Dorinţa politicienilor americani de a nega legile naturale ale economiei şi de a anula caracterul limitat al resurselor prin acte normative stă la baza actualei crize. Guvernanţii români ar trebui să ştie că o lege din 1977, Community Reinvestment Act, completată de acte ulterioare, care obligă băncile, sub faţada egalităţii de şanse şi egalităţii rasiale, să acorde credite ipotecare indivizilor cu venituri reduse şi colateral minim sau chiar absent, este una dintre principalele măsuri care au dus la instabilitatea sistemului financiar. Iar cine nu învaţă din greşelile trecutului va plăti scump.
Marea Criză a marcat începutul erei intervenţionismului economic pe scară largă în SUA, dar şi debutul intervenţiei guvernamentale pe piaţa locuinţelor. În 1934, guvernul federal american a creat Federal Housing Administration (FHA), o agenţie a cărei misiune era garantarea creditărilor ipotecare. Astfel, băncile nu trebuiau să-şi mai facă griji în privinţa riscului de credit asociat unui debitor sau altuia - eventualele pierderi ca urmare a unor fraude sau a intrării în incapacitate de plată treceau în sarcina FHA, adică a guvernului, şi implicit a contribuabililor. Consecinţa neintenţionată a acestei socializări a riscului de credit: diminuarea standardelor de creditare şi încurajarea iresponsabilităţii!
Fannie, Freddie...
În 1938 a fost creată o corporaţie sponsorizată de guvernul federal, intitulată Federal National Mortgage Association sau, mai pe scurt, Fannie Mae (echivalentul unei regii autonome din România), pentru a plasa creditele ipotecare garantate de FHA la rate subvenţionate. Alte 12 Federal Home Loan Banks au fost instituite în 1932, cu acelaşi scop, de a subvenţiona creditul ipotecar. Activitatea Fannie Mae s-a extins treptat, devenind principala instituţie care securiza creditele ipotecare din SUA, cu toate că în 1970 guvernul american i-a creat o soră, intitulată Federal Home Loan Mortgage Corporation sau, pe scurt, Freddie Mac. Chiar dacă activitatea aparent bine intenţionată a acestor companii de stat consta într-o permanentă distorsionare a alocării resurselor, consecinţele catastrofice nu au ieşit la iveală decât în urmă cu doi ani, când piramida creditului securizat construită timp de decenii s-a prăbuşit, provocând cea mai gravă criză mondială de la Marea Depresie.
Cauzele fundamentale care au dus la această implozie ţin, pe de o parte, de politica monetară a Fed din deceniul 2000 şi, pe de altă parte, de accelerarea deteriorării standardelor de creditare după adoptarea Community Reinvestment Act în 1977. Aceste presiuni asupra bunelor practici bancare au atins un vârf, dublat de creşterea bugetelor Fannie Mae şi Freddie Mac, sub administraţia Bill Clinton, al cărei obiectiv era creşterea, cu orice preţ, a ratei proprietarilor de case, sub deviza „O casă pentru fiecare american“. Deoarece această politică „altruistă“ aduce multe voturi, ea a fost continuată sub administraţia Bush. Băncile private, care originau creditele şi le vindeau apoi pe piaţa ipotecară secundară creată de Fannie Mae şi Freddie Mac, au cedat uşor presiunilor. Oricum riscurile nu cădeau asupra lor! Băncile şi fondurile de investiţii din toată lumea, care cumpărau creditele ipotecare securizate sub formă de Mortgage-Backed Securities (MBS) de la Fannie Mae şi Freddie Mac, erau liniştite de ratingurile AAA acordate de agenţiile de credit şi de garanţiile nemărturisite, dar implicite date de administraţia SUA corporaţiilor sale ipotecare.
...Şi Fed
Totul e bine cât merge bine, chiar dacă un dezastru aşteaptă să se întâmple undeva la orizont. Când dobânzile Fed au început să scadă repede în 2000-2001, preţurile caselor au luat un nou avânt. Bula imobiliară funcţiona acum pe pilot automat şi, ca un bulgăre de zăpadă, câştiga în intensitate. Când dobânzile au început să crească, rata intrărilor în incapacitate de plată a celor care, fară bani sau din motive pur speculative, au luat un credit ipotecar a explodat. Scăderea preţurilor caselor şi creşterea numărului de debitori insolvabili s-au repercutat imediat asupra corporaţiilor de credit ipotecar. Fannie Mae şi Freddie Mac au intrat în faliment la mijlocul anului trecut şi au fost preluate, aşa cum era de aşteptat, de guvernul american. Dar contagiunea s-a răspândit în tot sectorul financiar american şi internaţional, înţesat cu derivate create pe baza creditelor ipotecare. Restul e de-acum istorie.
Deşi e greu să speri că politicienii învaţă din greşelile trecutului, morala pentru guvernanţii români, care vor să extindă amestecul Executivului în domeniul ipotecar, se impune de la sine. Desigur, România nu este SUA. Tocmai de aceea nu-şi permite nici 1% din erorile făcute de politicienii americani!
