CITEŞTE ORDONANŢA
DE UGENŢĂ 34/2009


Ministrul finanţelor Gheorghe Pogea ne-a promis o revoluţie fiscală pe timp de criză şi, fapt rar întâlnit la un politician, s-a ţinut de cuvânt. Ca orice revoluţie de succes însă, şi cea a lui Pogea se va lăsa cu mult sânge. Iar cele care vor sângera cel mai tare vor fi atât persoanele fizice, ameninţate de şomaj, dar şi cele juridice, la uşa cărora va bate falimentul. Micii contribuabili vor primi o lovitură grea, însă nici marii contribuabili, care până acum păreau mai protejaţi, nu vor rămâne neatinşi de mişcarea revoluţionară a lui Pogea. Industria auto şi domeniile conexe ar putea suferi, după eliminarea în cazul firmelor a deducerii TVA la achiziţionarea de autovehicule şi a limitării deducerii cheltuielilor cu combustibilul. Iar barurile, discotecile şi cazinourile şi-ar putea muta definitiv activitatea în noaptea economiei subterane.

Impozite minime represive!
G uvernul a renunţat la varianta de impozitare cu 0,5% din cifra de afaceri (echivalent cu o rată a profitului de 3,125%), optând în schimb, în varianta finală a proiectului de Cod Fiscal, pentru un impozit minim fix pe categorii de contribuabili, grupaţi în funcţie de nivelul cifrei de afaceri pe 2008. Deşi Guvernul ia în calcul o creştere economică de minus 4%, companiile vor trebui să plătească un impozit raportat la veniturile  pe 2008, în care economia României a crescut cu 7,1%.
Presiunea fiscală va avea un caracter regresiv, cel mai mult având de suferit micii contribuabili cu cifre de afaceri mai reduse. În plus, ţinând cont că 2008 a fost unul dintre cei mai buni ani ai economiei româneşti, iar 2009 unul foarte prost, Guvernul a decis să încaseze cu orice preţ mai mulţi bani în avans de la contribuabili. Iar cel mai mult vor suferi cei aflaţi la limită. Dacă ar fi ştiut din timp de intenţiile Guvernului, un contribuabil şi-ar fi limitat cifra de afaceri la 52.000 de lei în 2008 şi nu ar fi ajuns la 52.001. Leul în plus îl va costa însă 2.100 de lei impozit suplimentar plătit statului. Pentru că astfel va achita nu 2.200 de lei, ci 4.300 de lei impozit minim.

Oligopoluri şi inflaţie
Aceasta este şi principala problemă ignorată de funcţionarii Ministerului Finanţelor: o companie nu plăteşte numai impozit pe profit, despre care se plânge MFP. Mai important, chiar dacă temporar nu înregistrează profit, ea produce locuri de muncă, bunuri şi servicii şi plăteşte contribuţii sociale angajaţilor, dar şi TVA, accize - impozite cu caracter la fel de regresiv (taxează mai agresiv sărăcia), a căror pondere în buget este mult mai ridicată decât cea a impozitului pe profit. De altfel, acesta este şi principalul defect al impozitului minim pe cifra de afaceri: descurajează micile afaceri care nu beneficiază nici de economiile de scală şi sunt dezavantajate şi de regresivitatea acestui impozit comparativ cu competitorii mai mari. O astfel de structură de impozitare alimentează oligopolizarea pieţei şi are un efect pozitiv pervers asupra PIB-ului alimentat de impozitele nete pe produs mai ridicate în cazul preţurilor mai mari practicate de concurenţi din ce în ce mai puţini pe piaţă. Adică inflaţie. În fond, ceea ce face MFP este ca, după ce a luat pielea de pe săraci (prin majorarea accizelor - cele mai regresive taxe), să o pună la uscat şi pe cea a clasei mijlocii, formată în principal din persoane independente, care pornesc cu o mică afacere de familie, şi din managerii şi specialiştii din sectorul privat, nu numai din demnitari şi înalţi funcţionari publici sau angajaţi în conducerile companiilor de stat, cum se întâmplă în România. Guvernanţii pleacă de la ideea că bunăstarea unei naţiuni este o problemă statistică şi constă în creşterea PIB-ului. Bunăstarea însă constă în producerea de bunuri şi servicii, nu de cantităţi de bani virtuali obţinute prin jonglerii statistice. De aceea orice nu produce un profit minim, ci numai bunuri şi servicii, e damnabil în ochii guvernanţilor. Mai puţin în cazul marilor companii de stat pe care le subvenţionează cu drag şi care, susţine un document de fundamentare a noului Cod Fiscal, sunt, “prin specificul activităţii, în mod obiectiv, generatoare de pierderi”. Pe ceilalţi reprezentanţi ai clasei de mijloc (angajaţii mai răsăriţi din sectorul privat) statul i-a lovit deja prin majorarea CAS cu 3,3%. Se spune că urmează şi majorarea CASS cu alte două procente. În fond, mesajul transmis de Guvern este că dacă vreţi să faceţi parte din clasa mijlocie angajaţi-vă în conducerea aparatului de stat.

