Despre aleşi, numai de bine…

 

Recunosc cinstit şi cu mâna pe cartea de alegător că mă număr printre cei şaptezeci şi ceva la sută care, în duminica de dinaintea Rusaliilor, au făcut orice altceva decât să meargă la vot. Lehamite, silă, nevoia de a folosi timpul pentru ceva util, refuzul neuronilor de a se mai lăsa minţiţi. Fără permutări, fiecare motiv în parte fiindu-mi suficient pentru a bifa prima mea absenţă la vot de la vârsta majoratului încoace.

Şi mai recunosc faptul că sunt unul dintre profitorii votului la care nu am fost! Asta fiindcă mi-am schimbat, în timp-record şi regim de maximă urgenţă, buletinul care expirase de multişor. Socotind amenzile pe care le puteam încasa, pot spune că (n-)am votat nu pentru cinci ani, aşa cum sunau sloganurile de campanie, ci pentru următorii zece, cât mai sunt până la sorocul următorului act de identitate.

Despre prestaţia din campanie a candidaţilor la fotoliul de europarlamentar nu se poate spune nimic, fiindcă nu a existat. Surprizele au venit după victoria udată cu un pahar de şampanie la Pescăruş, un fel de Golden Blitz cu lac, peluză şi ponton. În primul rând am constatat apetitul lui Gigi Becali de a se împăca cu toată lumea, trecând cu nonşalanţa-i proverbială de la apelativul “Hahaleră” la “Prieten drag”. Păcat doar că jurnaliştii de la “The Economist” îl văd deja ca pe un soi de Bruce Willis de Bruxelles, distribuindu-l, deşi încă nu a deschis gura, într-un fel de “Greu de tradus”, partea I. Apoi trebuie remarcată tentativa lui Vadim de a se împăca şi el cu toată lumea. Tentativă care am putea spune că nu i-a ajutat la nimic, poate doar la reconfirmarea statutului de scandalagiu, şi acesta cam ştirbit de lunga perioadă de anonimat impusă de tuşa Parlamentului. Totuşi, la capitolul “e de bine” am putea trece atât starea sănătăţii lui “Dragă Stolo”, care (încă) nu a cedat nervos, nu a leşinat şi nici nu a plâns, precum şi succesul mătuşii-de-nepoată PNL pe care nedeţinerea unui mandat de parlamentar, cât de mic, o adusese la cote periculoase de tânără şi neliniştită.     

La capitolul “e de nashpa” putem trece surpriza venită din partea EBe-i, care, imediat după aflarea rezultatelor finale, şi-a arătat colţii scăpaţi de botox şi, părând mai mult coborâtă dintr-o corabie a piraţilor decât din familia unui blajin lup de mare, a ameninţat că de-acum încolo vom avea de-a face cu doi Băsescu. E adevărat, unul cu mintea “mai odihnită”. Vă daţi seama ce va fi când vom avea de-a face cu toţi opt, aici incluzând şi fratele de la Mamaia, papagalii de companie şi calul din padoc, la Bucureşti.      

Sarea şi piperul acestor alegeri au fost date, ca întotdeauna când spectacolul se îndreaptă spre un final anost, de un anonim. Este vorba despre Bunica Maria din satul Băleni-Români, judeţul Dâmboviţa, femeia care a apărut, graţie agenţiilor internaţionale de ştiri, ca fiind imaginea alegerilor din România. Fără şcoli peste şcoli şi o cârcă de consilieri în spate, femeia – luată pe sus de reporteri în faţa casei ei din chirpici - s-a putut exprima câteva minute fără dezacorduri, fără succesuri şi judeţul Arad, fără almanahe şi probleme de poluţie sau bideu.

Bunica Maria din Băleni regretă faptul că, aşa bătrână şi urâtă, ar fi putut strica imaginea României în lume. Dumneavoastră, doamnelor şi domnilor europarlamentari, aşa frumoşi, tineri şi… deştepte cum sunteţi, regretaţi ceva?