. De asemenea, legea obligă BNR să se pronunţe dacă o instituţie de credit ajunge în situaţia de a nu putea rambursa depozitele clienţilor, urmând a se institui măsura de administrare specială.
 
Creşterea ponderii depozitelor garantate
Ca urmare a majorării plafonului de garantare şi a sporirii economiilor în bănci, volumul de depozite garantate s-a majorat cu 8,61% în prima parte a acestui an faţă de finalul lui 2008, ajungând la 123,6 miliarde de lei. Ponderea depozitelor garantate reprezenta, la finalul lui iunie 2009, aproape 46% din volumul total al depozitelor în bănci. Din totalul depozitelor garantate, aproape 73% aparţin persoanelor fizice, iar restul companiilor.
Cei care deţin în bănci sume mai mari decât plafonul de garantare de 50.000 de euro nu înseamnă că nu beneficiază de protecţie din partea Fondului de Garantare a Depozitelor. „Şi cei care dispun de orice tip de cont sau depozit bancar cu valori mai mari de 50.000 de euro vor fi despăgubiţi, în limita acestei sume”, precizează Vulpescu. Ponderea depozitelor deţinute de persoane fizice în cadrul plafonului de garantare reprezintă 58,71% din totalul depozitelor garantate. În privinţa economiilor persoanelor juridice, majoritatea acestora (78,94%) se află peste plafonul de garantare.
Numărul titularilor de depozite garantate a ajuns la 17,4 milioane la finalul lui iunie 2009, în scădere cu 4,16% faţă de finalul anului trecut, situaţie cauzată de reevaluarea numărului titularilor care deţineau anul trecut mai multe tipuri de conturi la aceeaşi bancă, precizează reprezentantul Fondului, care adaugă că unele bănci şi-au corectat între timp deficienţele de raportare a titularilor de depozite.

Creştere mai rapidă a economiilor în valută
Depozitele denominate în valută reprezentau, la finalul primului semestru, 36,62% din totalul depozitelor garantate, în creştere cu 11,32% faţă de finalul anului precedent, un ritm substanţial mai alert decât cel al evoluţiei economiilor în moneda naţională, care au crescut cu 7,1%. De altfel, şi depozitele în valută cu valori mari au înregistrat un ritm mai rapid de creştere. Conform datelor BNR, ritmul anual de creştere a depozitelor în valută ale persoanelor fizice şi juridice a avansat cu 17,3% la finalul lui iunie, în timp ce economiile în lei s-au majorat cu doar 9,7% faţă de anul precedent. În trimestrul doi al acestui an însă, viteza de creştere a depozitelor garantate în lei a fost uşor mai mare decât cea a celor în valută: 3,11% faţă de 3,04%. Fondul a realizat şi o analiză a gradului de concentrare a depozitelor, rezultând că aproape 80% din valoarea totală a depozitelor garantate, precum şi din numărul de deponenţi se concentrează la 7 instituţii de credit.