Dar şomajul? Cum rămåne cu şomajul?
În 2007, în România, nu mai puţin de 700.000 de oameni erau angajaţi în firme care au avut cifra de afaceri sub 250.000 de lei. Dacă 100.000 din aceştia vor rămâne fără un loc de muncă în urma măsurilor revoluţionare luate de ministrul Pogea, iar statul va trebui să le plătească ajutor de şomaj, banii suplimentari pe care MFP speră să-i încaseze se vor transforma într-o gaură neagră în buget. Ca să nu mai vorbim de încasările din TVA, accize etc. lipsă ca urmare a cheltuielilor suprimate pe care noii şomeri le-ar fi făcut din salariul încasat de la “evazionişti”. Că doar banii nu s-ar fi evaporat, cum lasă să se înţeleagă MFP când susţine că 2.000 de mari contribuabili aduc 80% din veniturile bugetare. Din veniturile din impozitul pe profit poate, că TVA, accize, contribuţii sociale nu plătesc numai angajaţii celor 2.000 de mari companii.
Şi motivaţia pe care a adus-o MFP introducerii acestui tip de impozit este viciată. “În anul 2007, din cele 617.525 societăţi comerciale care au depus bilanţuri contabile (societăţi active), 242.106 au înregistrat pierderi; acestea au reprezentat 39,2% din numărul total al societăţilor active”, susţine Ministerul Finanţelor, sugerând că avem de-a face cu peste un sfert de milion de firme evazioniste. Numai că e normal ca uneori să ai pierderi, mai ales când eşti la început. Dacă ne uităm la evoluţia acestor firme, situaţia se schimbă: numai o treime din acestea, 78.000, au înregistrat pierderi 3 ani la rând. Adică doar o zecime din numărul total de firme, din care evident fac parte şi societăţile la care statul este încă acţionar.

Exemplu de calcul
În plus, să presupunem că un contribuabil a avut în 2008 o cifră de afaceri de 430.001 lei şi a plătit statului un impozit pe profit de 6.880 de lei, având o rată a profitului de 10% (cât susţine Ministerul Finanţelor Publice că a fost în 2007 rata profitului pe economie). În acest an, din cauza crizei financiare, estimează că, pe de o parte, veniturile i se vor înjumătăţi, iar rata profitului va coborî şi ea la 5%. Numai că pe oficialii MFP puţin îi interesează acest lucru. Contribuabilul nostru îşi calculează impozitul pe profit pe un trimestru şi îi iese că, la o cifră de afaceri de 53.750 de lei şi o rată a profitului de 5%, ar trebui să plătească 430 de lei impozit. Dacă lucrurile ar sta în continuare la fel şi s-ar raporta la o cifră de afaceri anuală realistă de 215.000 de lei, el ar avea de plătit 1.720 de lei impozit anual la stat. Numai că impozitul minim pentru această cifră de afaceri este de 4.300 de lei, astfel că ar fi trebuit să plătească un impozit trimestrial de 1.075 de lei. Guvernul însă nu este mulţumit nici cu această sumă, el îl obligă să se raporteze nu la realităţile economice, ci la veniturile înregistrate într-un an de boom economic, şi anume 2008. Contribuabilul nostru, deşi în realitate a obţinut un profit trimestrial de  2.687 de lei, pentru care ar trebui să plătească un impozit de 430 de lei (doar avem cotă unică), va trebui să achite cota minimă aplicată venitului înregistrat pe 2008 (şi anume 430.001 lei, şi nu 215.000 lei). Cu alte cuvinte, potrivit noilor modificări aduse Codului Fiscal, va achita un impozit trimestrial de 2.150 de lei (o pătrime din impozitul minim anual de 8.600 de lei pentru cifra de afaceri pe care a înregistrat-o în 2008, şi nu pe cea din 2009). Dintr-un profit trimestrial de 2.687 de lei, el va plăti un impozit de 2.150 de lei, echivalentul unei rate de impozitare de 80%! Astfel, micul nostru contribuabil, care, precum se vede, nu este evazionist, va trebui să aleagă - fie munceşte pentru stat, fie îşi închide firma. Asta chiar dacă va duce şi la intrarea în şomaj a celor 3-4 angajaţi!

