Atragerea de turişti prin programe naţionale şi acţiuni costisitoare de promovare internaţională se dovedeşte inutilă atâta timp cât principalele atracţii româneşti, staţiunile balneare susţinute financiar de stat, sunt „exploatate” de câteva firme private care bagă în buzunar, an de an, peste 60 de milioane de euro din subvenţiile acordate de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Biletele de tratament
sunt acordate în urma unei licitaţii, iar sumele alocate de la buget şi firmele câştigătoare sunt aproape de fiecare dată aceleaşi.
Dezinteresul hotelierilor români pentru investiţii şi preţuri concurenţiale, care să bată ofertele operatorilor bulgari, greci sau turci, este explicabil. Firmele care primesc biletele de tratament sau de odihnă câştigă uşor sume mari de bani de la bugetul public, prezentându-se la licitaţiile organizate de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS). Biletele subvenţionate de stat le aduc clienţi fără niciun efort, fără nicio investiţie. Turistul de rând care accesează serviciile acestor firme este tratat cu dispreţ, dar disconfortul lui nu mai mişcă pe nimeni: hotelul este deja asigurat cu un grad de ocupare de 60%, din bugetul statului, banii fiind încasaţi în avans.
„Cartelul” beneficiarilor acestor subvenţii nu poate fi învins de autorităţi, pentru că în joc ar trebui să intre trei instituţii, decise să pună piciorul în prag: Ministerul Turis-mului, ce acordă clasificări după ureche, Ministerul Muncii, care furnizează biletele de tratament prin CNPAS, respectiv Agenţia Naţională a Resurselor Minerale din România, care a acordat monopoluri de exploatare a acestor resurse balneare în majoritatea staţiunilor din ţară.

Combinaţii de tip cartel
În fiecare an, după aprobarea bugetului Ministerului Muncii, se organizează licitaţii pentru „servicii de tratament balnear, cazare şi masă” în staţiuni balneoclimateri-ce. De fiecare dată participă aceleaşi societăţi, care flutură sub nasul organizatorului licitaţiei clasificările acordate de Ministerul Turismului. Nimeni nu a controlat, la vreo licitaţie, dacă acestea respectă standardele şi sunt corect obţinute de la minister. De multe ori, de la Bucureşti până la faţa locului stelele unităţilor cad una câte una, condiţiile de cazare sunt îndoielnice, iar unele hoteluri subvenţionate de CNPAS nu au nicio bază de tratament.
În acest an, la licitaţie s-au pre-zentat 64 de firme, pentru 61 de contracte, „potul” final fiind de 222.058.000 lei fără TVA. Serviciile includ atât tratamentul balnear, care este scutit de TVA, cât şi masa şi cazarea, taxate cu TVA. Suma totală ajunge astfel la peste 280 de milioane de lei. Lista firmelor câştigătoare este aceeaşi ca şi anul trecut, iar ofertele societăţilor se potrivesc la „leuţ” cu suma estimată a contractului. Cum este posibil acest lucru la toate cele 61 de contracte? Răspunsul nu poate fi decât unul: printr-o înţelegere de tip cartel.
Pe lista câştigătorilor de anul acesta se regăsesc, printre alţii, SC ENL LIRA SRL din Eforie Nord, care a luat 1.504.704 lei, SC Tigru SRL Eforie Nord (1.376.202 lei), SC Duosadnic SRL Eforie Nord (301.878 lei), RA-APPS - sucursala pentru reprezentare şi protocol Neptun (531.604 lei), SC THR Marea Neagră SA (8.490.528 lei), SC Amara SA (3.382.919 lei), SC Turism Felix SA (11.084.046) şi SC SIND România SRL (71.213.234 lei). În 2008, socie-tăţile au primit suma de 210.278.147 lei fără TVA, diferenţiat pe diferite tipuri de servicii. Erau aceiaşi câştigători, cu menţiunea că sumele erau sensibil mai mici, iar numărul firmelor participante la licitaţie a fost de 63. Sistemul a fost viabil în anii 2006 şi 2007 şi s-a perfectat în timp, ajungându-se ca în 2009 să se pună problema în felul următor: „la atâţia bani... atâtea locuri”. Meniurile şi serviciile se pot doar intui.

Asocieri păguboase
Principalul criteriu luat în discuţie la adjudecarea licitaţiei este preţul cel mai mic, astfel încât să existe cât mai multe locuri. „Nici pe noi nu ne mulţumeşte această procedură făcută de ochii lumii. Aceste servicii sunt exceptate de la organizarea licitaţiei şi anul viitor ne gândim să nu mai organizăm o licitaţie pe astfel de principii şi să facem o negociere directă, astfel încât să beneficiem de condiţii mai bune. În mod sigur vor veni aceiaşi o-fertanţi, dar noi o să impunem condiţii de confort. Anul acesta, după adjudecarea ofertelor, am trimis o echipă de control şi le-am refuzat locurile de cazare. Din păcate, fiind un serviciu social, criteriul principal era să cuprindem cât mai multe locuri în suma prevăzută. La adjudecare se punctează în funcţie de certificatul de clasificare eliberat de Ministerul Turismului şi se punctează în plus gradul de confort, dacă serviciile de restaurant şi cele balneare sunt în interiorul ho-telului. Din nefericire, am descoperit şi noi că sunt multe locaţii unde realitatea din teren este alta”, explică preşedintele CNPAS, Domnica Doina Pârcălabu.
Din lista de 61 de societăţi care au câştigat aşa-zisa licitaţie de „servicii de tratament balnear, cazare şi masă”, majoritatea s-au adaptat la noile rigori şi au făcut diferite asocieri, astfel că mai multe hoteluri care nu au nicio legătură cu staţiuni sau baze de tratament au ajuns pe lista „norocoşilor”. Adevăratele centre de tratament au primit locuri mai puţine, iar asocierile dintre hoteluri acreditate ca având bază de tratament şi-au tras „partea leului”. Nici nu se mai ţine cont de afecţiunile pentru care se acordă aceste bilete de tratament. Mai mult, o mare parte a acestor societăţi sunt în oraşe care nu au nicio legătură cu turismul balnear, deşi deţin active în aceste zone. „Vom solicita Ministerului Sănătăţii să ia atitudine în ceea ce priveşte recomandările medicale, astfel încât să fie eliberate cu mai multă seriozitate şi sperăm să avem o listă a staţiunilor clasificate pe afecţiuni, deoarece acum nu există niciun control asupra acestor aspecte”, spun reprezentanţii CNPAS.

