Cele mai multe restaurante si cele mai bune aprecieri critice fac din această metropolă una dintre marile capitale culinare ale lumii
„Tokyo este pe cale să devină orasul cu cea mai bună bucătărie din lume. Are deja cele mai multe stele“, spunea Jean Luc Naret, directorul general al ghidului Michelin, la sfârsitul lui 2007. Lucrurile sunt simple, chiar elementare: în Tokyo există un număr incredibil de mare de restaurante, iar singura lor sansă de supravieţuire este să ofere calitate, eventual la un preţ competitiv.
în Tokyo trăiesc 12.750.000 de oameni si există 160.000 de restaurante. Adică un raport impresionant: un restaurant la 78 de oameni! În total, inspectorii de la Michelin au acordat restaurantelor din Tokyo 191 de stele Michelin (8 x 3*, 25 x 2*, 117 x 1*). Adică de trei ori mai mult decât Parisul si New York-ul laolaltă. Pe de altă parte, Parisul are doar 13.000 de restaurante la 2.125.000 de locuitori, adică unul la 130 de locuitori, fără a socoti faptul că populaţia prezentă în oras este cel puţin dublă, datorită numărului enorm de turisti (14,5 milioane pe an doar cei veniţi la Disney Land sau 6 milioane care urcă anual în Turnul Eiffel). New York-ul are 25.000 de restaurante la aproape 20 de milioane de locuitori, deci, cu îngăduinţă, cam un restaurant la 800 de locuitori, fără a mai socoti turistii. Este evident cam care e raportul dintre Tokyo si restul lumii. Concurenţă acerbă este un eufemism care minimalizează situaţia gastronomiei si restauraţiei nipone. Pe total, Tokyo câstigă la aproape toate categoriile, cele opt restaurante de trei stele însemnând cu două mai puţin decât în Paris. Însă ambiţiile sunt doar la început.

Franţuzesc si sushi
Dintre cele opt restaurante de trei stele, trei au specific franţuzesc, trei - tradiţional japonez, iar două sunt „case de sushi“.
4 Genyadana Hamadaya, sau „Grădina Hamadaya“, a fost numită astfel după o casă în care a locuit o mare gheisă de la sfârsitul secolului XIX-începutul secolului XX. Prima parte a numelui, Genyadana, vine de la doctorul Genya Okamoto, medicul oficial al shogunatului Tokugawa, ai cărui descendenţi trăiesc si azi în zona unde s-a construit restaurantul. Logică japoneză... Ascuns pe o stradă întunecoasă, neprietenoasă chiar, si greu de găsit chiar si în timpul zilei, înainte de a fi restaurant Hamadaya este un teatru Edo Kabuki, fiind scena pe care se joacă si astăzi cu mare succes povestea dragostei dintre Yosaburo, un „neica-nimeni“ al vremii sale, si Otomi, amanta lui Akamwa, un individ cu o influenţă gigantică în Kisarazu. Până astăzi, restaurantul organizează petreceri cu gheise. Pentru cei care vin doar să mănânce, preţurile încep de la 15.000 de yeni (92 de euro) pentru un prânz, iar cina costă minimum 20.000 (122 de euro), bani la care se adaugă taxa pentru cameră, serviciul si „taxa de consum“. Dacă vi se pare mult, se face si mâncare „la pachet“, pentru doar 4.000 de yeni. În mare, cu două-trei feluri si cu vinul casei (fără mari pretenţii), preţul ajunge pe la 300 de euro de persoană.
4 Joel Robuchon, al cărui restaurant din Las Vegas ocupă locul al treilea în topul celor mai scumpe restaurante din lume, are în Tokyo o filială cel puţin la fel de elitistă, „L’Atelier de Joel Robuchon“. Aici „scăpaţi“ cu doar 280 de euro de persoană, însă aveţi plăcerea de a sta într-un mic „chåteau“ amplasat, parcă în ciudă, în mijlocul unei zone împrejmuite de zgârie-nori. Cele mai recomandate mâncăruri sunt jeleurile, fructele de mare cu caviar si „păr-de-înger“, caracatiţa Aori-ika, gorgonzola în omletă de măr si tomate sau celebra vită de Kobe, servită cu tempura de ciuperci, anghinare si hrean.
4 Kanda, un alt mister al orasului, este un restaurant la fel de ascuns, spre care se ajunge trecând de niste intrări nesemnalizate, ce par a duce către un ansamblu rezidenţial. Este condus de Hiroyuki Kanda, unul dintre puţinii bucătari japonezi cărora li s-au acordat 2 stele Michelin. Pe lista de vinuri se găseste orice, de la champagne Cristal (1.200 de yeni) la MoutonRotschild 1970 (71.000 de yeni). Preţul unei consumaţii obisnuite este de 160 de euro, fără vin sau cu vinul casei, iar marea specialitate sunt fructele de mare, pestele si legumele foarte proaspete (aproape tot ce se serveste seara este cules/ pescuit dimineaţa, din regiuni „ecologice“).
4 Koji este, probabil, cel mai mic restaurant de trei stele Michelin din lume, fiind compus, practic, din doar două camere destul de mici, de câte sase mese. Mulţi spun că a obţinut trei stele cam „tras de păr“, însă nu s-au înregistrat plângeri până acum, mai ales că preţul unei mese sare rar de 200 de euro (aproape cât într-un restaurant de fiţe, dar neconfirmat, din Bucuresti).
4 L’Oisier se numără, în schimb, printre cele sapte minuni ale gastronomiei contemporane, fiind clasat în top 15 al restaurantelor din toată lumea de către absolut toţi criticii profesionisti. Iar preţul unei consumaţii medii este de doar 230-240 de euro. De la supa de mazăre cu trufe la platourile cu brânzeturi - St Maure, Camembert, Epoisse, tow year aged Comte, Munster, Langres sau Bleu d’Auvergne, sau de la spumele de ciocolată Foret Noiree la imposibila Rum Baba (rom, fragi, îngheţată de Kirsch), cea mai mare parte a mâncărurilor de pe meniu sunt apreciate cu note de 9 si 10 din 10 (10 este egal cu perfecţiunea întruchipată si nu se acordă, de obicei, sau se acordă unui singur restaurant din lume pentru un anumit fel de mâncare).
Cel mai scump restaurant din lume, Aragawa, tot din Tokyo, nu s-a calificat în grupul deţinătorilor de trei stele Michelin. În loc de preţ, s-a pus un accent mai mare pe alcătuirea meniului si, spre surprinderea multora, „grupul celor opt“ a fost completat de Quintessence (specific francez), Sukyibasi Hiro Ginza si Sushi Mizutani, ultimele două fiind, de fapt, „case de sushi“.