Pentru sindicate mumă, pentru privaţi ciumă!
G uvernanţii au avut însă grijă să-şi asigure legitimitatea actului legislativ, discutând aprins cu partenerii sociali, cu sindicatele şi patronatele, înainte de a adopta modificările la Codul Fiscal. Din păcate pentru cei care vor avea cel mai mult de suferit, micii întreprinzători şi angajaţii lor nu sunt membri ai acestor organisme. Ele şi-au apărat propriile interese oligopoliste (patronatele) sau sociale (sindicatele). Aşa se face că, deşi susţin măsuri care mai de care mai năstruşnice pentru a impozita tot ce mişcă în sectorul privat, sindicatele sunt primele care susţin introducerea tichetelor de vacanţă, pe lângă cele cadou sau cele de masă, retribuţii scutite de la plata oricăror taxe. Şi nu e surprinzător că Accor Services, cel mai mare emitent de tichete de masă şi de cadouri din România, a emis deja primele tichete de vacanţă din România, sub marca Ticket Vacanţă®. Pentru că acţionar la Accor Services este Cartel Alfa (format în principal din sindicate bugetare). Şi ce dacă tichetele de vacanţă sunt deductibile şi scutite de taxe şi impozite în limita sumei de 3.600 de lei anual, pe salariat (echivalentul a 6 salarii minime brute)? Plătesc contribuabilii privaţi golul lăsat la buget de acestea. De altfel, poate că pentru a acoperi acest gol, în loc să-şi fugărească micii întreprinzători, statul ar trebui să se uite pe lista cu scutirile acordate la impozitul pe profit, unde sindicatele, patronatele şi ONG-urile de „utilitate publică” (statut acordat cadou de guvernanţi) beneficiază de scutiri pe „n” tipuri de venit. La propriu, şi nu la figurat, pentru că la litera n se sfârşesc aceste facilităţi. În plus, scutirile se aplică în cadrul ONG-urilor, sindicatelor şi patronatelor chiar şi veniturilor din activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 de euro. Scutite de impozit pe profit sunt şi instituţiile statului care se autofinanţează din cele 580 de taxe parafiscale, acolo unde legea nu precizează altceva. Şi, cu puţine excepţii, legile uită să precizeze. Iar instituţiile statului, inclusiv RA-APPS, care se ocupă cu închirieri de imobile, nu plătesc niciun impozit pe proprietate (pe terenuri şi clădiri), deşi acestea sunt comparabile ca valoare cu clădirile de birouri construite de persoane juridice supraimpozitate de autorităţile locale.

