Banii n-aduc fericirea, şi de cele mai multe ori nici măcar nu o întreţin. Dovadă investiţiile în fotbal a doi dintre cei mai importanţi miliardari din spaţiul ex-sovietic, Roman Abramovici, la Chelsea, şi Dimitri Surkis, la Dinamo Kiev, care, în pofida unor sporadice succese pe plan intern, la nivel internaţional au eşuat lamentabil. Săptămâna trecută am întâlnit însă şi ex-sovietici fericiţi: patronul lui Mircea Lucescu de la Şahtior Doneţk, Rinat Ahmetov, şi fanii echipei din estul Ucrainei.
Succesul de miercurea trecută din finala Cupei UEFA a îngroşat contul lui Mircea Lucescu cu un milion de euro, iar pe cel al lui Răzvan Raţ cu peste 350.000 de euro. Acestea au fost recompensele pe care le-a promis patronul celor doi români. Şi asta în pofida faptului că premiul pentru câştigarea Cupei UEFA nu este unul considerabil, dimpotrivă chiar, deţinătoarea trofeului câştigând mai puţini bani decât o participantă în grupele Ligii Campionilor. Acesta este şi motivul pentru care echipele din marile campionate (Anglia, Spania sau Italia) nu acordă o importanţă prea mare acestei competiţii, preferând să apeleze la rezerve, după modelul pe care îl adoptă şi în cupele naţionale.

Performanţa atenuează tensiunile sociale
Pentru cel mai bogat om din Ucraina, Rinat Ahmetov, trofeul european are o importanţă aparte. Spre deosebire de mulţi dintre foştii săi tovarăşi ex-sovietici, miliardarul ucrainean a preferat să investească exclusiv în estul Ucrainei, atât în fotbal, cât şi în business. El a transformat regiunea Donbass în cea mai mare regiune exportatoare din ţară, în special în domeniul chimic, al in-dustriei metalurgice şi al cerealelor. Criza internaţională nu a lăsat neatinsă economia Donbassului, comenzile reducându-se cu 40%. Pe lângă prestigiul pe care i l-a adus câştigarea Cupei UEFA oligarhului ucrainean, această performanţă a avut şi darul de a calma tensiunile sociale inerente crizei. Potrivit „Financial Times”, relaţia din ce în ce mai bună dintre oligarh şi angajaţii săi, plătiţi cu cel mult 500 de euro pe lună, se făcea simţită încă de la victoria din semifinala Cupei UEFA câştigată în faţa rivalilor de la Dinamo Kiev.

Castillio - singura ţeapă
Însă succesul costă, şi Ahmetov a simţit acest lucru pe pielea sa. În Şahtior Doneţk el a investit sute de milioane de euro, ultima sa creaţie fiind stadionul de 5 stele menit a găzdui meciuri la Campionatul European din 2012, arenă ce a costat peste 300 de milioane de euro. Norocul său din ultimii cinci ani s-a numit Mircea Lucescu. Antrenorul român nu a solicitat jucători cu nume, ci a mers pe mâna unor tinere talente, în special brazilieni aflaţi la vârsta junioratului. Însă şi aceştia au costat bani buni, primele şase locuri ale celor mai scumpe transferuri efectuate all time în Ucraina fiind făcute de Şahtior. Şi fiecare dintre aceşti jucători (un mexican, un italian şi patru brazilieni) a costat peste 10 milioane de dolari. De altfel, cel mai scump jucător al lui Lucescu este mexicanul Nery Castillio, achiziţionat de la Olympiakos cu 30 de milioane de dolari şi care anul trecut şi jumătate din acest an competitiv a fost împrumutat la Manchester City. Nu numai că nici în Anglia nu s-a impus, dar, întors în retur la Şahtior, a jucat, titular sau rezervă, în mai puţin de 10 jocuri. Însă aceasta a fost singura mare ţeapă a tehnicianului român. Celălalt jucător pe care a plătit mulţi bani, Matuzalem (18,75 milioane de dolari), care a încercat să facă la rândul său o gaură în bugetul campioanei Ucrainei, tocmai a fost anunţat de Tribunalul Sportiv de la Lausanne (TAS) că va trebui să plătească fostului său club despăgubiri în valoare de 16,5 milioane de euro, pe motiv că şi-a reziliat unilateral contractul cu echipa ucraineană. În 2004, oficialii grupării pregătite de Mircea Lucescu şi fostul jucător al Bresciei s-au înţeles asupra unui angajament valabil pe cinci ani. Conform înţelegerii respective, Matuzalem nu putea părăsi formaţia din Doneţk decât în cazul în care un club era dispus să plătească pentru serviciile sale cel puţin 25 de milioane de euro. Trei ani mai târziu, fotbalistul sud-american anunţa conducerea lui Şahtior că şi-a reziliat unilateral contractul. În iulie 2007, Matuzalem a semnat pentru formaţia spaniolă Real Zaragoza. Cu alte cuvinte, Şahtior şi-a recuperat o mare parte din investiţia iniţială. În plus, în acelaşi an, Mircea Lucescu
s-a despărţit şi de căpitanul şi cel mai bun jucător al său, Tymoschuk, vândut pentru 20 milioane de dolari la Zenit Sankt Petersburg, şi de cealaltă vedetă a lotului, brazilianul Elano, achiziţionat de Manchester City pentru 18 milioane de dolari. Şi, cu toate acestea, fără cei mai buni trei jucători ai săi, vânduţi în 2007, în numai doi ani Mircea Lucescu a reuşit să câştige Cupa UEFA.

