Într-o declaraţie de presă, Vanghelie a spus că se referă la proiectul “Băneasa Investment” şi, după ce a evaluat cele 230 de hectare la circa 10 miliarde de euro, a spus că terenul a intrat sub controlul firmelor lui Popoviciu printr-o subevaluare. “În 2000, omul de afaceri Puiu Popoviciu a luat, prin asociere, un teren de 230 de hectare de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, care a fost evaluat la doar 82.000 de euro”, a clamat Vanghelie.

Liderul PSD a arătat că, ulterior, Popoviciu a făcut un parteneriat public-privat cu Primăria Capitalei, prin care municipalitatea investea în acest proiect imobiliar. Vanghelie i-a acuzat pe Traian Băsescu şi pe Adriean Videanu că, în calitate de primari generali, au reuşit să păcălească Consiliul General pentru a aproba finanţarea investiţiei respective. Totodată, Vanghelie a arătat că atât Băsescu, cât şi Videanu sunt pasibili de acuzaţia de deturnare de fonduri comunitare.

Liderul PSD Bucureşti a explicat că şi premierul Călin Popescu-Tăriceanu este implicat în această “megaescrocherie”, pentru că a facilitat emiterea unor hotărâri de guvern care l-au sprijinit pe omul de afaceri Puiu Popoviciu în derularea acestui proiect de investiţii. În opinia lui Vanghelie, cea mai bună dovadă a implicării premierului Tăriceanu în proiectul “Băneasa Investments” este că acesta a construit sediul companiei sale - Automotive Trading Services (ATS) - chiar pe terenul pe care acum îl controlează Puiu Popoviciu. Fără îndoială, acuzaţiile formulate de liderul PSD depăşesc cu mult graniţa declaraţiilor politice, însă cercetările efectuate de noi duc spre evidenţe care dau dreptate liderului social-democrat. Dar să le luăm pe rând.

 

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti a intrat în posesia celor 230 de hectare de teren în urma unui decret regal dat în 1929, de către regele Mihai I, odată cu promulgarea Legii de înfiinţare a Academiilor de Înalte Studii Agronomice. Atunci “Şcoala Superioară de Agricultură dela Herastrău“, actuala Universitate de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, a fost înzestrată, printre altele, cu Ferma Experimentală Băneasa, pe care urma să o administreze şi să o utilizeze în scop didactic. După Revoluţia din 1989, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a demarat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra celor 230 de hectare ale Fermei Experimentale Băneasa.

Demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate au fost încheiate la mijlocul anului 2001, când universitatea a primit titlul de proprietatea asupra celor 230 de hectare. Însă, în 2000, cu un an înaintea primirii titlului de proprietate, conducerea universităţii, respectiv rectorul Nicolae Alecu, a acceptat propunerea de asociere cu International Business and Trading Corporation şi cu General Logistics Corporation, companii aflate sub controlul indirect al lui Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte, iar pe 28 iunie, la biroul notarului Sandina Tabarana, s-a semnat actul adiţional prin care Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti intra în acţionariatul Băneasa Investments, aducând ca aport terenul fermei Băneasa. Conform contractului de asociere, Universitatea a concesionat terenul pe o perioadă de 49 de ani, maximul admis de lege, şi a primit în schimb 49,88% din acţiunile companiei Baneasa Investements SA, restul acţiunilor fiind controlate de Popoviciu şi Dimofte.

De remarcat faptul că, la data la care s-a semnat actul de asociere, Universitatea nu avea titlu de proprietate asupra terenului. În plus, Ferma Băneasa avea terenurile înscrise în circuitul agricol, însă rectorul Alecu s-a obligat să le schimbe destinaţia. În consecinţă, cele 230 de hectare au fost evaluate ca teren agricol, la doar 82.000 de dolari, preţ cu mult sub valoarea reală. De aici a rezultat faptul că, la data asocierii, Universitatea nu putea să participe cu aport în natură într-o societate cu ceva ce, practic şi legal, nu avea.

 

Nici nu se uscase bine cerneala pe contractul de asociere între companiile controlate de tandemul Popoviciu-Dimofte şi USAMVB că mai mulţi oameni de afaceri, care mirosiseră afacerea Băneasa şi urmăreau să facă investiţii în zonă, au sesizat Parchetul General cu privire la atribuirea terenului de 230 de hectare fără licitaţie. În plângerea făcută de Gigi Becali se atrăgea atenţia asupra faptului că respectivul contract de asociere dintre Universitate şi firmele controlate de Popoviciu-Dimofte trebuia să cuprindă clauze de natură să asigure exploatarea bunului, potrivit specificului acestuia - învăţământ, cercetare, producere de sămânţă etc. De asemenea, instituţiile statului au fost sesizate şi cu privire la faptul că firma acceptată la contractul de asociere în participaţiune nu avea nicio legătură cu obiectul de activitate al Fermelor Băneasa.