Deduc, deci exist!
C hiar dacă, iniţial, Guvernul luase în calcul eliminarea deductibilităţilor atât în ceea ce priveşte TVA, cât şi  impozitul pe profit, la toate cheltuielile legate de parcul auto al companiilor (achiziţionare, combustibili, întreţinere), se pare că a dat un pas înapoi şi a acceptat un compromis. Astfel, leasingul a scăpat neatins, deducerea TVA rămânând în vigoare, pentru că ea a fost eliminată doar la achiziţia de vehicule, prin care „se înţelege cumpărarea unui vehicul din România, importul sau achiziţia intracomunitară a vehiculului”. Iar leasingul nu intră în niciuna dintre aceste categorii. Totuşi, cheltuielile privind combustibilul, pentru vehiculele rutiere motorizate utilizate de contribuabili pentru alte activităţi decât cele de taxi, şcoli de şoferi, curierat, agenţi de vânzări, transport personal la şi de la locul de desfăşurare al activităţii, intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, agenţi de recrutare forţă de muncă, care de reportaj, nu vor mai fi deductibile. Este greu însă de presupus că antreprenorii nu vor găsi o soluţie pentru a-şi „dedica” autovehiculele din parcul auto tocmai acestor nobile misiuni. De asemenea, firmele vor putea deduce TVA, în perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, doar pentru aceleaşi tipuri de maşini exceptate de la eliminarea deducerilor din impozitul pe profit. „Se propune introducerea în Codul Fiscal a unui articol nou, astfel încât să nu mai poată fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor de autoturisme care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, inclusiv pentru combustibilul necesar funcţionării acestor autoturisme”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de OUG. „La adoptarea acestei măsuri s-a avut în vedere practica europeană în domeniu, majoritatea statelor membre aplicând restricţii similare privind dreptul de deducere a TVA pentru autoturismele utilizate de companii. Printre statele membre care aplică astfel de restricţii menţionăm: Bulgaria, Ungaria, Germania, Austria, Polonia, Portugalia, Suedia, Franţa, Slovacia, Belgia”, susţine MFP.
Definiţia prezentată în ordonanţă pentru autoturism este orice vehicul rutier motorizat exclusiv destinat pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care nu depăşeşte 3.500 kilograme şi cu maximum 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului. Interdicţia de deducere a TVA nu vizează nici autoturismele utilizate pentru revânzare, închiriere sau pentru transmiterea folosinţei în cadrul unui contract de leasing financiar sau operaţional.
Interdicţia de deducere a TVA nu se aplică pentru avansurile care au fost achitate înainte de 1 mai 2009 pentru valoarea totală sau parţială a vehiculelor rutiere motorizate, dacă vehiculele sunt livrate după data de 1 mai 2009 inclusiv. Noua reglementare de deducere a TVA va fi aplicată până la 31 decembrie 2010 inclusiv.
Cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, mai puţin cele cu combustibilul, aferente autoturismelor folosite de persoanele cu funcţii de conducere şi de administrare a unei firme, vor fi deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.

Distracţia costă!
Cele mai lovite de noile prevederi ale Codului fiscal vor fi companiile din domeniul entertainmentului. Şi asta pentru că firmele care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligate la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate. Iar aceste domenii sunt deja supraimpozitate, prin taxe de licenţiere, de timbre, accize etc. Cu toate acestea, ele vor trebui să aibă o rată a profitului de minimum 31,25% pentru ca impozitul de 16% pe profit să fie egal cu unul de 5% pe cifra de afaceri. Din păcate pentru statul român, aceste domenii sunt şi cele mai tentate să treacă graniţa către zona gri a economiei!

Alte măsuri fiscale
- impozitarea rezervelor din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, efectuate după data de 1 ianuarie 2004, pe măsura amortizării fiscale sau la momentul scăderii din gestiune a acestora;
- persoanele impozabile care vor realiza achiziţii intracomunitare să fie obligate să depună decont de TVA lunar, chiar dacă au o cifră de afaceri sub plafonul de 100.000 de euro;
- introducerea obligaţiei agenţilor economici care comercializează sau intenţionează să comercializeze angro produse energetice (uleiuri minerale), pentru care se datorează accize, de a se înregistra la autoritatea fiscală teritorială;
- instituirea Fondului social din sponsorizare ce va fi acordată de producătorii interni şi distribuitorii de gaze naturale, care contribuie benevol la constituirea acestui fond. Banii provin, de regulă, din majorările de preţ la gazele naturale în cursul anului 2008;
- reducerea cu 50% a amenzii corectării declaraţiilor recapitulative dacă această corecţie se face până la următorul termen legal de depunere a declaraţiei. Nesancţionarea persoanelor care corectează declaraţiile recapitulative până la împlinirea termenului legal, precum şi a celor care corectează declaraţiile recapitulative, iar acest fapt nu este imputabil acestora.