La sfârşitul lunii trecute a avut loc un eveniment de mare importanţă pentru comerţul cu obiecte de artă. Este vorba de o licitaţie de mare anvergură cu tablouri româneşti, organizată la iniţiativa SYMEV (Syndicat National des Maisons de Ventes Volontaires en France), în parteneriat cu Fundaţia Culturală Art Promo din Bucureşti. Licitaţia s-a desfăşurat sub genericul „Bucarest à Paris. Panorama de l’art roumain“ (Bucureştiul la Paris. Panorama artei româneşti) şi a avut loc la Hotel Drouot - Paris, în duplex cu Hotel Novotel - Bucureşti. Licitaţia a scos în evidenţă cota de piaţă europeană a unui artist tratat cu o inexplicabilă discreţie în România: Laura Covaci.
182 de lucrări, aparţinând a 102 artişti români (clasici şi contemporani), au participat la această licitaţie. Selecţia operelor a fost făcută de un comitet francez din care au făcut parte: Hervé Chayette - preşedinte SYMEV, Jan de Maere - vicepreşedinte CINOA (Confédération Internationale des Négociants en Oeuvres d’Art), Pierre Cornette de Saint-Cyr - preşedinte al Asociaţiei Palais de Tokyo şi preşedinte al casei de licitaţii Cornette de Saint-Cyr (Sala Montaigne de la Hotel Drouot), Michel Maket - vicepreşedinte al Sindicatului Experţilor Francezi şi M. Jean-Philipe Courtois - Commis-saire-priseur la Angers.

À la francais, dar pe romåneşte
Toate datele recomandau iniţiativa „Bucarest à Paris“ drept un eveniment cu valoare de „licitaţia secolului“. Atâtea lucrări şi atâţia artişti plastici români n-au participat niciodată la o licitaţie atât de prestigioasă în inima culturală a Europei. Şi nu e vorba atât de clasici, cât de şansa fără precedent oferită contemporanilor. Deschiderea a fost aşadar uriaşă pentru vizibilitatea artelor plastice româneşti în Europa. Din păcate, totul s-a făcut cam româneşte - cel puţin pentru publicul autohton -, mai ales în privinţa publicării rezultatelor licitaţiei. Astfel, din prezentarea acestor rezultate pe site-ul Fundaţiei Art Promo, rezultă că s-ar fi licitat aproape toate lucrările. Iar presa a preluat eroarea, publicând nişte preţuri fictive din care ar reieşi - vezi, Doamne! - că tablourile unor mari artişti (Brauner, Grigorescu, Pallady, Ţuculescu) s-ar fi adjudecat mult sub cota lor de piaţă. În realitate, pur şi simplu nu s-au vândut, ceea ce rezultă foarte clar de pe site-ul francez www.chayette-cheval.com unde s-au publicat rezultatele reale şi preţurile corespunzătoare.

Nu-i pentru cine se pregăteşte!
Deci nici vorbă de vânzări de 95% (cum s-a consemnat în presă) sau de Pallady, Ţuculescu, Grigorescu şi Brauner licitaţi sub cotă. Aceşti artişti nu s-au vândut deloc, aşa cum nu s-au vândut nici Marcel Iancu, George Apostu, Eustaţiu Stoenescu, Ion Jalea, Mircea Ciobanu, Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Ion Bitzan, Paul Neagu etc. În total, 26 de artişti au rămas complet nevânduţi, deşi unii au participat cu două, trei sau chiar mai multe lucrări. (Valeriu Mladin, Ovidiu Simionescu şi Ioana Şetran, de pildă, au fost prezenţi cu câte patru tablouri şi n-au vândut nimic…) S-au adjudecat în schimb artişti mai puţin „circulaţi“ în România, printre care şi Laura Covaci. Tânăra artistă a participat cu o singură lucrare, „Bug Seasons - Toamna“, evaluată la 10.000-12.000 de euro, dar adjudecată cu 13.000 de euro. Practic, Laura Covaci este, conform licitaţiei Drouot Montaigne - Hotel Novotel, cel mai scump pictor român contemporan, iar pe ansamblul licitaţiei, pe locul doi după Petraşcu („Natură statică cu carte şi faţă de masă în carouri“ - 56.000 de euro). Laura Covaci a fost urmată, în topul preţurilor, de Nicolae Maniu (8.000 de euro), Alexandru Istrati (7.500 de euro) şi Horia Bernea (7.200 de euro).
S-au adjudecat, în total, 61 de lucrări din 182 ofertate, ceea ce înseamnă un indice de performanţă de 33,5%. Procentul nu-i deloc rău, dar de aici până la 95% e cale lungă. Nu înţelegem cui foloseşte această ambiguitate a informaţiei.

