Fabricile care au supravieţuit crizei gazelor închid porţile din lipsă de comenzi
Industria sticlei a oprit cuptoarele. Criza gazului metan de la începutul acestui an a fost „bomboana pe coliva“ unui sector muribund. Costurile de producţie au înregistrat, în ultima perioadă, un salt de aproape 60 de procente, pornind de la tarifele gazului metan si energiei electrice. Jucătorii din piaţă susţin că, din cauza crizei economice globale, de la 1 ianuarie au început să lipsească si comenzile.
Pe o piaţă invadată de produse ieftine din China si Turcia, sticlarii români nu mai au nicio sansă. Societăţile din domeniu se văd obligate să-si restrângă activitatea, fiind lovite din plin atât de criza financiară, care le-a lăsat fără lichidităţi, cât si de costurile în continuă crestere la gaze si energie electrică. O istorie de aproape 200 de ani este pe punctul de a se face cioburi.

Nici sticlăria Galle nu mai merge
Anul 2009 a debutat cum nu se putea mai prost pentru sectorul sticlăriei. Clienţii pe care firmele românesti îi câstigaseră până acum si-au retras ofertele, cerând o perioadă de graţie până în 2010-2011. „Scăderea dramatică a comenzilor începând cu 1 ianuarie ne-a pus pe butuci. Firmele care ne cumpărau produsele ne-au anunţat că stau în asteptare. Mai avem de lucru până cel mult în luna martie, iar de atunci vom fi obligaţi să trimitem tot personalul în somaj. Este o luptă pe viaţă si pe moarte pentru supravieţuire. Orice veste care anunţă închiderea unei societăţi din domeniu provoacă îngrijorare. Sincer, nu stiu ce se mai poate face“, ne-a declarat Tatiana Rosianu, reprezentanta Ro Glace, firmă specializată în produse de tip Galle si Daum Nancy.
Cum 90% din producţia românească de sticlărie de menaj si ornamentală este orientată către export, lipsa comenzilor înseamnă de fapt falimentul acestui domeniu.
Nici produsele de menaj nu mai au piaţă. Mai sunt puţine fabrici în ţară care reusesc să supravieţuiască. Apulum SA - una dintre cele mai cunoscute societăţi de profil din Europa - se află sub ameninţarea falimentului. Pierderile înregistrate în ultima perioadă, cumulate cu o scădere a cererii venite de pe piaţa externă, indică acest pericol. Unitatea si-a reluat de curând activitatea, după un lung interval de timp în care cei 600 de salariaţi s-au aflat în somaj tehnic. Nu se stie însă pentru cât timp vor mai avea acestia de lucru. Practic, porţelanurile românesti si-au pierdut piaţa de desfacere din cauza produselor chinezesti vândute foarte ieftin.
Sticlarii români sunt recunoscuţi în lume ca fiind unii dintre cei care reusesc să scoată cele mai frumoase articole. Mult timp, producţia artistică a fost la mare căutare în străinătate, lucrările din ţara noastră fiind cerute în special în Japonia si Franţa. Zona Buzăului este recunoscută pentru atelierele ei, însă, din păcate, criza economică a lovit din plin si aceste firme, care si-au restrâns tot mai mult activitatea. Unele dintre ele s-au văzut obligate să declare chiar falimentul. „Industria sticlei a fost condamnată în primul rând din cauza preţului la gaze. Dacă ar fi fost subvenţionate costurile cât de puţin, altfel se discuta acum“, ne-a declarat Doina Ghiveciu, reprezentanta firmei Euro Design.
Produsele Galle necesită o muncă susţinută, în procesul de fabricaţie fiind inclusi, pe lângă „suflătorii“ în sticlă, si artistii care dau nota finală a operei. Mult timp s-a crezut că acest tip de sticlărie va fi colacul de salvare pentru întreaga industrie, fiind o gură de oxigen si pentru producţia de menaj. Din păcate, realitatea arată că nu este asa.

Geamurile, „crăpate“ de criză
Nici producătorii de geamuri nu o duc mai bine, si aici înregistrându-se o scădere dramatică a cererii. Câteva sectoare ale economiei, în special industria auto si construcţiile, „aspirau“ până în urmă cu câteva luni toate produsele acestora. Regresul industriilor mari a avut efect de domino si în zona sticlăriei.
La ora actuală, în ţara noastră există un singur mare consumator de sticlă: Dacia Pitesti. Situaţia incertă a companiei face ca si acest client să fie pus sub semnul întrebării. „Societăţile Tractorul si Roman nu mai pot fi încadrate în categoria clienţilor cărora putem să ne adresăm, iar la Ford nu se stie ce se va întâmpla. Uzina pitesteană era gura de oxigen pentru ramura noastră. Criza financiară a lovit din plin. Nici industria electrocasnicelor nu se mai miscă, piaţa fiind din ce în ce mai slabă. Lipsa de lichidităţi si-a spus cuvântul si în domeniul construcţiilor, unde s-a văzut foarte clar că nu se mai încep proiecte noi. Tot acest cerc vicios ne pune la pământ“, a precizat directorul general Gerom SA, Vsevolod Barbăneagră.

Se cere intervenţia statului
Producătorii din domeniu sunt de părere că statul român ar trebui să intervină pentru ca măcar acum, în ultima clipă, industria sticlăriei să poată fi salvată. Ei vin chiar cu propuneri în acest sens. „S-a vorbit foarte mult despre reabilitarea termică a blocurilor. Poate statul va lua în calcul că o astfel de operaţiune trebuie să vizeze si schimbarea ferestrelor. Degeaba izolezi termic o casă, dacă prin geamuri bate vântul. Un astfel de ajutor nu ar rămâne fără efecte, având în vedere reducerea consumului energetic. Nu trebuie să uităm că industria sticlei contribuie la buget, iar închiderea ei ar duce la disponibilizări masive si la pierderea unor fonduri importante. Rolul statului este acela de a ajuta, nu de a îngropa o afacere“, a afirmat Barbăneagră. În ceea ce priveste sticlăria de menaj si ornamentală, reprezentanţii firmelor spun că singura soluţie ar fi o subvenţionare a gazului metan.
Potrivit datelor deţinute de Organizaţia Patronală din Industria Sticlei si Ceramicii, în 2008, pe piaţa de profil activau în jur de 150 de producători. Valoarea producţiei autohtone a atins anul trecut aproximativ 300 de milioane de euro. În urmă cu doi-trei ani, în cuptoarele sticlarilor se modelau marje de profit de peste 50%.