Părerea unanimă a fost că jocurile au fost făcute în culise, după cum se afirmă într-una dintre plângeri: “De fapt, patronul companiei, Puiu Popoviciu - ginerele fostului viceprim-ministru Ion Dincă şi fiul profesorului Popoviciu de la USAMV - în colaborare cu actualul rector (la vremea aceea Nicolae Alecu – n.r.), vor să scoată respectivul teren din circuitul agricol, teren proprietate publică a statului, conform anexei 1, punctul 5 din Legea 213/ 1998, şi să-l treacă în proprietate privată a statului, după care să construiască un cartier”.

Pe lângă scoaterea din circuitul agricol şi schimbarea destinaţiei celor 230 de hectare, asociererea dintre USAMVB şi companiile Popoviciu-Dimofte a mai încălcat şi alte prevederi din legislaţia românească în vigoare la data semnării contractului. Astfel, asocierea a încălcat articolul 12 din aceeaşi Lege 213/1998, dar şi articolul 4 din HG 47/1999, care prevedea imperativ, în ceea ce priveşte obiectul de activitate, că “staţiunile didactice, prin intermediul instituţiilor de învăţământ agricol, se pot asocia cu parteneri români şi străini, pentru desfăşurarea de activităţi de producţie, industrializare, comercializare, prestaţii de servicii şi consultanţă în domeniul de activitate”. În fine, asocierea a mai încălcat şi prevederile OUG 198/2000, care prevedea privatizarea societăţilor comerciale, în care s-a concesionat terenul fermei Băneasa direct spre USAMV, lucru reconfirmat de Parlament în Legea 268/2001. “Conducerea Universităţii, în mod preferenţial şi ilegal, a declanşat, în perioada în care ordonanţa avea efect, demersurile pentru înfăptuirea abuzivă a acestui contract de asociere care, în final, va denatura obiectul de activitate al staţiunii şi va afecta utilitatea publică de interes naţional”, se arăta în plângerile care au ajuns la autorităţile române (Parchet, Senat, Camera Deputaţilor etc.). Oamenii de afaceri au surprins cum nu se poate mai bine modul de lucru sub care s-a făcut asocierea dintre grupul de firme controlate de tandemul Popoviciu şi Dimofte şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Bucureşti. Contrar evidenţelor, niciuna dintre autorităţile informate despre cazul Băneasa nu a intervenit în cauză până acum. Iar după ce USAMVB a obţinut şi titlul de proprietate, în iunie 2001, peste afacere s-a aşternut uşor, uşor, liniştea.

 

Noua companie, Băneasa Investments, nu avea banii necesari să dezvolte proiectul pe care l-a prezentat senatului USAMVB şi în baza căruia Popoviciu şi Dimofte au obţinut asocierea şi implicit accesul la cele 230 de hectare. Drept pentru care Puiu Popoviciu a conceput o strategie de obţinere a sprijinului Primăriei Capitalei în realizarea infrastructurii de utilităţi şi a celei rutiere, fără de care cele 230 de hectare de plantaţie de pomi fructiferi ar fi rămas tot un teren agricol, neinteresant pentru bănci, instituţii care ar fi urmat să asigure finanţarea proiectului gândit de Popoviciu şi compania.

După o susţinută campanie de lobby, în luna septembrie 2001, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a propus Agenţiei pentru Dezvoltare Regională Bucureşti-Ilfov susţinerea pentru obţinerea de fonduri europene pentru proiectul “Ameliorarea zonei suburbane de nord a Bucureştiului - reţea de apă şi canalizare”, plan care viza exact finanţarea racordării zonei cu pomi la conductele de canalizare şi apă ale Capitalei. Portiţia pentru banii europeni a fost găsită în programul “Coeziune Economică şi Socială PHARE 2001-2002”, care are ca scop diminuarea diferenţelor dintre zonele sărace şi cele bogate. Iar Băneasa, în ciuda faptului că urma să se constituie într-o zonă de lux, a primit finanţare din fonduri destinate zonelor sărace.

Procedura pentru obţinerea finanţării s-a derulat rapid, astfel că, în 6 martie 2003, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a emis hotărârea nr. 55, prin care s-a aprobat studiul de fezabilitate pentru realizarea reţelei de apă şi canalizare pentru zona de nord a municipiului Bucureşti, de fapt pentru zona Fermei Băneasa. Consilierii, la propunerea primarului general al Capitalei, la vremea respectivă Traian Băsescu, care a făcut şi expunerea de motive pentru susţinerea proiectului, aprobă realizarea investiţiei. “Din componenta locală, un procent de 40% din totalul costurilor eligibile ale proiectului şi în totalitate costurile neeligibile ale proiectului; din componenta naţională în procent de 15% din totalul costurilor eligibile ale proiectului; din componenta Uniunii Europene în procent de 45% din totalul costurilor eligibile ale proiectului prin programul Coeziune Economică şi Socială PHARE 2001-2002”.

