Un nou-venit, de-o lună-două, răspândeste un fior printre puţinii gurmeţi ai orasului, că mâncăi, gurmanzi cum se numesc, avem destui. E adevărat că nou-venitul are toate atuurile pentru a plăcea. Judecaţi voi însivă! Situat la ultimul etaj al unui turn, oferă noaptea o viziune care transformă urbea mioritică în orice oras feeric al lumii. Două geode străjuiesc intrarea. Mobilierul, canapelele, parchetul, lustrele de cristal, perdelele, vesela, argintăria si până si violetul lenjeriei de masă (culoare la modă anul ăsta), se armonizează perfect pentru a oferi cel mai corect spaţiu gastronomic din Capitală. Pianul tronează în mijlocul rotondei. Iar mesele sunt înconjurate, pentru un confort maxim, de fotolii, si nu de scaune. Am fost invitat acolo de „petrolistii“ mei T. si B. Am început cu câte un bourbon si un pahar de vin alb ca aperitiv. Au apărut imediat pe masă pâinisoarele si untul. Ne-am adâncit în studiul meniului, salivând la fiecare pagină. Până la urmă a trebuit să comandăm, chiar dacă as fi vrut să gust toate promisiunile meniului. Am ales pentru intrare: melci de Burgundia pentru mine, un soté de ciuperci pentru T. si un carpaccio de foie-gras pentru B. (la acesta am apreciat sosul, dar as fi înlăturat rucolla, prea puternică pentru gustul subtil al ficatului de gâscă). Pentru felul al doilea, am comandat o coadă de lotte (mihalţ sau în latină lota vulgaris) cu un delicios piure de fenicul dulce, un excelent pregătit tartar de vită cu cei mai gustosi cartofi prăjiţi din Bucuresti, adusi democratic la masă într-un cornet de hârtie. Pentru mine, un piciorus de miel gătit ca în Tara Bascilor, cu o garnitură de fasole mică si rotundă din acelasi loc. La acestea s-a băut un pahar de Baron d’Arigniac pentru peste, iar ceilalţi ne-am bucurat de un Crozes Hermitage, un viguros Cotes du Rhone. Că tot vorbim despre vin as vrea să vă spun o vorbă si despre pivniţă: magnifică! Vinuri românesti, portugheze, spaniole si evident franţuzesti, printre care am remarcat câteva vinuri burgunde, atât de rare pe la noi. La toate astea trebuie adăugat că serviciul este atent si respectuos, fără acea insolenţă sau supusenie care sunt cele două atitudini întâlnite adeseori în restaurante. Defecte? Muzica puţin prea tare si desertul (crème brulée) prea moale. Dar acestea sunt mărunţisuri reparabile. În consecinţă, sinodul acordă cea mai mare notă acordată în aceste pagini: 9 plus. Aferim, domnule Nica!

Restaurant Grandeur

Calea Buzeşti 50-52, etaj 13

Tel.: 021.313.63.31