Nămolul e... mocirlă
Tratamentele balneare scot la lumină probleme majore în sistem, de la alocarea fondurilor şi până la finalizarea serviciului oferit beneficiarilor. Practic, toţi sunt nemulţu-miţi, dar acceptă această alocare a biletelor de tratament prin „licitaţie” pe criterii neclare. „Diferenţa între un pensionar cu bilet de tratament şi un turist cu bilet de la agenţie este doar de meniu. Nu este normal că participă la licitaţii, de pe poziţii egale, atât cei care au ba-ză de tratament, cât şi cei care nu au aşa ceva în incintă. Un bătrân ca-re iese în luna aprilie sau în octombrie dintr-un bazin de sulf ca să meargă 250 de metri sau chiar mai mult până la hotel riscă să meargă acasă mai înţepenit decât a venit”, recunoaşte Mariana Chiriţă, director de contractare şi cazare la Aldini Turism, care reprezintă un hotel ce nu are bază proprie de tratament şi foloseşte accesul la Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia.
Problemele sunt şi mai grave în opinia preşedintelui Organizaţiei Patronale a Turismului Balnear, Nicolae Rădulescu. „Problemele pornesc de la stabilirea locurilor, organizarea licitaţiei şi până la susţinerea turismului balnear de calitate. Spre exemplu, anul acesta biletele s-au dat prin aprilie deoarece nu a fost bugetul aprobat. Au alocat o serie de fonduri pentru hotelurile Ministerului Muncii fără licitaţie şi abia apoi au organizat licitaţia. Lucrurile s-au echilibrat ulterior, dar tot rămâne o ilegalitate. Problemele efective ţin şi de faptul că nu se face repartizarea pe o gândire efectivă bazată pe număr de locuri pe fiecare judeţ şi localitate sau pe afecţiuni. Practic, este o abordare superficială din care rezultă servicii de slabă calitate. Astfel a-jungem la aceste licitaţii - impropriu denumite aşa - unde unii îşi permit să vină cu preţuri foarte mici, iar noi, cei care avem baze de tratament ce trebuie modernizate, nu vom putea face asta niciodată din biletele de tratament. Cred că ar fi bine să se înţeleagă odată că banii din aceste resurse trebuie să ajungă direct la autorităţile locale de care aparţin şi care au tot interesul să le redirecţioneze în investiţii la obiective de tratament”, explică Nicolae Rădulescu.

„Greii” cartelului
Companiile participante la aceste licitaţii susţin că, de la an la an, locurile în staţiunile balneare, subvenţionate de la buget, au variat în funcţie de interesele unor firme, şi nu în funcţie de capacitatea sau specificul unei staţiuni. „Cum vă explicaţi faptul că noi avem 2.000 de locuri asigurate pentru tratament prin aceste bilete acordate de CNPAS, iar în staţiunea Saturn sunt 12.000? Lucrurile sunt simple şi cred că trebuie să facă cineva or-dine şi în acest sistem. Noi suntem un sanatoriu de tratament, avem 250 de oameni angajaţi pentru a-ceastă activitate. Iar celelalte firme câştigă milioane şi au un singur medic specialist la trei hoteluri. Majoritatea celor care nu au legătură cu baze de tratament au aso-cieri cu anumite baze şi pun aceste servicii doar pe capete de sezon... din martie-mai sau septembrie-octombrie”, arată Ciprian Agache, director administrativ la Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Mangalia.
Principalele beneficiare ale acestor licitaţii sunt societăţi ce deţin mai multe hoteluri şi pentru ca-re aceste sume primite de la stat sunt practic parte a bugetului propriu de venituri de ani în şir. Spre exemplu, THR Marea Neagră administrează 13 hoteluri, printre care Aida (Saturn), Balada (Saturn), Brad, Bran, Bega (Eforie Nord), Sirena (Saturn). Sind România are cam acelaşi număr de hoteluri pe lista celor care sunt subvenţionate din bilete de tratament, pe listă figurând nume importante precum Hotel Carpaţi (Predeal), Dacia (Herculane) şi Padiş (Felix). Printre marile hoteluri de tratament balnear subvenţionate peste 60% de stat mai sunt şi cele gestionate de Societatea Comercială de Tratament Balnear şi Recuperare a Capacităţii de Muncă TBRCM SA Bucureşti.
Noii proprietari ai hotelurilor luate de la stat după 1989 au arătat că nu au nimic în comun cu această industrie, practicând în continuare un turism ce poate fi considerat, la limită, de tip sindical. Acordarea stelelor este haotică şi nu corespunde normelor internaţionale, iar resursele minerale sunt monopolizate de ani buni de un mănunchi de firme care nu permit accesul vizitatorilor staţiunii. Banii se topesc ineficient an de an, fără să pună cineva piciorul în prag, iar „aranjarea” licitaţiilor pune la pământ încă o bucăţică din „dome-niul” condus de Elena Udrea: turismul balnear.