Murfatlar, cel mai mare producător român de vin (ca volum),  atacă ceva mai hotărât segmentul vinurilor de calitate, după  experimentele discutabile de până acum (Arezan, Bennet etc.) şi încearcă să demonstreze, cu linia „Fatum“, că maturizarea şi campaniile de replantare au dat roade. Un Cabernet Sauvignon pe care expresia „ciudat“ îl defineşte cel mai bine, cu arome complexe, însă care ar mai avea de crescut până să satisfacă şi gustul, va fi îmbuteliat cu etichete îndrăzneţe, cu teme extrase din fashion, fotografie de artă, arhitectură, pictură, muzică şi alte asemenea. Deocamdată, sunt gata trei etichete, opere ale plasticianului Tudor Prisăcariu, fotografului Cosmin Bumbuţ şi casei de producţie Carioca.
Halewood România, companie la limita dintre producător de „categorie grea“ şi cea de „dimensiune medie“, a atacat, de asemenea, segmentul superpremium, lansând la sfârşitul lui februarie gama Hyperion: o Fetească Neagră şi un Cabernet Sauvignon lucrate cu răspundere, ce vor fi disponibile în retail la un preţ de aproximativ 150 de lei.
Cotnari a făcut mult zgomot la sfârşitul anului trecut, cu ocazia lansării „primului vin al anului“, Frâncuşa 2008. Reinterpretată aparent brutal, cu o concentraţie alcoolică de 12%, Frâncuşa nu mai are mare legătură cu vinul „verde“, de 10 grade, de băut „cu burta“. Deşi a pornit la drum cu nişte amăreli şi dezechilibre ce pledau mai degrabă pentru o apreciere negativă, Frâncuşa s-a „aşezat binişor“ în sticlă, s-a rotunjit un pic şi a devenit mult mai „prietenoasă“, după nici trei luni de la lansare. Cert este că, la această oră, Cotnariul se poate revendica fără drept  de apel ca fiind cel mai mare producător de vin românesc, având în portofoliu doar soiuri tradiţionale, îmbuteliate - cu mici excepţii - în sticle de 750 ml. Deci nu PET-uri, nu soiuri pe care le promovăm degeaba, în faţa unor ţări care produc şi mai mult, şi mai bine, ci doar vinuri româneşti, decente şi curate.
Recaş, cea mai mare podgorie bănăţeană, făcuse deja pasul către calitate de câţiva ani buni, însă ultimele două realizări au confirmat definitiv că producătorul este pe drumul cel bun. Primul vin spectaculos - premiat cu argint la Syrah du Monde şi care a primit cronici favorabile inclusiv din partea presei internaţionale - este un cupaj din producţiile de Syrah (Shiraz) din 2006 şi 2007, matur, european, savuros şi prietenos. Pe  cât de „mondialist“ este soiul care a adus succesul etichetei „Cocoşul“, pe atât de autohton este al doilea vin al seriei, o Mustoasă de zile mari. Fiind a treia Mustoasă de luat în seamă din Banat, marchează şi „reînvierea“ acestui soi care se afla, prin anii ’90, în pragul extincţiei.

Mici, dar foarte buni
DAVINO, producătorul care a impus standardul vinurilor româneşti de calitate, a recidivat la începutul anului 2009, lansând în premieră cupajul „Revelatio“, „compus“ din Sauvignon Blanc şi Fetească Albă. În plus, pentru cei care doresc să afle ce se află în spatele cupajelor care i-au adus deja notorietate, DAVINO a programat pe parcursul anului lansări de ediţii limitate din soiuri pure. Calendarul oficial cuprinde lansarea a 1.896 de sticle de Riesling Italico (februarie), 4.630 de sticle de Sauvignon Blanc (martie), 885 de sticle de Merlot 2007 şi 875 de sticle de Cabernet Sauvignon 2007 (noiembrie).
Însă, de departe, cea mai intensă activitate pe piaţa vinurilor de top a avut-o Carl Reh, recent rebranduit sub numele de „Crama Oprişor“. Compania termina anul 2008 în sunet de fanfară, după prezentările de succes ale liniei Erotikon (ediţii de 3x2.000 de sticle-obiect, cu etichete pictate de Ciprian Paleologu) şi cu primele degustări de Passarowitz, sticla-magnum în 1.718 exemplare, dedicată păcii prin care Oltenia a intrat în contact cu civilizaţia austriacă. În 2009, au venit seria limitată Fragmentarium (etichete din seria plastică omonimă a artistului Sorin Ilfoveanu), liniile Măiastru şi Caloian, întregite de Smerenie, Drăgaică Roşie şi Rusalcă albă. Împreună, un portret fidel al Olteniei profunde, istorice, cu bunele şi relele sale, cu geniile şi ţăranii săi. Toate vinurile, vinificate de echipa de la Oprişor, sunt asamblaje cu adevărat alchimice realizate de profesorul Liviu Grigorică, în care au fost folosite câte patru-cinci soiuri, din ani diferiţi şi rezultate din tehnici de vinificaţie diferite, ansamblul rezultat fiind o serie de vinuri fără niciun fel de precedent - nici ca stil, nici ca valoare - pe piaţa vinurilor româneşti.
În avanpremieră, se anunţă, de asemenea, o lansare de vin care va mai schimba câte ceva din percepţia (mai ales a străinilor) asupra vinului românesc: Crama Rotenberg se pregăteşte să pună pe piaţă un Merlot 2006 care aduce aminte de cele mai întunecate vinuri italiene şi cele mai depresive vinuri din Languedoc. Va fi un vin auster, sobru, complex şi complicat, intelectual şi rafinat, poate primul vin românesc „de meditaţie“. Doar că va fi, ca tot ce e bun, destul de puţin. Pentru cunoscători: este acelaşi pe care l-a primit Leonard Cohen când a ajuns în Bucureşti.