1.001 lucruri stupide

Citeam postările de pe un blog despre primăvară, mare, flori de cireş, dor de vară şi vacanţa de Paşte. Mă delectam cu banalităţi despre ziua de azi până când mi-a atras atenţia data. Era aprilie 2007. Dar putea fi azi. De fapt, cu o oră în urmă citisem lucruri aproape identice, văzusem poze asemănătoare pe un blog de azi.
E aproape înfricoşător de plictisitor şi de lipsit de sens. Oameni diferiţi, ani diferiţi, aceleaşi lucruri, aceleaşi stări…
Deschid televizorul, păstrând sentimentul că trăiesc ziua de ieri în reluare. Arestări, acuzaţii de corupţie, şpagă, trafic de influenţă… nimic nou. Îmi atrage atenţia totuşi numele unui individ din lotul Penescu: Libertatu. Cum e să te cheme Libertatu şi să stai după gratii?! Libertatu vrea în libertate… zău că sună mai mult a exerciţiu de dicţie decât a ştire!
Credincioşii s-au călcat în picioare şi s-au îmbrâncit ca să atingă racla cu moaştele Sfântului Gheorghe. Poţi să spui că e stupid? Nu poţi, că-ţi baţi joc de credinţa oamenilor… Plus că se ştie că, prin definiţie, moaştele sunt săltăreţe şi neobosite, acu-s aici, acu fug. Prost e ăla care stă la coadă. Credincios de frunte e doar cel care dă şi nişte coate în gură sănătoase bătrânelor care s-au aşezat din zori la rând. Iar deştept cu adevărat e cel care stă la colţ de biserică şi vinde cârpe pe care le-a atins de raclă, pretinzând că sunt făcătoare de minuni.
La început de săptămână am auzit iar veşti despre familia gimnastului Marian Drăgulescu. Familia veche, cu povestea veche a bătăii. Mama lui m-a agresat, iar Marian m-a ţinut - ţipa ca înţepată de albine tânăra Larisa, fosta nevastă. În 24 de ore am înţeles şi rostul. Numita Larisa a luat la rând televiziunile să ne anunţe că se apucă de muzică. Vrea să fie vedetă. Ce frumos! Dacă n-o bătea Marian nici nu ne-am fi amintit-o, dar aşa… celebritatea e asigurată.
Şi vine în România Albert de Monaco. Are întâlniri oficiale înlănţuite, şi peste tot e firesc. Mă uit în jurul lui şi văd indivizi înlemniţi, figuri de ceară, imobile şi protocolare. La unul dintre evenimente, deşi anunţase că nu va vorbi, prinţului i se pun în faţă câteva microfoane. Vorbitorii aşezaţi în jurul său se chinuiau să se facă auziţi şi atunci prinţul a mutat microfoanele de la stânga la dreapta şi înapoi ca să se simtă toată lumea bine. Trecem peste faptul că, la debutul evenimentului, nu avea nici traducere, aşa că se uita senin la gazda care îi mulţumea în română…
România. The land of choice! Pac-pac.