Casa Pogany şi-a suspendat licitaţia din lipsă de clienţi, iar Monavissa, Alis şi Goldart au avut vânzări slabe. Aceasta din urmă vine însă cu o provocare de proporţii
Licitaţiile primei jumătăţi a lunii aprilie au fost “subminate” de apropierea Sărbătorilor de Paşti. Pe scurt, au fost un dezastru. Casa Pogany chiar a fost nevoită să amâne sine die licitaţia din 4 aprilie, din lipsă de “public” în sală, deşi ofertele erau interesante: Victor Brauner, Gheorghe Petraşcu (două lucrări), Alexandru Ciucurencu, Samuel Mutzner, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Kimon Loghi, Aurel Băeşu, Iosif Iser, Ştefan Popescu, Constantin Piliuţă, Gh. Vânătoru, Vasile Grigore etc. Nici Alis, nici Monavissa (care au avut licitaţii pe 11, respectiv 12 aprilie) nu se pot mândri însă cu vânzări de top.
Oferta Alis la licitaţia din 11 aprilie a fost şi ea mai mult decât onorabilă: Victor Brauner, Nicolae Dărăscu, Eustaţiu Stoenescu, Alexandru Ciucurencu, Ion Theodorescu-Sion, Kimon Loghi, Petre Iorgulescu-Yor, Octav Băncilă, Niki de Saint Phalle, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Marcel Chirnoagă, Octavian Penda, Ştefan Câlţia, Aurel Băeşu etc. La aceste nume s-a adăugat şi o “vedetă”: “La fântână”, o acuarelă superbă de Ştefan Luchian. Lucrarea a fost expusă într-o retrospectivă din martie 1939 de la Fundaţia Dalles (desfăşurată sub egida Academiei Române şi sub înaltul patronaj al Regelui Carol al II-lea) şi a fost reprodusă în catalogul “Luchian” de Th. Enescu.
Tacâmurile de argint, preferate tablourilor
Niciuna dintre lucrările acestor artişti nu a trezit însă interesul licitatorilor. Cea mai scumpă lucrare adjudecată a fost un ulei pe pânză de Constantin Artachino, intitulat “Flori şi fructe”. Tabloul a fost licitat mai multe mâini şi a fost cumpărat cu 10.000 de lei (2.428 de euro). Interesant şi trist este şi faptul că cea mai scumpă piesă adjudecată la această licitaţie a fost nu un tablou, ci o casetă cu tacâmuri de argint pentru 12 persoane: 11.800 de lei (2.864 de euro). Probabil în perspectiva mesei de Paşti… Totalul vânzărilor a fost de 26.963 de euro, din care 8.764 de euro la secţiunea pictură. Coeficientul de performanţă la această secţiune a fost de 20% (13 lucrări adjudecate din 65 expuse).
Rămâne de văzut dacă oferta licitaţiei viitoare (după Paşte, pe 25 aprilie) va găsi colecţionari mai receptivi. Numele autorilor nu sunt deloc de ignorat: Victor Brauner, Marc Chagal, Valerio Adami, Juan Miro, Max Ernst, Arthur Segal, Georges Rouault (toţi şapte cu litografii), Samuel Mutzner, Constantin Artachino, Vasile Grigore, Dimitrie Berea, Adam Bălţatu, Kimon Loghi, Marcel Chirnoagă etc.
Sadoveanu şi Victor Ion Popa, în ipostaza de pictori
La Monavissa, pe 12 aprilie, rezultatele au fost şi mai “subţiri”, totalul vânzărilor fiind doar de 3.946 de euro (2.840 de euro - pe tablouri). Iar coeficientul de performanţă la principala secţiune a licitaţiilor (artă plastică) a fost de numai 5,8% (5 lucrări din 86), cel mai mic de până acum. Cele mai scumpe lucrări adjudecate (deşi termenul “scump” este aproape impropriu în acest caz) au fost un ulei pe placaj de Emilian Lăzărescu (“Peisaj marin” - 1.214 euro), un ulei pe pânză lipită pe carton, de Radu Dărângă (“Apus de soare” - 850 de euro) şi, la acelaşi preţ, o frumoasă tapiserie de Voicu Mariana Grumăzescu, intitulată “Nud”.
