Contractele societăţilor din subordinea Ministerului Transporturilor sunt „agăţate” de ani buni, prin intermediari, de firma ministrului Radu Berceanu. Mai precis, AVI este furnizor de elemente de caroserie şi scaune pentru compania Bombardier, cea care a livrat metrourile din Bucureşti. Societatea al cărei acţionar majoritar este ministrul are contracte generoase pentru componente de fibră de sticlă şi la renumitele Săgeţi Albastre. Contractele sunt inatacabile, chiar dacă afacerile au depăşit graniţa moralităţii, fiind considerate de alţi demnitari drept înţelegeri tacite prin care s-a obţinut influenţa politică şi administrativă a lui Radu Berceanu.
Firma ministrului transporturilor şi infrastructurii, Radu Berceanu, a devenit în ultimii ani furnizor de bază pentru unele companii care vând produsele către firmele de stat din subordinea Ministerului Transporturilor. AVI SRL, al cărei patron este Radu Berceanu, are contracte cu firmele Bombardier, Alstom şi Siemens, cărora le livrează elemente din fibră de sticlă. Mai precis este producător de scaune, plafoane de interior, măşti frontale şi alte componente cu care se „tunează” ramele de tren sau de metrou din România. La rândul lor, societăţile Bombardier, Alstom şi Siemens - prin societatea Astra Vagoane Călători - au contracte importante cu Metrorex şi SNTCF „CFR Călători”, societăţi aflate în subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Valoarea însumată a contractelor derulate în ultimii şapte ani de firmele cu care lucrează compania ministrului Radu Berceanu a fost de 748.359.319 euro. Dintre acestea, 187.684.319 euro au mers la Bombardier, 239.750.000 euro la Alstom şi 320.925.000 euro la asocierea Siemens-Astra.

Bombardier a ţintit unde trebuia
Pentru majoritatea contractelor, procedura de licitaţie a fost ocolită, atribuirea acestora făcându-se prin selecţii de oferte discreţionare. Când a fost în opoziţie, politicianul Radu Berceanu a promis să desfiinţeze aceste proceduri şi să anuleze contractele, dar când a ajuns la putere a aprobat acte adiţionale prin care erau extinse livrările de la companiile cu care firma sa avea relaţii de afaceri. El s-a „inflamat” când a ajuns la şefia Transporturilor în 2006 din cauza contractelor încheiate de companiile din subordine şi a declarat că doreşte chiar desfiinţarea unora dintre acestea. „Există probleme cu privire la acea modalitate dubioasă de calculare a preţurilor, stabilite în euro şi ajustate permanent, astfel încât într-un interval de aproape doi ani acestea au crescut cu aproape 60%”, a spus Berceanu la începutul primului mandat la Transporturi. În timp, discursul său s-a diluat, iar contractele au rămas neatinse. Mai mult, comenzile către furnizorii arătaţi cu degetul de ministru au început să curgă.
În 2006, autoritatea română a aprobat o comandă suplimentară pentru Bombardier, solicitarea în valoare de 32.963.319 euro venind din partea Metrorex, iar reprezentanţii ministerului au semnat Actul adiţional nr. 3 la contractul 153/2004 având ca obiect „achiziţia a 6 trenuri noi de metrou”. În cabinetul Tăriceanu, Radu Berceanu a stat mai puţin de un an la Ministerul Transporturilor, dar a deschis robinetul acolo unde trebuia. Prin Nota de fundamentare nr. 2/2007, Radu Berceanu a promovat în grabă etapa a treia din proiectul de modernizare a metroului bucureştean şi a susţinut evitarea licitaţiei şi prelungirea contractului cu Bombardier, fără a menţiona numele companiei, ci doar făcând referire la contractul anterior. Printre componentele proiectului privind modernizarea metroului Bucureşti - etapa a III-a era şi „Achiziţia a şase trenuri noi de metrou”. Ultimul contract încheiat de Bombardier cu Metrorex datează din 2008, când - pentru suma de 12.900.000 euro - Bombardier a luat în portofoliul de lucrări instalaţiile de siguranţa traficului pe zonele Nicolae Grigorescu-Linia de Centură şi Eroilor - Industriilor.

