Principala măsură anti-criză a guvernului Boc vizează majorarea contribuţiilor sociale plătite de angajator cu 3,3% si a celor achitate de angajat cu 1%. Metoda prin care Executivul a decis să „ajute“ companiile este cel puţin bizară, ţinând cont că România se află între primele 5 state europene din punctul de vedere al impozitării forţei de muncă în Europa. Iar PricewaterhouseCoopers (PwC) si Banca Mondială (BM), în raportul Paying Taxes în 2009, au dat ca exemplu pentru „asa nu“ în ceea ce priveste impozitarea forţei de muncă chiar România. Si asta înainte de majorarea contribuţiilor de către actualul guvern.
„O companie românească achită anual în principal 17 taxe, dintre care 7 sunt impozite pe forţa de muncă. Numărul anual de plăţi al taxelor pe forţa de muncă este însă de 84, dintr-un total de 113 plăţi. Valoarea acestora reprezintă 74% din totalul taxelor si impozitelor plătite de o companie statului si consumă nu mai puţin de 54% din orele pe care o companie le alocă plăţii obligaţiilor către stat. Cele 17 taxe a căror plată se face în 113 transe vizează impozitul pe profit, impozitul pe câstigurile de capital, două tipuri de taxe pe proprietate, sapte taxe pe forţa de muncă si alte sase taxe diverse, de la taxe de mediu la taxe auto“, arată raportul PwC si BM. Precum se observă, studiul ia în calcul numai birurile plătite de o companie în 2008 (fără majorările de anul acesta), nu si cele plătite de angajat, chiar dacă se fac cu stopare la sursă de către respectiva companie.

Alegerile majorează CAS-urile
Majorările de CAS-uri sunt justificate de guvernanţi prin necesitatea echilibrării bugetului sistemului public de pensii, buget dezechilibrat prin măsurile populiste adoptate (si neaplicate în totalitate) în 2007 si 2008. Astfel, punctul de pensie ar fi trebuit să se majoreze de la 1 ianuarie la 45% din salariul mediu brut pe economie. El va fi însă de numai 718,4 lei de la 1 aprilie 2008 (si anume 42,4% din salariul mediu brut de 1.693 lei luat în calcul în proiectul de buget) si de 732,9 lei de la 1 octombrie 2009 (43,3% din salariul mediu brut). Numai că România are mai mulţi pensionari (5,52 milioane în noiembrie 2008) decât salariaţi (numărul estimat în proiectul de buget pe 2009 este unul optimist de 5,02 milioane faţă de 5 milioane în 2008). Constienţi că aceste majorări de pensii nu sunt sustenabile în condiţiile actualelor contribuţii ale angajatorilor si angajaţilor (aflate deja la un nivel care le califică cu brio în top 5 UE), guvernanţii, din motive electorale (prezidenţialele si europarlamentarele bat la usă), au decis să sacrifice forţa de muncă productivă pentru a nu-si atrage furia alegătorilor mai în vârstă si mai disciplinaţi la vot. Astfel, contribuţia de asigurări sociale plătită de angajat, indiferent de natura condiţiilor de muncă, va fi majorată cu un punct procentual, de la 9,5 la 10,5%, iar angajatorii vor achita între 20,8 si 30,8% din venitul brut al angajaţilor, începând cu 1 februarie. Cota de contribuţii sociale pentru condiţii normale de muncă a fost stabilită de Guvern, prin proiectul de buget pentru 2009, la 31,3%, din care 10,5% pentru angajaţi si 20,8% pentru angajatori. Contribuţia aferentă condiţiilor deosebite de muncă a fost stabilită la 36,3%, din care 10,5% datorată de angajaţi si 25,8% de angajatori, iar pentru condiţii speciale de muncă a fost decisă o contribuţie de 41,3%, din care 10,5% angajaţi si 30,8% angajatori.
Contribuţia de asigurări sociale este calculată la fondul total de salarii brute lunare si la veniturile brute lunare ale angajaţilor. Pentru bugetul asigurărilor de somaj, Guvernul a decis ca angajatorii si angajaţii să achite o contribuţie similară, de câte 0,5%, în timp ce contribuţia datorată de persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru somaj a fost stabilită la 1%. La Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale contribuţia angajatorului va fi de 0,25%. Cotele de contribuţii datorate de angajatori în funcţie de clasa de risc pentru accidente de muncă si boli profesionale au fost stabilite de la 0,15 la 0,85%, aplicate asupra sumei veniturilor brute realizate lunar.

Buget excedentar, efecte perverse
Rezultatul: Executivul speră nu numai că va echilibra bugetul asigurărilor sociale, ci că va înregistra un excedent de 461 milioane de lei, din care 221 de milioane de la sistemul public de pensii, iar 240 de milioane de la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă si boli profesionale. De ce a fost necesară o majorare atât de abruptă a CAS-urilor (si nu o majorare mai blândă), din moment ce Guvernul estimează un excedent de jumătate de miliard de lei la bugetul asigurărilor sociale nu ne poate explica nimeni.
Numai că veniturile estimate de Executiv nu sunt realiste. În condiţiile în care companiile private au probleme cu creditarea si au apelat deja încă de anul trecut la creditul fiscal (amânarea plăţii taxelor si impozitelor), decizia de majorare a CAS-urilor va amplifica probabil acest fenomen. Asta dacă patronii nu vor decide să-si optimizeze fiscal afacerile si să identifice portiţe legale de plată a salariilor prin care statul să încaseze si mai puţin decât încasa cu actuala structură a contribuţiilor. În plus, asa cum arată si studiul PwC si BM, unul dintre principalele obstacole puse în faţa investitorilor reprezintă costul cu forţa de muncă si în special al taxelor cu forţa de muncă. Însă România are nevoie de capitaluri străine pe termen lung, în vederea dezvoltării economice, iar pe termen scurt, pentru evitarea unei deprecieri accelerate a monedei naţionale. Merită majorarea pensiilor un astfel de sacrificiu - de izgonire a puţinilor investitori străini interesaţi de România? Până la urmă, ce se dă nominal în plus la pensie se ia prin deprecierea monedei, la care Guvernul pune decisiv umărul prin majorarea taxelor pe forţa de muncă. În plus, companiile si-au redactat deja bugetele pe anul în curs la vechile cote, iar refacerea acestora costă bani si timp. Însă de ce ar fi statul interesat de costurile sectorului privat? Doar e criză!