În anexele hotărârii, Consiliul General al Primăriei Bucureşti a alocat 109 miliarde de lei pentru reţeaua de apă şi canalizare şi 282 de miliarde de lei pentru colectorul care urma să deservească canalizarea în zonă. În total, 391 de miliarde de lei, adică 13,6 milioane de euro la un curs de 28.700 lei pentru un euro. Această hotărâre a fost urmată, în septembrie, de un alt act normativ, respectiv Hotărârea 272/25.09.2003, care nu a făcut altceva decât să scadă valoarea proiectului la 11 milioane de euro şi să întărească celelalte prevederi ale HCGMB nr. 55. Adică accesarea fondurilor europene pentru Coeziune Economică şi Socială, suportarea în totalitate de către autorităţi a costurilor de realizare a infratructurii de utilităţi şi stabilirea la 18 luni a duratei de execuţie a lucrărilor.

După ce au înregistrat acest prim succes şi fără să scoată vreun ban din buzunarele proprii, Popoviciu şi Dimofte au putut trece la următoarea etapă în viabilizarea proiectului Băneasa Investments, respectiv la cooptarea ca partener a Primăriei Capitalei la acest proiect. În consecinţă, cei doi au propus Consiliului General al Muncipiului Bucureşti să accepte o donaţie de 19,2 hectare de teren din suprafaţa celor 230 de hectare pe care le deţinea Băneasa Investments. Propunerea, aparent avantajoasă, a fost imediat acceptată de municipalitate, în expunerea de motive realizată de Direcţia de Evidenţă Imobiliară şi Cadastrală  arătându-se că, “având în vedere deficitul de terenuri aparţinând municipalităţii, rezultat ca urmare a punerii în aplicare a legislaţiei ce reglementează restituirea imobilelor către foştii proprietari, cât şi încasarea de venituri de taxe şi impozite locale, începând din anul 2005, apreciem oportună acceptarea ofertei de donaţie”. În baza acestui raport favorabil, Adriean Videanu, primarul general al Capitalei, a iniţiat proiectul de hotărâre privind acceptarea donaţiei. Iar Consiliul General al Primăriei Capitalei a aprobat acceptarea donaţiei.

Ceea ce nu ştiau cei din Primăria Capitalei, sau nu i-a interesat să ştie, a fost că terenul donat nu reprezenta un gest de bunăvoinţă, ci unul calculat, care a urmărit doar deschiderea uşii pentru atragerea municipalităţii în acest megaproiect. Pentru că Băneasa Investments a donat doar parcelele pe care urmau să se facă străzile din cartierul aparţinând Băneasa Investments SA. Lovitura dată de tandemul Popoviciu-Dimofte a fost magistrală, întrucât a determinat municipalitatea să facă atât demersurile pentru scoaterea din circuitul agricol a parcelelor primite ca donaţie, cât şi să se ocupe efectiv de realizarea infrastructurii rutiere din cartier.

 

Cu infrastructura asigurată şi cu terenul scos în totalitate din circuitul agricol, megaproiectul Băneasa Investments, desfăşurat pe o suprafaţă de 230 de hectare, a devenit un proiect extrem de interesant. Şi, mai ales, foarte profitabil. Dintr-o dată, obţinerea finanţării nu a mai fost o problemă pentru Băneasa Investments, băncile fiind de-acum atrase de potenţialul uriaş al zonei.

 În noile condiţii, ferma Băneasa, care în anul 2000 fusese evaluată la circa 82.000 de euro, ajunsese în 2005 să valoreze aproximativ un miliard de euro. Toată această dezvoltare a fost posibilă doar prin implicarea autorităţilor locale şi centrale: pe de o parte, Primăria Municipiului Bucureşti - prin primarii generali Traian Băsescu şi Adriean Videanu, şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, au realizat lucrările de infrastructură, contribuind exclusiv la dezvoltarea zonei -, iar pe de altă parte, statul, prin Guvern, care a iniţiat şi aprobat acte normative care au scos din circuitul agricol terenurile Fermei Băneasa şi a acordat cu prioritate proiectului Băneasa Investments fondurile necesare realizării infrastructurii de apă şi canalizare, în cadrul programului “Coeziune Economică şi Socială PHARE 2001-2002”, în valoare de 5,6 milioane de euro. Acum, după opt ani de la semnarea asocierii cu USAMVB, Băneasa Investments gestionează o afacere care valorează între 2,5 şi 4 miliarde de euro, pe care Popoviciu, maestrul păpuşar în tot acest proiect, a crescut-o din nimic şi cu nimic.

În această superafacere rolul principal îl deţine Gabriel Popoviciu, chiar dacă acesta nu apare explicit în acţionariatul companiei Băneasa Investments SA, dezvoltatorul zonei. Astfel, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti deţine 49,8808% din acţiuni, iar restul de 50,1192% din acţiunile Băneasa Investments SA sunt deţinute de mai multe companii pe care Popoviciu le controlează indirect, prin interpuşi.

Sprijinul de care s-a bucurat Băneasa Investments este şi mai explicit dacă avem în vedere declaraţia primarului sectorului 5 al Capitalei, Marian Vanghelie, conform căreia compania premierului Călin Popescu-Tăriceanu, Automotive Trading Services (ATS), a fost construită pe un teren pe care l-a închiriat pe 49 de ani de la Băneasa Investments.