Primele cuvinte ale premierului desemnat Emil Boc după afisarea rezultatelor „exit poll“-urilor au fost: Dreapta din România a câstigat alegerile. Din păcate, „Dreapta din România“ este deseori acuzată că nu are doctrină de dreapta. Partidele care au cuvântul „liberal“ în titulatură au intrat în Parlament pe seama măsurilor de stânga (majorarea pensiilor si susţinerea cresterii salariilor profesorilor), si nu prin promovarea capitalismului. De altfel, aceste carenţe ideologice se observă clar atunci când privim spre „consumul“ de cărţi economice cu profil liberal. Iulian Tănase, managerul Editurii Libertas, atrage atenţia că „într-o ţară în care două partide liberale totalizează peste 51% din opţiunile electoratului, interesul pentru lucrările de factură liberală este extrem de scăzut“. El speră însă că intrarea în opoziţie a unuia dintre cele două partide liberale „ar putea însemna mai mult timp de reflecţie pentru membrii acestui partid“ si, implicit, „un interes crescut pentru lucrările disponibile“. Unul dintre titlurile apărute recent la Editura Libertas este „Economia într-o lecţie“ de Henry Hazlitt, carte care enunţă câteva adevăruri simple: lucrările publice solicitate insistent de politicieni înseamnă impozite curente sau viitoare, majorarea salariului minim determină cresterea somajului, protecţionismul echivalează cu sărăcia.
Alte lucrări în limba română care s-ar putea dovedi utile celor care consideră că au crezuri liberale ar mai fi: „Birocraţia si imposibilitatea planificării raţionale în regim socialist“ de Ludwig von Mises, „Drumul către servitute“ de Friedrich August Hayek, „Ce le-a făcut statul banilor nostri?“ de Murray Newton Rothbard, „Liber să alegi“ de Milton Friedman sau „Reconstrucţia libertăţii“ de Walter Block.
Oamenii se uită din ce în ce mai mult la televizor si acordă din ce în ce mai puţină atenţie cărţilor. E mai usor să vizionezi un film decât să citesti cartea după care a fost ecranizat?
Lecturarea unei cărţi presupune stabilirea unui raport personal între cititor si scriitor, construirea unei lumi proprii, putere de imaginaţie, în timp ce filmul furnizează toate aceste elemente, prefabricate. Cartea ne transformă în coautori, în timp ce filmul ne reduce la postura de spectatori pasivi. Cred că cei mai mulţi dintre respondenţii unui potenţial chestionar ar asocia Troia figurii charismatice a lui Brad Pitt, si nu legendelor lui Homer. În plus, vizionarea programelor TV se aseamănă într-o bună măsură cu starea indusă de consumarea unor substanţe halucinogene si creează dependenţă (recomand cu căldură cele patru lucrări ale lui Virgiliu Gheorghiu: „Efectele televiziunii asupra minţii umane“, „Revrăjirea lumii“, „Efectele micului ecran asupra minţii copilului“ si „Stiinţa si războiul sfârsitului lumii“). Iată de ce cartea îsi pierde locul de onoare pe care l-a avut timp de multe sute de ani, în favoarea telecomenzii.
Multe dintre cărţile publicate în România sunt cărţi de literatură si foarte puţine cărţi de economie? Ce ne puteţi spune despre această ultimă piaţă?
Nu as putea afirma că piaţa cărţii economice din România este o piaţă caracterizată printr-un număr redus de titluri. Există numeroase cursuri si culegeri universitare (numărul lor tinde să egaleze numărul profesorilor care predau diverse discipline economice), se tipăresc (pe bani publici) foarte multe lucrări care sintetizează rezultatele obţinute în cadrul unor proiecte de cercetare, deci piaţa cărţii economice abundă în scrieri. Îngrijorătoare este însă aici absenţa unui mecanism de reglare bazat pe formarea liberă a cererii si ofertei: avem de-a face fie cu o cerere cvasi-captivă, fie cu o ofertă pentru care nu există cerere. Pe de altă parte, există numeroase lucrări de economie „aplicată“ - vânzări, marketing, management - care se tipăresc în tiraje cel puţin onorabile, dar lipsesc lucrări fundamentale de teorie economică, cărţi care trebuie să facă parte din bagajul oricărui economist autentic.
Este foarte puţin probabil ca investiţia în tipărirea unei cărţi de economie să se amortizeze doar din vânzări. Ca dovadă, si în Occident cărţile economice sunt sponsorizate de diverse fundaţii. Cât de usor găsiţi organizaţii dispuse să finanţeze apariţia unor cărţi de economie?