Contracte de toată „lauda”
Conducerea companiei AVI SRL susţine că are contracte mai generoase la export decât pentru piaţa locală, trecând uşor peste faptul că firmele care îi cumpără produsele au afaceri de sute de milioane de euro pe piaţa românească. „Suntem o firmă cu comenzi serioase şi cu recomandări bune din contractele precedente”, a precizat directorul economic Ileana Panait, de la firma AVI SRL. Contractele la care face referire se regăsesc pe site-ul societăţii patronate de Radu Berceanu, unde sunt menţionate la loc de cinste colaborările industriale cu firmele de la care cumpără trenuri societăţile din subordinea Ministerului Transporturilor. Nici Bombardier nu ascunde colaborarea cu firma ministrului, dar nici nu spune cât câştigă AVI din această relaţie. „Contractele încheiate între Bombardier Transportation şi subfurnizori au caracter de confidenţialitate şi de aceea nu pot fi făcute publice. Dorim, totuşi, să menţionăm că AVI SRL nu este singura companie din domeniul materialelor compozite cu care Bombardier Transportation colaborează în România”, a răspuns solicitării SFin conducerea societăţii Bombardier.
Afacerile lui Radu Berceanu prin firma AVI s-au triplat în şase ani, ajungând de la 3.395.054 lei în 2001, la 11.143.477 lei în 2007, deşi numărul de angajaţi a scăzut cu o treime de la 152 la 101 în 2007. Anul de graţie 2003 a fost când s-au pus la punct detaliile contractelor cu firmele Bombardier, Alstom şi Siemens-Astra, iar cifra de afaceri a sărit la 4.875.442 lei, profitul înregistrat fiind de numai 25.395 lei. Anul livrării de automotoare şi metrouri a fost însă 2004, înainte de alegeri, când cifra de afaceri a firmei AVI aproape s-a dublat, ajungând la 8.176.842 lei. Profitul net a crescut şi el la 120.621 lei. Anul 2005 a adus o creştere nesemnificativă a cifrei de afaceri până la 8.994.772 de lei, dar a triplat profitul net. Curios este că imediat ce a ajuns ministru al transporturilor cifra de afaceri a sărit la 11.143.477 în anul 2007, generând un profit de 202.695 lei.

Acreditarea, un hop greu
Pe piaţa produselor din fibră de sticlă pentru trenuri nu are loc oricine, iar patronii firmelor din domeniu nici nu îndrăznesc să privească spre marile contracte finanţate de la buget. „Am încercat să mă prezint la astfel de solicitări de oferte, dar
mi-am dat seama că nu avem nicio şansă. Invocau tot felul de amănunte, finisaje suplimentare, capacităţi de producţie... Aşa se întâmplă când te bagi peste cine nu trebuie. Am văzut că nu o să reuşesc pe această piaţă şi că nu pot să mă acreditez pentru a mă precalifica şi m-am limitat la contracte mici. Putem onora însă orice comandă”, ne-a explicat cum stau lucrurile în acest domeniu patronul unei firme de fibră de sticlă, care a vrut să rămână anonim.
Pe de altă parte, „greii” din piaţă îşi văd fiecare de treaba lor fără să se atace şi explică „boala” care atinge pe oricine ar fi atras de contracte mari. „Au fost tentative să lucrăm aceste produse pe care le face firma la care faceţi referire (AVI SRL, n.r.). În urmă cu trei ani, anumiţi intermediari ne-au căutat să colaborăm cu ei. Nu s-a concretizat nimic, chiar dacă 40% din produsele noastre sunt pe piaţa de export”, spune Luiza Pintiliciuc, director la Eurocompozite srl. Domeniul de activitate al societăţii constă în producţia şi desfacerea pe piaţa internă şi externă a articolelor confecţionate din poliesteri armaţi cu fibră de sticlă şi marmură compozită.
„Noi am livrat anumite elemente, dar niciodată pentru Bombardier sau Siemens. Ne străduim să facem şi noi ce putem pentru Remarul Paşcani”, a adăugat Valentin Hărjoi, director la Andi Press, concurent direct al lui AVI SRL.
Surse din Autoritatea Feroviară Română (AFER) spun că la ora actuală doar trei firme sunt agreate să livreze aceste produse pentru sistemul căilor ferate din România. Prima este AVI SRL, a cărei acreditare expiră în acest an, urmată de Andi Press srl şi VRG Bistriţa Năsăud.

