Pot au noir

„Orizontul era complet negru, în faţă îmi părea că se înalţă ziduri gigantice...“ E descrierea făcută de Mermoz  zonei unde, în 1936, dispărea, la bordul hidroavionului pe care-l pilota, Crucea Sudului. Este de fapt zona de convergenţă intertropicală - în jargon marinăresc şi aviatic „pot au noir“ - în care vânturile trec de la calm absolut la viteze de 200 de kilometri la oră, iar Cumulonimbus ating chiar şi înălţimi de 18 mii de metri, cu furtuni şi grindină de mari dimensiuni. Pot au noir, cazanul negru… Aceeaşi zonă a înghiţit acum, deocamdată fără explicaţie oficială, cursa Air France 447. 228 de oameni au murit după ce piloţii, pare-se, au încetinit prea mult avionul în momentul în care au intrat în zona cu turbulenţe puternice. Aeronava, probabil, s-a dezintegrat în aer. Piloţii unei alte aeronave care trecea prin zonă povestesc că au vazut, pentru 6 secunde, un glob de foc care se îndrepta spre ocean… „Pot“ în franceză poate avea şi semnificaţia unei petreceri de adio. Una însă la care nici cei care pleacă şi nici cei care-şi iau rămas bun nu au mai apucat să participe. Din cei dispăruţi nu sunt şanse să se mai descopere vreo rămăşiţă, iar asta, paradoxal, îi va arunca pe cei care-i aşteptau în braţele unei înnebunitoare speranţe de care nu se vor putea rupe total nicicând. Mai mult decât durerea unei despărţiri atât de abrupte îi va chinui pe cei rămaşi acasă visul că ai lor s-au salvat pe undeva, pe o insulă, pe un ţărm… cumva. Vor rămâne şi ei pierduţi undeva în acel cazan negru căutând cu mintea o vestă de salvare pentru pasagerii avionului. Oricât le-ar spune cei logici şi realişti că trebuie să meargă mai departe cu viaţa lor şi să se împace cu tragedia, lipsa unei rămăşiţe a rudei dispărute, o rămăşită care să îi ajute să înţeleagă că s-a dus îi va ţine agăţaţi de speranţa unei supravieţuiri miraculoase. Aşa cum soţiile celor dispăruţi pe front şi niciodată găsiţi au preferat să spere că bărbatul a trăit pe undeva amnezic, aşa şi rudele celor 228 de oameni vor păstra imaginea unui Robinson Crusoe modern. Ori poate vor spera în acel tărâm fantastic pe care îl descriau atât Mermoz, cât şi prietenul său Saint Exupery la finalul celei dintâi treceri a primului prin temutul „pot au noir“. După o oră de luptă cu furtuna, atunci, Mermoz reuşise să se strecoare sub nori cu avionul şi să admire un fascinant clar de lună aproape ireal…