O plăcută surpriză a fost prezenţa, în ipostaza de pictori, a unor nume grele de scriitori: Victor Ion Popa (cu un portret în cărbune şi tuş al actorului Demetriad) şi Mihail Sadoveanu (cu un “Peisaj citadin” - ulei pe carton). Din păcate, ambele lucrări au fost ignorate de licitatori. Au mai rămas pe “dinafară” şi alte tablouri, aparţinând unor artişti importanţi: Nicolae Dărăscu, Samuel Mutzner, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Adam Bălţatu, Vasile Grigore, Ştefan Popescu, Nicolae Vermont, Lucian Grigorescu, Gheorghe Teodorescu-Romanaţi, Ludovic Basarab, Iosif Rosembluth, Tia Peltz, Ion Alin Gheorghiu, Horia Bernea, Constantin Piliuţă, Marcel Chirnoagă, Sabin Bălaşa.
Petraşcu a crescut de 12,6 ori în 10 ani
Deşi, pe 5 aprilie, Goldart Gallery a avut un coeficient de performanţă de numai 17,8% la secţiunea artă plastică (22 de lucrări vândute din 123), vânzările în ansamblu au fost mai bune decât la celelalte case de licitaţie, încasările totale fiind de 27.710 euro (din care 22.225 de euro la artă plastică). Goldart vine însă, la următoarea licitaţie (pe 26 aprilie), cu câteva oferte incitante şi o provocare de proporţii. Cele dintâi ar fi un pastel pe hârtie de Ştefan Luchian (iarăşi Luchian!), evaluat la peste 16.000 de euro, un Arthur Verona (peste 7.700 deeuro), un Jean Cheller (peste 8.700 de euro), un Octav Băncilă (peste 6.000 de euro) şi, la acelaşi preţ, un nud de Sabin Bălaşa (după moarte, lucrările artistului sunt din ce în ce mai prezente la licitaţii). În privinţa amintitei provocări, ea este într-adevăr de proporţii, căci depăşeşte cu mult pragul psihologic al vânzărilor prin licitaţii. E vorba de un Andreescu evaluat la nici mai mult, nici mai puţin, de 265.000-300.000 de euro (“Cap de fetiţă cu broboadă albă” - ulei pe pânză).
Deşi preţul pare stupefiant, el se încadrează în creşterea naturală de cotă, dacă judecăm lucrurile prin analogie cu ceilalţi mari artişti români. Astfel, conform unui studiu făcut de Luminiţa Ghilduş, managerul Casei Goldart, Nicolae Grigorescu a circulat şi s-a adjudecat cu sume pornind de la 7.000 de euro în 1999, până la 59.900 în 2003, iar Pallady a crescut de la 5.900 de euro, în 1999, la 75.000 în 2007. Sau Tonitza, care se vindea în 1999 cu 18.000 de euro şi ajunsese, în 2003, la 51.000, iar în 2009 la 120.000 de euro. Creşterile se verifică şi în cazul lui Luchian sau Petraşcu. Astfel că, urmărind cu atenţie toate aceste creşteri, se constată că, în ultimii 10 ani, Tonitza a avut o creştere de 6,6 ori, Grigorescu de 8,5 ori, Pallady de 12,5 ori, iar Petraşcu de 12,6 ori.
Mihaly Munkacsy versus Andreescu
“Ion Andreescu este artistul care, de la Revoluţie încoace, a apărut cel mai rar în licitaţii publice, vânzându-se numai trei lucrări - spune Luminiţa Ghilduş. În 1995, o lucrare de Andreescu se vindea cu suma de 7.275 de euro, pentru ca, în anul 1999, «Cap de ţărăncuţă cu tulpan galben» să se adjudece la un preţ enorm pentru acea perioadă: 43.741 de euro. Aşadar, luând ca reper acest an, prezenţa pe piaţă a celei de-a patra lucrări a lui Ion Andreescu, la un preţ minim estimat de 265.000 de euro, este o propunere care îl situează pe artist cu o creştere de aproximativ şase ori în zece ani. Ceea ce nu mi se pare deloc anormal, oricât de mare ar părea estimarea. Pe de altă parte, vreau să fac precizarea că în Ungaria s-a consemnat deja vânzarea unei lucrări aparţinând artistului maghiar Mihaly Munkacsy, la preţul-record de un milion de euro. Nu sunt în măsură să apreciez dacă Mihaly Munkacsy este un artist mai valoros decât Andreescu, dar sigur Andreescu este un foarte mare artist”.