Deşi (aproape) neobservată, în fiecare an, la 1 septembrie, lumea ortodoxă, inclusiv cea românească, cinsteşte Ziua de rugăciune pentru mediu, care coincide cu începerea Anului Bisericesc şi cu celebrarea Sfântului Simion Stâlpnicul. În calendarul rânduielilor noastre bisericeşti, ea se află printre cele patru „zile şi date importante”, alături de Ziua Bibliei (13 noiembrie), Ziua Naţională a Familiei (17 mai) şi Ziua Mamei şi a Copilului (7 iunie).
Iniţiativa marcării unei asemenea sărbători ecocreştine panortodoxe aparţine fostului patriarh ecumenic de Constantinopole, Demetrios I (1914-1991), şi s-a născut în contextul în care problemele de mediu dobândiseră deja o amploare globală, iar interpretarea în termeni ecologici a apocalipsei Sfântului Ioan era confirmată, în mod evident, de acestea. De altfel, nu întâmplător, pretextul lumesc este legat de aniversarea a 900 de ani de la fondarea Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul (la 1088, de către Sf. Christodulos) în insula grecească Patmos, unde, aflat în exil, în anul 95 d.H., evanghelistul, prin revelaţie divină, a dat expresie ultimei părţi a Noului Testament. Aşa se face că, la fiecare 1 septembrie, la Biserica Sfântul Gheorghe din Fanarul Istanbulului se ţine o liturghie specială de rugăciune pentru protecţia mediului, întocmită de reputatul călugăr de la muntele Athos Gerassimos Micragiamnates, iar îndemnul este urmat, cu tot mai mare evidenţă, de toate bisericile creştine ortodoxe.
Potrivit Mesajului fondator din 1 septembrie 1989, „Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului... priveşte cu nelinişte nemiloasa batjocorire şi distrugere a mediului natural cauzată de fiinţele omeneşti, cu consecinţe extrem de periculoase pentru însăşi supravieţuirea lumii făcute de Dumnezeu. Conştienţi fiind de datoria şi responsabilitatea noastră duhovnicească, ascultând durerile omului modern, am luat hotărârea, împreună cu Sfântul Sinod, de a declara prima zi a lunii septembrie a fiecărui an ca fiind ziua protecţiei mediului, o zi în care, odată cu începutul Anului Bisericesc, ne vom ruga în acest sfânt lăcaş al Ortodoxiei pentru întreaga creaţie. Drept pentru care invităm întreaga creştinătate ca în fiecare an să se roage, alături de Sfânta noastră Biserică, şi ne adresăm tuturor dreptcredincioşilor cu rugămintea ca, începând cu ei înşişi şi cu copiii lor, să respecte şi să apere mediul natural, şi celor aflaţi în fruntea statelor, pentru a lua cât mai grabnic toate măsurile în vederea protejării şi conservării naturii.”
Ducând mai departe începuturile ecocreştine ale patriarhului Demetrios, actualul patriarh ortodox ecumenic, Bartolomeu I (supranumit „The Green Patriarch”), pe lângă marcarea acestui eveniment, a iniţiat o serie de proiecte în domeniu, precum Comisia pentru ecologie, ştiinţă şi mediu, Seminarul special pentru mediu de la Şcoala de teologie de la Halki, promovarea consecventă a unor atitudini tranşante în privinţa crizei ecoclimatice actuale.
Realităţile prezentului impun, mai mult ca oricând, ca exemplul Patriarhiei ecumenice să fie urmat şi de bisericile ortodoxe autocefale.
Sub semnul ecorugăciunii, ne permitem să facem două propuneri: prima, sanctificarea, potrivit canoanelor, a patriarhului Demetrios, şi, respectiv, desemnarea unui sfânt român ca protector al ecologiei.
