Căpitanul tâmpilor

Şcoala românească scoate tâmpiţi! Întorc spusa preşedintelui pe toate feţele şi nicicum nu înţeleg de unde i-a venit şi unde îl duce. Şi aşa dacă ar fi, nu pricep ce l-a apucat să o declare. Şi mai încerc să înţeleg la ce perioadă de timp se referă. O vorbi Băsescu de vremea când el s-a şcolit, dornic să nu rămână matroz?! Sau a constatat asta privindu-şi fiica europarlamentar… Poate amândouă. Apoi fractura logică este că tâmpit, la preşedinte, nu înseamnă incult ori agramat. Nu, punând cap la cap declaraţiile sale, deduci că tâmpiţi sunt filosofii, cei care pierd vremea cu teoria şi cu cartea. Ţara are nevoie de meseriaşi, mecanici şi tinichigii, nu de filosofi! Şi comuniştii credeau la fel, dar nu-i considerau tâmpiţi, ci subversivi şi i-au băgat în închisori. Apoi, ce l-a făcut pe Băsescu să-i explice asta tocmai  filosofului Liiceanu, în timp ce se plimba cu el prin târgul de carte?! Scena e absurdă. Băsescu îşi freacă mâinile şi spune că şcoala românească scoate tâmpiţi. Atitudinea e uşor umilă, şi preşedintele vrea clar să se asocieze din nou cu intelectualii, bunii săi prieteni. Evident, o face cu un cârd de ziarişti după el şi, deşi vorbeşte mai încet, ca şi cum s-ar feri de aceştia, fiecare cuvânt se aude perfect. Lângă el, Liiceanu păstrează o atitudine demnă şi superioară, dar clar mulţumită de mediatizarea plimbării sale destul de lungi cu preşedintele. Ba mai mult, povesteşte pe un ton de asemenea de destăinuire cum îl sunau pe el unii şi alţii să-i ceară să comenteze declaraţiile băsesciene din şedinţa de guvern. Frumoasă înlănţuire de interese în care cei doi îşi acordă legitimitate şi importanţă unul altuia.
N-au mai contat vorbele, ci doar scopul. Preşedintele se înclină în faţa unui produs premium al intelectualităţii româneşti, dar îi numeşte tâmpiţi pe cei ca el. Iar gânditorul acceptă onorul şi iartă micimile şi scăpările, acordându-i protecţia înţelegerii sale. Până aici limpede. Dar tot nu înţeleg ce l-a apucat cu tâmpiţii… O fi un apel subliminal la clasa muncitoare să se răscoale împotriva intelectualilor care l-au votat pe preşedinte acum 5 ani sau doar o frustrare legată de vreun ospătar care a dărâmat tava la crâşmă chiar pe masa lui?! Oricum îndemnul preşedintelui e clar: uitaţi de ideea că trebuie să gândim înalt şi să trăim simplu. Acum trebuie să trăim pe picior mare şi să gândim puţin.