Slavă Domnului, am ajuns să trăim momentul în care cultura, în toate aspectele ei, a intrat în prim-planul atenţiei publice. Mai mult, a ajuns subiect şi obiect de dispută. Cine ar fi crezut, în urmă cu câţiva ani, că Lev Tolstoi sau George Călinescu vor ajunge pe prima pagină a ziarelor de azi?
Dar, cum trăim într-o ţară în care infracţionalitatea începe în sânul justiţiei, simptomul de bază al acestei dinamici culturale îl constituie paradigma ciordelii. Adică tot ceea ce înseamnă furt.
Pe scurt, lucrurile s-au derulat astfel: la solicitarea cititorilor săi, „Jurnalul Naţional“ a făcut o listă a cărţilor pe care urma să le publice în colecţia „Biblioteca Pentru Toţi“ (colecţie pentru care are drepturile înregistrate la OSIM). Lista, pe care se afla şi „Enigma Otiliei“, a fost făcută publică, iar pe data de 29 aprilie urma să apară primul volum al acestei cărţi. Cotidianul „Adevărul“, care are un proiect asemănător (vânzare de carte la pachet cu ziarul), dar axat pe literatură universală, nu naţională, înlocuieşte rapid romanul poliţist „Somnul de veci“ de Raymond Chandler (care era programat pentru săptămâna trecută) cu cartea aflată în pregătire la „Jurnalul Naţional“ - „Enigma Otiliei“.

Ca şi cånd legea nu ar exista
Problema nici nu se poate discuta în planul legalităţii, pentru că aici lucrurile sunt foarte clare: „Jurnalul Naţional“ avea contract de exclusivitate cu Editura Litera Internaţional care, la rândul ei, avea contract cu COPYRO, organismul de gestiune colectivă abilitat să gestioneze drepturile de autor în cazul lui George Călinescu (până în 2035). SC Adevărul Holding SRL nu putea avea dreptul de editare decât cumpărându-l de la Litera Internaţional şi numai în condiţii de tiraj limitat (maximum 4.000 de exemplare). Ignorând această situaţie şi toate reglementările Legii nr. 8/1996 (cu modificările şi completările ulterioare), SC Adevărul Holding SRL a tipărit 200.000 de exemplare şi le-a scos pe piaţă săptămâna trecută. Deci, în privinţa legalităţii acestei fapte, nu poate avea loc niciun fel de discuţie: este o încălcare atât de flagrantă, încât pare un tupeu fără margini. Adevărul Holding SRL a acţionat ca şi când legea nu ar exista sau ca şi când nu ar şti de existenţa ei. Ceea ce este exclus, pentru că reprezentanţii societăţii au fost înştiinţaţi oficial de COPYRO, de două ori. Prima dată la 5 martie 2009, a doua oară pe 22 aprilie 2004. Mai mult, la reacţia legitimă a trustului Intact, SC Adevărul Holding SRL sesizează CNA, printr-un comunicat, că Antena 1 şi Antena 3 fac prea multă reclamă colecţiei de carte a „Jurnalului“. Adică mută discuţia în altă parte. Totuşi, ca să se afle în treabă (adică să aibă şi un document scris), Adevărul a făcut un contract cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă pentru editarea cărţii cu pricina. Dar FNSA, fără consimţământul COPYRO, avea tot atâta autoritate contractuală ca şi ICRAL, de pildă. De altfel, contractul a şi fost reziliat, pe 27 martie 2009.

