Decizia de amânare a transferului de proprietate asupra operatorului naţional de transport feroviar de marfă - CFR Marfă SA - are rădăcini într-un acord semnat între sindicatele din sector si PD-L. Acordul condiţiona susţinerea, de către sindicalistii din feroviar, a candidaţilor democraţi-liberali la alegerile din 2008 si 2009 de îndeplinirea mai multor dorinţe ale sindicalistilor. Printre acestea era si amânarea pentru cel puţin doi ani a privatizării CFR Marfă. Ceea ce, iată, se întâmplă în 2009, chiar dacă motivaţiile oficiale sunt altele...
Despre posibilitatea privatizării operatorului naţional de transport feroviar de marfă vom mai auzi cu siguranţă cel puţin doi ani de aici încolo. Ministrul transporturilor si infrastructurii, Radu Berceanu, a declarat că a amânat începerea procedurii de privatizare a CFR Marfă si nu a avansat o altă dată certă pentru vânzarea societăţii. „2009 nu este un an propice pentru privatizarea CFR Marfă“, a spus ministrul Berceanu, argumentând că vânzarea în plină criză financiară ar fi o greseală pentru că posibili cumpărători ar avea în vedere oferte cu mult sub ceea ce speră să obţină din privatizare statul român. „Privatizarea CFR Marfă era în proiectele mele când era pe câstig. Acum, când a încheiat anul 2008 cu pierderi de 14 milioane de lei, trebuie să ne ocupăm de redresarea societăţii si mai apoi de privatizare. Nu cred că e cazul să o scot la vânzare acum, când piaţa e jos, pentru că voi primi oferte slabe, care vor fi luate drept criterii peste doi ani, când, poate, va trece pe profit“, a precizat ministrul transporturilor.
Decizia luată de Berceanu este de fapt o extensie a programului comun de guvernare, document în care privatizarea CFR Marfă nu este nici măcar pomenită ca acţiune, nicidecum ca una dintre priorităţile cabinetului Boc. Un motiv puternic pentru care nu si-a găsit locul în programul de guvernare si pentru care Berceanu a renunţat, deocamdată, la privatizarea CFR Marfă este existenţa unui protocol între sindicatele ce activează în societăţile si companiile naţionale din transportul feroviar si PD-L, prin care s-a condiţionat susţinerea la alegerile din 2008 si 2009 a candidaţilor acestei formaţiuni politice de blocarea privatizării CFR Marfă pentru cel puţin doi ani. Acesta este, de altfel, orizontul de timp necesar pentru a finaliza demersurile necesare privatizării CFR Marfă SA.

Sase pasi pentru privatizare
Conform programului de privatizare elaborat de Ministerul Transporturilor pentru anul 2008, care este în vigoare si acum, privatizarea CFR Marfă se poate face numai după parcurgerea celor sase pasi care pregătesc vânzarea propriu-zisă: finalizarea strategiei de privatizare a societăţii, aprobarea prin hotărâre de guvern a strategiei de privatizare, elaborarea raportului de evaluare a societăţii, contractarea serviciilor de consultanţă juridică pentru privatizare, elaborarea documentaţiei de privatizare (dosar de prezentare, ofertă de vânza-re etc.) si lansarea ofertei de vânzare a acţiunilor.
Până acum, specialistii din cadrul Direcţiei de Privatizare a ministerului au bifat doar prevederea referitoare la contractarea serviciilor de consultanţă juridică pentru privatizarea societăţii, Ministerul Transporturilor angajând, în noiembrie 2007, firma de consultanţă Deloitte si Casa de Avocaţi Bostină si Asociaţii. Cei doi consultanţi si-au făcut treaba si au finalizat, în martie 2008, două strategii de privatizare a CFR Marfă. Însă progresele în pregătirea privatizării CFR Marfă s-au oprit aici, asta în condiţiile în care privatizarea companiei de transport feroviar de marfă era considerată o prioritate pentru fostul guvern.
Este usor de presupus ce se va mai face în această direcţie în actualele condiţii specificate de ministrul Berceanu. Totusi, în această perioadă (sfârsitul lui februarie începutul lui martie) sunt asteptate să sosească rezultatele analizei Uniunii Europene cu privire la cele două strategii realizate de consultanţii Deloitte si Bostină si Asociaţii. Imediat după primirea punctelor de vedere ale Comisiei Europene strategia de privatizare va putea fi trimisă spre analiză si adoptare Guvernului. Care nu are însă ca prioritate vânzarea CFR Marfă, ci doar scăderea cheltuielilor bugetare si a celor de personal.

Pierderi pentru prima dată de la înfiinţare
CFR Marfă era singura companie dintre cele desprinse în 1998 din Societatea Naţională CFR SA care nu avea pierderi financiare, însă si aceasta a încheiat anul 2008 cu un minus de 14 milioane de lei. „Dacă la 31 decembrie 2007 CFR Marfă avea un profit de 13 milioane de lei, la finalul anului trecut compania a înregistrat pierderi de 14 milioane de lei. Pentru că activitatea nu a fost deloc controlată si nu cred că pot fi puse toate lucrurile pe seama crizei“, a spus Berceanu.
 Această evoluţie nefavorabilă a fost influenţată de scăderea drastică a cererilor de transport pe calea ferată - comenzile pentru produse metalice, cărbune si masini au scăzut în 2008 cu cel puţin 50% comparativ cu 2007, în timp ce la transportul de minereuri, zgură si cenusă volumul de transport a scăzut cu 70% -, dar si de decizia de a nu majora tarifele de transport, în ciuda evoluţiilor nefavorabile din ultimii doi ani ale principalelor elemente de cost. Dacă pierderea volumelor de transport nu poate fi reglată decizional, pentru acest an previzionându-se o nouă scădere a activităţii pe această direcţie, nici încasările nu vor fi mai mari.