Misticismul stiinţei

Deschid televizorul. Un domn vorbeste despre Elodia. Până aici, nimic neobisnuit pentru că asta face de un an întreg. Doar că azi în obisnuitul său decor plin de înscrisuri alarmiste si promise exclusivităţi s-a schimbat ceva! Ecranul e la fel de bălţat, dar mesajul nu se mai limitează la dramoleta unei dudui care e înselată în iubire, ci la soarta umanităţii. Mai avem 20 de ore până la sfârsitul lumii? E întrebarea care îi străjuieste capul. Ne înghite gaura neagră? În partea dreaptă a ecranului tronează si obisnuitul sondaj. Tema este deja previzibilă: Va distruge cel mai mare experiment omenirea? Văd rezultatele: 67 la sută Da - 33 la sută Nu si decid să schimb canalul. M-am convins că e nebun. Pe orice post ajung se citesc însă aceleasi întrebări. Vine sfârsitul? Panică în lume! Se joacă fizicienii de-a Dumnezeu si ne vor ucide pe toţi? Sătulă deja de titlurile voit panicarde răspund cu voce tare: DAAAA. Să fim seriosi! Progresul stiinţific a venit mereu de la oameni care nu s-au mulţumit să I se închine Lui, ci s-au luat de piept cu icoana ca să-si dovedească supremaţia. Cei care nu cred fără a cerceta sunt cei care devin marii descoperitori. Iar cei care cred orbeste în El sunt cei care mereu le vor tăia elanul egocentric prin a le aminti că nimic din ce au descoperit nu ar fi aflat dacă El nu voia! Si, la fel de simplu, sunt cuprinsi de misticism - un misticism al stiinţei - cei care îl transformă în mesia pe cel care a dezvăluit încă ceva din misterul lumii. Acel ceva care invariabil duce însă la mai multe întrebări. Moartea nu este însă sfârsit, ci început - spun clericii. Nimic nu este mai important decât descoperirea, înţelegerea - replică oamenii de stiinţă. Dumnezeul este deci acelasi, doar înţeles si tratat diferit. Dar El există. Unii doar I se închină. Alţii Îl provoacă la trântă si cred că Îi vor dovedi mereu că nu există. Dar simpla lor caznă de a-l înfrunta dovedeste că si constiinţa lor este dominată de existenţa unei forţe necunoscute, neînţelese încă. Azi alergăm după particula lui Dumnezeu - misteriosul boson al lui Higgs, denumit astfel tocmai pentru că nu se lasă surprins. Acesta este cu adevărat începutul secolului 21 - declara deunăzi un cercetător. Secolul 21 va fi spiritual (religios?) sau nu va fi - spunea cândva Malraux - mărturisit agnostic! Este deci un alt început? Vreau să cred. Dar nu pentru că sper în descoperirea esenţei, a înţelesului lumii, ci pentru că, de fapt, cred că experimentul va fi un succes tocmai prin esec. Un esec care va adânci misterul.