Cinci secole după Columb, guvernul Boc pare că a descoperit America. Din păcate, a descoperit-o în cel mai prost moment al său, aflată în plină criză. Asa au găsit actualii guvernanţi economia României, si în special bugetul de stat. În toiul campaniei electorale, în timp ce SFin titra „Fundătura de la capătul tunelului salarial“, „Program de stimulat finanţat din PIB umflat“, „Statul - primul la luat, ultimul la dat“ sau „Elegie pentru bugetul României“, atât PD-L, cât si PSD se întreceau în majorări de pensii si salarii, susţinând că Executivul trebuie să identifice resursele necesare plăţii acestora. Rezultatul, potrivit actualului premier Emil Boc: în 2007, cheltuielile cu salariile în sectorul public au crescut cu 35%.
Într-o încercare disperată de a justifica decizia de a nu-si respecta promisiunile electorale (salarii contra reformă), premierul Boc a readus pe tapet greaua mostenire. Grea, ce-i drept, însă nu si greu de anticipat încă de anul trecut, dacă nu cumva chiar de acum doi ani, din momentul redactării bugetului pe 2008. În 2007, SFin atrăgea atenţia asupra faptului că „Bugetul (pe 2008) este ultima creaţie lirică a guvernului Tăriceanu“, fondat pe indicatori suprarealisti, cu încasări supralicitate si cheltuieli extravagante. În repetate rânduri am scris că analiza încasărilor bugetare din ultimii 5-6 ani arată că nivelul acestora nu a depăsit 32% din PIB, indiferent de forma de impozitare, progresivă sau proporţională. Motivul - aceasta era rata suportabilităţii de către sectorul privat a poverii fiscale impuse de stat. Săptămâna trecută, ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, a observat si el că veniturile bugetare nu au trecut, în ultimii 5-6 ani, de 32% din PIB, iar anul trecut încasările au fost chiar mai jos, la 30,9% din PIB. De asemenea, Pogea a criticat modul optimist în care a fost construit bugetul pe 2008, când veniturile au fost estimate la 36% din PIB, arătând că pe parcursul anului trecut au fost operate mai multe rectificări, cele mai multe în sensul majorării încasărilor anticipate. Potrivit datelor ministrului, principalele diferenţe între prognoze si execuţii au apărut în 2008 la veniturile din fonduri europene, unde au fost programate intrări de 10,6 miliarde de lei si s-au obţinut doar 2,8 miliarde de lei. La veniturile din TVA, pentru care s-a proiectat un total de 47 de miliarde de lei, s-au încasat 40,8 miliarde de lei, iar la veniturile nefiscale au fost prognozate 17,3 miliarde de lei si realizate doar 10,9 miliarde de lei. Veniturile nerealizate potrivit prognozelor anul trecut au însumat 7 miliarde de euro, susţine ministrul finanţelor. Datele prezentate de Pogea arată că grosul deficitului nu a fost cauzat de criza internaţională care s-a făcut simţită în ultimele 3 luni, aceasta doar accelerând procesul. Iresponsabilitatea Guvernului, dar si a Parlamentului, evidente încă din 2007, sunt cele care au pus umărul la deficitul de 5,2% cu care a fost încheiat anul 2008. Cresterile repetate de salarii bugetare si pensii au pus presiune pe un buget ale cărui venituri nu au fost realizate potrivit prognozelor nici măcar în primele 9 luni.

