Resursa umană rămâne cel mai important capital deţinut de o firmă, iar pierderea ei poate genera efecte negative pe termen lung. Problemele provocate de criza economică au determinat schimbări majore în cadrul companiilor în ceea ce priveşte personalul. În încercarea de a păstra angajaţii talentaţi, patronii au luat o serie de măsuri menite să-i ajute în evitarea concedierilor.
Timp de lucru mai scurt, salarii îngheţate sau acordarea unor bonusuri financiare direct proporţionale cu productivitatea muncii sunt câteva dintre soluţiile indicate de patroni. Ei au mizat foarte mult pe solidaritatea echipelor de lucru şi au încercat să ia acele decizii bune atât pentru business, cât şi pentru salariaţi. În lipsa unui sprijin real venit din partea Guvernului, mediul privat se luptă să-şi păstreze lucrătorii şi în perioada de criză. „Muncitorii au înţeles că binele companiei înseamnă şi binele lor şi am văzut o reacţie pozitivă uimitoare. Lucrătorul român nu se deosebeşte cu nimic de cel din Germania sau America, şi la noi oamenii sunt de calitate şi realizează că, dacă muncesc bine, o fac şi în folosul lor”, ne-a declarat Ioan Armenean, managerul SC Zahărul SA Luduş.
Pentru a evita pierderea talentelor profesionale, firma amintită a apelat la o politică ţintită strict pe om. Implementarea unui stil de lucru capitalist în adevăratul sens al cuvântului a permis unităţii din Luduş să-şi păstreze resursa umană. Mai mult, productivitatea crescută a muncii a dus şi la o majorare cu 10% a salariilor. „Nu ne putem permite să pierdem oameni. Noi suntem cei care am investit în pregătirea lor şi dacă ar alege să lucreze în altă parte am ieşi în pierdere. Am făcut un studiu în unitate şi am realizat că dispunem de o resursă umană cu o medie de vârstă mai înaintată, prin urmare nu vom avea decât plecări naturale datorate ieşirilor la pensie. Eu sunt de părere că, dacă patronatul este corect, atunci şi muncitorul reacţionează pe măsură”, a mai spus Armenean.

Săptămånă de lucru scurtată
Tot despre solidaritate umană a vorbit şi Maria Grapini, preşedintele FEPAIUS. În cadrul grupului de firme Pasmatex, pe care îl conduce, Grapini a ales calea păstrării tuturor salariaţilor, în aşa fel încât nici oamenii, nici business-ul să nu sufere prea mult. „Am întâlnit o solidaritate deosebită. S-a văzut foarte clar că suntem o echipă şi am reacţionat în consecinţă. Astfel, cu acordul tuturor angajaţilor, am  stabilit ca începând din mai să apelăm la săptămâna de lucru de patru zile. Nu puteam să trimit oamenii în şomaj tehnic pentru că asta ar fi însemnat să mă îngrop în birocraţie. Am reuşit ca până acum să depăşim problemele apărute din cauza lipsei de comenzi şi să evităm concedierile”, ne-a explicat liderul FEPAIUS.
În următoarele trei săptămâni, salariaţii Pasmatex vor fi în vacanţă, urmând ca de la 15 august să revină la săptămâna de lucru normală. „Măsurile pe care le-am luat ţin de modul în care am încercat să administrez afacerea pentru a scoate compania din criză. Ar trebui totuşi să vină şi Guvernul cu soluţii active, în aşa fel încât mediul privat să simtă că este ajutat. Patronii nu se mai pot lupta de unii singuri cu toate aceste probleme”, a încheiat Grapini.

Salariaţii buni au lefurile mai mari
În industria alimentară s-a mers pe optimizarea timpului de lucru. De asemenea, s-a renunţat la plata sporurilor şi a orelor suplimentare. „Oamenii buni au salarii mai bune şi sper să înţeleagă faptul că nu suntem în cea mai strălucită perioadă pentru economie. Aceste diferenţe băneşti sunt cele care fac departajarea între lucrătorii talentaţi şi cei mai puţin talentaţi. Eu le-am explicat oamenilor care sunt condiţiile şi le-am spus că mă lupt să-i păstrez pe toţi. De ei depinde ce decizie vor lua. Cred însă că vor alege să rămână, iar atunci când vom trece peste acest hop vor apărea şi recompensele financiare”, a precizat pentru SFin Sorin Minea, patronul Angst.
Acelaşi lucru se întâmplă şi în industria vinului, angajaţii valoroşi alegând să rămână pe loc, în aşteptarea momentului în care nu se vor mai simţi efectele acestui tsunami economic. „Sectorul nostru nu se deosebeşte cu nimic de celelalte. Oamenii sunt conştienţi de gravitatea situaţiei şi acceptă îngheţarea veniturilor”, ne-a explicat şi Ovidiu Gheorghe, directorul general al Patronatului Naţional al Vinului.
Irosirea talentelor poate costa mult
Un raport întocmit de ACCA (the Association of Chartered Certified Accountants) arată că sacrificarea talentelor adoptată de unele firme este o politică greşită, cu influenţe negative majore asupra afacerii. „Provocările economice pe care multe organizaţii le întâmpină acum sunt fără precedent, dar experienţa ne învaţă că acele companii care iau poziţii de menţinere sau aleg căi de dezvoltare investind corespunzător în oameni sunt cele care îşi vor reveni cel mai repede şi care se vor bucura pe termen lung de succes comercial. Să ai practici potrivite de administrare a talentelor este mai important acum decât niciodată, atenţia organizaţiei concentrându-se în acelaşi timp şi asupra beneficiilor rezultate din investiţii”, a declarat Andreia Manea, director ACCA pentru Europa de Sud-est.
Din studiul ACCA rezultă că pentru afacerile care au dificultăţi există soluţii alternative de reducere a costurilor în afară de trimiterea oamenilor în şomaj, cum sunt, de exemplu, reducerea săptămânii de lucru sau îngheţarea salariilor. „Chiar dacă şi aceste strategii ar putea părea extreme, situaţia în care ne aflăm acum este inedită, astfel încât sunt necesare politici inovative, care să crească posibilitatea firmelor de a-şi păstra talentele pe termen lung şi de a fi pregătite când situaţia se va îmbunătăţi. Companiile care pot să se concentreze pe păstrarea angajaţilor şi chiar pe creşterea numărului lor au rara oportunitate de a cultiva niveluri ridicate de loialitate, prin programe de implicare a salariaţilor şi prin oferte convingătoare”, a mai spus reprezentantul ACCA.

Populaţia activă îmbătråneşte
Potrivit unei cercetări coordonate de Organizaţia Internaţională a Muncii, în perioada următoare vor avea loc variaţii majore ale resurselor umane. Astfel, în 2015 vor fi aproximativ 48 de miliarde de persoane active în câmpul muncii, iar dintre acestea trei miliarde vor trăi în ţări în curs de dezvoltare. De asemenea, se preconizează o îmbătrânire a populaţiei din Europa, ceea ce va face ca, până în 2050, 60% din angajaţi să aibă peste 60 de ani. Concluzia care poate fi trasă este aceea că organizaţiile trebuie să-şi planifice cu grijă politica de resurse umane şi să investească în dezvoltarea profesională a angajaţilor. În acest mod se va ajunge la eficientizarea activităţii şi la creşterea productivităţii muncii, cu influenţe pozitive asupra companiei.