Cum se apără Berceanu
„Toate contractele cu diverşi parteneri au fost semnate şi au intrat în vigoare în perioada când domnul Radu Berceanu nu a ocupat funcţia de ministru al transporturilor”, au răspuns consilierii lui Radu Berceanu la solicitarea SFin, în intenţia de a clarifica contractele firmei AVI cu societăţile furnizoare de metrouri şi automotoare pentru Ministerul Transporturilor.
Potrivit răspunsului primit de la minister, contractul cu Astra Vagoane Călători a fost semnat în anul 2002, iar livrările au avut loc între 2002 şi 2006. Cu Bombardier Suedia s-a semnat contractul de furnizare la data de 14.07.2005. „Menţionăm că facturile de export sunt emise strict către Bombardier Suedia. Menţionăm, de asemenea, că avem semnat un contract de furnizor strategic pentru grupul Bombardier. Livrările au loc direct şi strict către Bombardier Austria şi Bombardier Germania“, se arată în răspunsul primit la redacţie.
Ministrul Berceanu susţine că a avut cu firma Alstom Romånia o colaborare bazată pe o comandă datând din 08.09.2008, referitoare la refacerea unor piese de vagon metrou ramă metrou, iar livrările au avut loc în perioada 20.10.2008-19.11.2008.
În mod evident un ministru nu semnează contracte pentru toate societăţile în care ministerul pe care îl conduce are acţiuni, dar susţine contracte şi aprobă finanţări, lucru care s-a întâmplat în perioada în care Berceanu a condus Transporturile.

Orban are o explicaţie
Sistemul de trafic de influenţă este confirmat chiar de fostul ministru liberal, Ludovic Orban, care susţine că aceasta este cea mai facilă cale de a încasa comisioane în mod legal. „Eu i-am transmis domnului Berceanu în mai multe rânduri că afacerile domniei sale sunt total imorale, chiar dacă ilegalitatea lor este greu de dovedit. Oamenii lui au aprobat contractele cu Bombardier, iar apoi am văzut că această firmă are subcontractor pe AVI. Nu ştiu dacă exact pentru trenurile din Bucureşti. Iar, dincolo, la Astra, cu achiziţiile pentru Siemens, probabil că a uzat de funcţia de ministru pentru a obţine aceste contracte. Practic, banii ajung prin intermediari şi la firma lui. Ministerul sau societăţile subordonate nu stabilesc nicio relaţie cu subcontractorii, firma are dreptul să-şi aleagă pe cine vrea. Aici intră discuţiile prin care se ajunge la destinaţia banilor publici”, a conchis Ludovic Orban.
Un alt ministru, Adriean Videanu, a intrat în atenţia Curţii de Conturi, iar Tribunalul îl obligă acum pe fostul primar general să plătească, alături de alţi 20 de angajaţi ai Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), aproape cinci milioane de lei, bani cheltuiţi şi pentru borduri. Până acum, la Transporturi n-a îndrăznit însă nimeni să ridice capacul de pe oala unde fierb, în sucul banilor publici, şi afacerile ministrului Berceanu. Dar nu e timpul pierdut.