Ei cu ei, noi cu bugetarii
Cu toate acestea, si în pofida evidenţelor că intrăm într-o „fundătură de la capătul tunelului salarial“, în campanie, PD-L, acompaniat de PSD, a suflat vânt în pupa presedintelui Traian Băsescu, care a promis salarii contra reformă tuturor bugetarilor, desi salariile acestora crescuseră cu 35%. Si astfel s-a ajuns la situaţia actuală, în care în domeniul privat se fac reduceri salariale, iar la stat acestea cresc. Si pensiile, la rândul lor. Numai că salariile bugetare si pensiile sunt plătite din impozitele companiilor si angajaţilor privaţi, care îsi reduc activitatea, respectiv salariile. A crede că în atare condiţii se vor încasa bani necesari plăţii unor salarii si pensii majorate, cu un deficit bugetar sub cel înregistrat în 2008, este o simplă utopie. Dacă nu vrea să intre în 2010 cu un deficit de 9%, cum a anunţat presedintele Traian Băsescu, Executivul trebuie să-si asume statutul de „cel mai dezagreat cabinet“ al României. Cresterea de impozite si taxe nu este o soluţie, în condiţiile în care se estimează o reducere a cresterii PIB-ului la 2,5%, decât cu riscul aruncării României în recesiune. Un deficit mai mare de 3% nu poate fi finanţat decât de pe piaţa internă (cea externă fiind foarte scumpă ca urmare a crizei financiare), asta cu costul lipsirii sectorului privat de credite. Ceea ce va duce la acelasi rezultat - aruncarea României în ghearele recesiunii. Singura variantă a guvernului Boc este să ceară angajaţilor si asistaţilor săi ceea ce si companiile private cer propriilor salariaţi: să accepte reduceri de salarii si pensii si chiar trimiterea în somaj. Ceea ce nici n-ar fi o mare tragedie, pentru simplul motiv că forţa de muncă din sectorul public este, cel puţin teoretic, mai bine pregătită decât cea din sectorul privat. Avem cel mai mare procent de salariaţi cu studii superioare din sectorul public, din rândul statelor membre UE. Avem un aparat de stat supradimensionat în raport cu sectorul privat! Încă din vara anului 2006, SFin atrăgea atenţia că „două milioane si jumătate de angajaţi din sectorul integral privat plătesc salariile a aproximativ două milioane din sectorul bugetar sau din întreprinderile în care statul este încă acţionar, dar si pensiile celor aproximativ 4,6 de pensionari asiguraţi la stat“. De-abia săptămâna trecută, si presedintele Traian Băsescu a calificat drept nepermis faptul că 3,5 milioane de angajaţi direct productivi ţin în spate 1,5 milioane de bugetari si alte 6 milioane de pensionari, de stat sau agricultori. Numai că numărul de angajaţi integral în sectorul privat este mai mic decât cel pe care-l precizează presedintele. Încă din 2006, am atras atenţia că guvernanţii nu voiau să-i ia în calcul si pe angajaţii companiilor la care statul este încă acţionar. Motivul invocat - salariile acestora nu se plătesc de la buget. Numai că majoritatea acestor companii beneficiază sub diferite forme de ajutoare de stat, au datorii mari la buget sau deţin monopol pe piaţa respectivă, aflându-se în afara oricărei noţiuni de concurenţă loială cu firmele private. Din încasările minus la buget pe 2008, de exemplu, până la finalul lunii septembrie, 7,18 miliarde de lei erau datoriile marilor campioni la care statul este acţionar majoritar.

Pogea, în luptă cu salariile
Cu toate acestea, ministrul Pogea a evitat să se pronunţe asupra reducerilor salariale. Dimpotrivă, a precizat că majorările salariale în sectorul public vor fi permise, însă în limita nivelului maxim al cheltuielilor bugetare programate pentru acest an, de 34,6% din PIB, în condiţiile în care veniturile sunt proiectate la cel mult 32,1% din PIB. „Majorările salariale nu au făcut obiectul discuţiei în Guvern. (...) Limita cheltuielilor este de 34,6% din PIB, iar în acest cadru vom încerca să trecem majorările. Dacă încap, vor trece, dacă nu, nu vor fi trecute“, a răspuns Pogea la întrebarea despre cresterea salariilor bugetarilor.
În ceea ce priveste construcţia bugetară pe 2009, ministrul finanţelor a adus detalii suplimentare privind indicatorii macroeconomici avuţi în vedere. Astfel, câstigul salarial mediu brut luat în calcul pentru acest an este de 1.890 de lei, în crestere cu 5,8%. Bugetul pentru acest an are în vedere si o reducere a deficitului de cont curent până la 10,3% din PIB, faţă de un nivel estimat pentru 2008 de 13,5% din PIB. La fundamentarea bugetului, Finanţele au folosit o proiecţie de curs de aproximativ 4 lei/euro.

Pogea - însărcinat să salveze si taxa auto
Ministrul finanţelor si cel al mediului au fost mandataţi de Guvern să găsească o soluţie de modificare a regimului de taxare a proprietarilor de vehicule, prin care să fie evitată sancţionarea României de către Comisia Europeană pentru încălcarea normelor comunitare în domeniu. Una dintre variantele luate în calcul este ca taxa auto să fie redusă ca valoare la momentul înmatriculării si inclusă ulterior în impozitul plătit anual de proprietarul vehiculului, la un nivel calculat în raport cu gradul de poluare. Comisia Europeană a informat recent Guvernul că ordonanţa de urgenţă emisă de fostul cabinet, prin care taxa de poluare auto a fost triplată, încalcă legislaţia comunitară.