Bancherii spun că nici dobânzile ridicate, nici creditarea masivă a deficitului bugetar nu sunt cauzele reale ale prăbuşirii volumului împrumuturilor acordate populaţiei şi companiilor. În realitate, băncilor le este frică de riscurile tot mai mari de nerambursare a creditelor, din cauza înrăutăţirii situaţiei economice: şomajul în creştere şi continua depreciere a activelor, care determină scăderea valorii garanţiilor aferente împrumuturilor. Situaţie confirmată şi de BNR, care apreciază că „riscul de credit rămâne vulnerabilitatea majoră a sectorului bancar”.
Băncile au împrumutat în acest an statul cu aproape 10 miliarde de euro, adică de  zece ori mai mult decât în aceeaşi perioadă din 2008. În acelaşi timp, finanţările acordate sectorului privat sunt în continuă scădere. De la ritmuri de creştere a creditului neguvernamental cu valori între 40 şi 60% pe parcursul anului trecut, acum viteza cu care banii ies din bănci a scăzut la doar 9,3% pe an în luna mai. Cu alte cuvinte, piaţa creditării a trecut de la o extremă la alta: de la prea multe împrumuturi la prea puţine. Cu toate acestea, numărul persoanelor fizice cu credite bancare a ajuns la aproape 4,2 milioane, respectiv 40% din populaţia activă.
Bancherii apreciază că nu mai au acum o problemă de lichidităţi, şi ca urmare a deciziilor BNR de a elibera tot mai mulţi bani din rezervele minime obligatorii. A apărut însă o problemă mai importantă: creşterea foarte mare a riscului de creditare. „Este o falsă problemă că băncile nu mai finanţează sectorul privat pentru că preferă să împrumute statul, întrucât o instituţie de creditare are o expunere limitată pe titluri de stat, conform normelor bancare”, spune Răzvan Munteanu, vicepreşedintele Raiffeisen Bank.

Băncile preferă să aştepte ajutorul statului
Alţi bancheri apreciază că există încă două mari probleme în calea relansării împrumuturilor pentru sectorul privat: dobânzile încă ridicate ale resurselor atrase sub formă de depozite, precum şi riscul mare aferent investiţiilor private, fapt care determină băncile să fie foarte precaute şi să aştepte mai degrabă ajutorul statului. De altfel, în ultima perioadă, doar iniţiativele statului au mai mişcat piaţa creditării: programul „Prima Casă”, garanţiile acordate de Fondul de Garantare a Creditelor pentru finanţarea IMM-urilor şi proiectele de investiţii majore derulate de autorităţi, precum cele din domeniul energetic. Recent, Ministerul Economiei a încheiat acorduri cu mai multe bănci pentru finanţarea unor proiecte energetice. „Cred că băncile sunt lichide acum şi aşteaptă propuneri de investire a fondurilor de care dispun în proiecte lansate de stat, dar care lipsesc. Acestea ar fi mai eficiente pentru economie decât finanţarea deficitului bugetar”, a declarat Cătălin Pârvu, preşedintele Piraeus Bank.
Până acum, instituţiile de credit au fost prinse în capcana dobânzilor mari plătite pentru resursele atrase, pe fondul penuriei de resurse financiare. „Băncile care plătesc pentru depozite dobânzi de 14-15% au de fapt costuri de aproape 20%, ceea ce înseamnă că sunt nevoite să acorde credite cu dobânzi peste acest nivel. Dar trebuie să ne întrebăm cine poate rambursa un credit cu o dobândă de peste 20%”, avertizează Pârvu.

Riscul devalorizării garanţiilor
Băncile sunt nevoite să facă faţă unui pericol mai serios: riscul tot mai ridicat aferent atât creditelor vechi, cât şi celor noi. Principalele cauze sunt reprezentate de criză, care îngroaşă rândurile şomerilor şi reduce drastic nivelul veniturilor şi al garanţiilor, în special al celor imobiliare. Potrivit datelor BNR, creditele garantate cu ipoteci au devenit dominante, iar riscurile asociate acestui tip de garantare au crescut odată cu evoluţiile negative ale pieţei imobiliare. Creditele acordate de bănci companiilor sunt garantate în proporţie de 75% cu active imobiliare, în timp ce jumătate din împrumuturile persoanelor fizice au o ipotecă drept garanţie. Valoarea creditelor acordate de bănci a reprezentat, în medie, aproape 70% din preţul imobilului ipotecat, ceea ce înseamnă că, dacă valoarea imobilelor se reduce cu peste 30%, creditul nu mai este acoperit în totalitate de garanţie. Numai că, potrivit analizelor de pe piaţa imobiliară, există multe situaţii în care preţul imobilelor a scăzut cu peste o treime, fapt confirmat şi de iniţiativa reprezentanţilor BNR de a impune băncilor să reevalueze valoarea garanţiilor. Ceea ce presupune costuri suplimentare pentru bănci şi clienţii acestora.