Cluburile romåneşti, mai darnice
Că banii nu sunt neapărat reţeta succesului stau dovadă şi sumele plătite pe transferuri de echipele din campionatele României şi Ucrainei. Cluburile din România au plătit în sezonul 2008-2009 nu mai puţin de 61,5 milioane de euro, aproape dublu faţă de echipele din campionatul ucrainean (37,7 milioane de euro). E drept că şi sumele obţinute din vânzările de jucători de către cluburile româneşti au fost unele considerabile (50 de milioane de euro). Departe de a demonstra forţa Ligii lui Mitică, aceste sume arată lipsa de strategie a echipelor româneşti, care fie cumpără străini ieftini, e adevărat, nu scumpi, precum Şahtior sau Dinamo Kiev, dar foarte mulţi, fie efectuează extrem de multe transferuri interne, precum Poli Timişoara. Rezultatul - instabilitate la nivelul lotului, urmată de cele mai multe ori de instabilitate la nivelul conducerii tehnice, considerată responsabilă pentru eşecurile din plan intern şi internaţional.

La masa bogaţilor
Lupta acerbă în teren şi în afara terenului pentru câştigarea Ligii lui Mitică (singurul loc care asigură participarea în Champions League) are o explicaţie financiară simplă - diferenţa dintre veniturile din Liga Campionilor şi cele din Cupa UEFA. De altfel, probabil Şahtior a câştigat mai mulţi bani din participarea în grupele Ligii, de unde a venit în Cupa UEFA, decât de pe urma câştigării trofeului. Acesta este şi motivul pentru care UEFA a decis înlocuirea Cupei UEFA cu Europa League, al cărei format, dar şi finanţare se apropie mai mult de cele ale Ligii Campionilor. Până în prezent, în timp ce câştigătoarea competiţiei mai sărace a forumului european trebuia să se mulţumească cu câteva milioane de euro, de pe urma câştigării Ligii Campionilor, Manchester United sau Barcelona vor avea venituri de până la 110 milioane de euro. Anul trecut, Manchester a obţinut de pe urma câştigării Ligii Campionilor 86,5 milioane de euro. Profesorul Simon Chadwick, de la Universitatea de Ştiinţe Economice din Coventry (Anglia), consideră că diferenţa dintre sumele încasate de câştigătoarea trofeului şi învinsa din finala programată în această săptămână la Roma va fi de aproximativ 40 de milioane de euro: „Înfrângerea va însemna mai puţini bani şi va afecta, cu siguranţă, negocierile cu sponsorii, cota echipei care pierde fiind mai mică”. Profesorul englez consideră, totodată, că valoarea jucătorilor celor 16 formaţii care s-au calificat în optimile de finală ale Ligii Campionilor a crescut cu 13% doar în urma acestei performanţe. Chiar dacă nu au reuşit să treacă de grupe, jucătorii lui Şahtior au recuperat diferenţa prin câştigarea Cupei UEFA.