Alergie la cuvåntul „Jurnalul“
Dacă e să căutăm o explicaţie logică a acestui tupeu, ea nu poate fi găsită. Cel puţin nu în planul legalităţii şi al gândirii logice. Dar, indiferent că e vorba de prostie sau de tupeu (sau de amândouă), există un aspect care ar trebui să ne sperie: nesimţirea incomensurabilă a unui SRL care are tupeul să se numească ziar, compromiţând o întreagă breaslă profesională. Şi, ca o sinistră ironie, acest SRL poartă numele de Adevărul. Nici măcar aparenţele nu se oboseşte să le salveze. Ai zice că are ceva personal cu „Jurnalul Naţional“. Poate chiar are şi s-a gândit să-i facă o farsă grobiană. Dar e posibil să aibă alergie doar la numele de „Jurnalul“. Pentru că, acum câteva luni, a luat „Jurnalul“ lui Tolstoi, publicat cu patru ani în urmă la Editura Fundaţiei Culturale „Ideea Europeană“ (în traducerea Janinei Ianoşi), i-a inventat un alt traducător (Ghenadi Strungar) şi l-a republicat cu titlul „Memorii“. Evident, editura a dat în judecată SC Adevărul Holding SRL. E clar, Adevărul nu suportă numele de „Jurnalul“. Pe de altă parte, dacă
şi-a permis să-l fure pe Tolstoi, de ce să ne mai mirăm de Călinescu?! Lăsând gluma la o parte, dacă un ziar îşi permite o astfel de faptă, ziua în amiaza mare, în văzul lumii şi al justiţiei, înseamnă că nu-i pasă nici de lume, nici de justiţie. Şi mai înseamnă că statutul de ziar al acestui SRL este o ruşinoasă impostură.

Numele trandafirului
Ar fi pierdere de vreme să căutăm eufemisme în cazul „Enigma Otiliei“. Când bagi mâna în buzunarul cuiva se cheamă ciordeală, cum bine au subliniat cei de la „Jurnalul Naţional“. Când publici o carte în scopuri comerciale, în totală ignorare a dreptului de autor, tot ciordeală se cheamă. Iar când o faci într-un moment anume, prin care dai „la gioale“ celui care are drepturi asupra ei, asta este deja un fel de tâlhărie. Aşadar, vorba lui Cezar Ivănescu: „Dacă-i spui c...tului trandafir, el nu-şi schimbă mirosul“. Şi nici dacă Minciunii îi spui Adevăr. Cazul „Enigma Otiliei“ nu ascunde nicio enigmă, pute de la o poştă a găinărie. O găinărie marca Adevărul.


Pungăşia celor de la Adevărul este incriminată de Legea nr. 8/1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe
Art. 25 - (1) Drepturile patrimoniale de autor durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal. Dacă nu există moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie.

*(„Enigma Otiliei“ a fost publicată în 1938, iar George Calinescu a murit la 12 martie 1965. Termenul se socoteşte că începe să curgă de la 1 ianuarie anul următor, ceea ce înseamnă că protecţia drepturilor pentru „Enigma Otiliei“ încetează în ultima zi a anului 2035. Deci, în momentul de faţă, dacă George Călinescu nu a avut moştenitori legali, exerciţiul drepturilor patrimoniale revine organismului de gestiune colectivă COPYRO.)

Sancţiuni pentru încălcarea drepturilor de autor
Despăgubiri
Art. 139 - (1) Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
(2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de judecată ia în considerare:
a) fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului;
b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate la lit. a).

Infracţiuni:
Cărţile editate fără consimţământul titularului drepturilor de autor sunt considerate mărfuri pirat.

*(Conform art 1396 - (8) din legea drepturilor de autor, „prin mărfuri pirat se înţelege: toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora.)
Art. 1396 - (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice.
(3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 la 12 ani.
................

(5) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă promovarea de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.
(6) În cazul în care oricare dintre faptele prevăzute la alin. (1) - (4) au produs consecinţe deosebit de grave, acestea se sancţionează cu închisoare de la 5 la 15 ani. Pentru evaluarea gravităţii consecinţelor, calculul pagubei materiale se efectuează ţinându-se seama de mărfurile-pirat identificate în condiţiile prevăzute la alin. (1) - (4) şi de preţul pe unitate al produselor originale, cumulat cu sumele încasate ilegal de făptuitor.