Iniţial, am încercat să finanţăm publicarea lucrărilor de economie din resurse proprii. Dar am constatat rapid că nisa căreia ne adresăm este extrem de îngustă, ceea ce ne-a determinat să cerem sprijinul unor organizaţii în vederea finalizării proiectelor începute. Menţionez aici ajutorul necondiţionat oferit de Fundaţia Horia Rusu si de Centrul Independent de Studii în Economie si Drept, sprijin care ne-a permis editarea sau reeditarea unor lucrări valoroase. Din păcate însă, constat un interes absolut disproporţionat pentru organizarea unor campanii împotriva consumului excesiv de sare, zahăr si grăsimi, sau pentru protejarea câinilor vagabonzi (nu vreau să pun sub semnul întrebării legitimitatea unor astfel de campanii) si o lipsă de interes pentru educarea în spiritul economiei de piaţă.
Statul a extins Programul „Rabla“, de la masini la frigidere, aspiratoare si chiar locuinţe ecologice. Oare n-ar fi momentul ca românii să poată casa si cărţile de economie din vremea comunismului, iar cu banii primiţi să cumpere cărţi de economie capitalistă?
Nu sunt de acord cu o astfel de măsură, din cel puţin două motive. În primul rând, nu cred că trebuie să acordăm statului dreptul de a ne construi biblioteca personală. În al doilea rând, nu doresc ca dl Ionescu să poată cumpăra cărţi folosind banii dlui Popescu, bani obţinuţi nu prin schimb voluntar sau prin donaţie, ci prin intermediul taxelor si impozitelor. Cred că dl Ionescu este singurul responsabil pentru cultura si modul său de viaţă, iar această responsabilitate presupune alegeri libere - dacă el doreste să circule cu o rablă sau să citească un tratat despre binefacerile societăţii socialiste multilateral dezvoltate, atunci el trebuie să fie liber să aleagă si să suporte consecinţele alegerilor sale.
Am observat că vă orientaţi din ce în ce mai mult către vânzările online. Aţi ales acest canal ca urmare a negocierilor dure avute cu distribuitorii?
Negocierile iniţiale pe care le-am purtat cu distribuitorii nu pot spune că au fost dure, ba chiar dimpotrivă. Condiţiile pe care le-am obţinut sunt la nivelul celor practicate în alte ţări, diferă însă substanţial modul în care sunt respectate aceste condiţii. Spre deosebire de colaborarea cu multe librării, segmentul vânzărilor online aduce încasări sigure. Într-o epocă din ce în ce mai grăbită, în care timpul liber se contractă, segmentul vânzărilor online reprezintă o solu-ţie salvatoare atât pentru cititori, cât mai ales pentru edituri.
Înţeleg că, fiind dificil să găsiţi resursele necesare pentru traducerea si publicarea unor cărţi străine, aţi decis să comercializaţi originalul. Cum merg vânzările pe această nisă si care credeţi că sunt perspectivele?
Prin intermediul librăriei online Libertas am adus în România lucrări de economie, stiinţe juridice si stiinţe politice reprezentative pentru ceea ce înseamnă gândirea autentic liberală. Din păcate, rezultatele sunt departe de a fi mulţumitoare: într-o ţară în care două partide liberale (cel puţin în titulatură) totalizează peste 51% din opţiunile electoratului, interesul pentru lucrările de factură liberală este extrem de scăzut (comenzile pentru cartea străină reprezintă mai puţin de 1% din totalul comenzilor). Rămân însă optimist, chiar si în aceste condiţii, deoarece cred că intrarea în opoziţie a unuia dintre cele două partide la care am făcut referire ar putea însemna mai mult timp de reflecţie pentru membrii acestui partid si sper într-un interes crescut pentru lucrările disponibile prin intermediul librăriei noastre.
„Economia într-o lecţie“ de Henry Hazlitt este ultimul titlu apărut la Editura Libertas. Aveţi încredere în succesul acestei cărţi sau trebuie mai întâi ecranizată?
„Economia într-o lecţie“ nu trebuie ecranizată în prealabil, deoarece adevărurile economice pe care le enunţă Hazlitt în această lucrare nu au nevoie de efecte speciale sau de prinţese războinice pentru a fi înţelese, ci de reflecţie, pe care imaginea video o anulează nu de puţine ori. Aceste adevăruri simple care spun că lucrările publice solicitate insistent de politicieni înseamnă impozite actuale sau viitoare, cresterea salariului minim determină cresterea somajului, ori protecţionism echivalează cu sărăcia, constituie conţinutul uneia dintre cele mai bine vândute lucrări de economie din toate timpurile. Cartea reduce practic întreaga teorie economică la o singură lecţie, care, la rândul ei, poate fi rezumată într-o frază: „Secretul stiinţei economice constă în a constientiza nu doar efectele imediate, ci si pe cele de durată ale oricărei acţiuni sau politici; el constă în descifrarea consecinţelor acelei politici nu doar asupra unui singur grup, ci asupra tuturor grupurilor“.
Pentru toţi cei care vor să deprindă tainele stiinţei economice, „Economia într-o lecţie“ reprezintă un excelent început. Pentru cei care cred că stăpânesc aceste taine, militând cu o lejeritate remarcabilă pentru binefacerile intervenţiei guvernamentale, lectura acestei cărţi are efectul unei cure de dezintoxicare.