Laura da, Brauner ba!
Laura Covaci este un artist care a „abandonat“ România, în urma unor decepţii majore legate de spaţiul social şi, mai ales, politic. A expus doar de două ori în România, după care, în 1999, a plecat în Statele Unite, unde a luat singură viaţa în piept. Aici a avut un contract de exclusivitate cu Trinity Gallery, iar acum este reprezentată de Galerie Art Saint Germain 208 din Paris. Pictoriţa vinde aproape tot ce lucrează, fiind unul dintre cei mai vânduţi artişti contemporani din Franţa. Când Pierre Cornette de Saint-Cyr a venit în România pentru a pregăti licitaţia „Bucarest à Paris“, un jurnalist l-a întrebat care sunt pictorii români cel mai bine cotaţi la Paris. Saint-Cyr a răspuns că, dintre cei vechi, Victor Brauner, iar dintre contemporani - Laura Covaci. Şi iată că la „Bucarest à Paris“ nu s-a vândut niciun Brauner (deşi artistul a fost prezent cu trei lucrări), iar Laura a avut un singur tablou, pe care l-a şi vândut. Am aflat ulterior că motivul pentru care a participat cu o singură lucrare a fost nu exigenţa organizatorilor, ci faptul că era singurul tablou pe care-l avea nevândut.

Inefabila răzbunare
Laura Covaci a absolvit artele plastice la clasa de pictură monumentală a maestrului Ion Stendl. Poate aşa se şi explică de ce tablourile ei sunt acrilice de mari dimensiuni, înspăimântătoare ca mesaj, sublime ca realizare. Şi, se pare, foarte la modă în Franţa. Pictura ei este populată cu fiinţe cibernetice, monstruoase, cu insecte translucide, cu embrioni umani uriaşi, pe jumătate sintetici, un adevărat apocalips al speciei umane, generator de groază. Un apocalips născut el însuşi din groază - groaza artistului în faţa unei lumi în descompunere. „Arta Laurei Covaci este o exorcizare a trecutului şi, în acelaşi timp, a viitorului, între care ea construieşte o punte“ - scria, prin 2007, criticul de artă francez Robert Albouker. Creaţiile ei din această fază artistică pot fi aşezate, ca şi celebrele „Capricii“ ale lui Goya, sub deviza: „Somnul raţiunii zămisleşte monştri“. Artista, deja celebră, este fiica unor oameni la rândul lor celebri: scriitorii Aurel şi Stela Covaci, prin casa cărora au trecut mai multe generaţii de artişti din elita culturii române, începând cu Nichita Stănescu şi terminând cu Cezar Ivănescu. Amândoi au adorat-o pe Laura, amândoi i-au dedicat poeme tulburătoare. Iar Laura a trăit, cum singură spune, în lumina lor, nu în umbra lor.
Într-o ordine morală a lucrurilor, succesul uimitor pe care-l are pictura sa în Franţa reprezintă un fel de inefabilă răzbunare a marilor persecuţii pe care le-au îndurat părinţii ei din partea regimului comunist şi a ingratitudinii trădătoare a unora dintre foştii prieteni. Crescută de Stela şi Aurel Covaci în mijlocul boemei de rasă şi al marilor repere culturale, iubită şi binecuvântată de Nichita şi Cezar Ivănescu, Laura Covaci trăieşte, în locul acestora, gloria europeană pe care ei n-au avut norocul s-o guste.