Mirajul străinătăţii începe să-si piardă din aură. Recesiunea care ameninţă Europa provoacă schimbări sociale fără precedent. „Căpsunarii“ români plecaţi la muncă peste hotare încep să revină acasă. Si nu o fac doar pentru petrecerea vacanţei. Se întorc într-o ţară schimbată în care practic vor fi obligaţi să reînveţe să trăiască… româneste.
Specialistii în piaţa muncii spun că s-a declansat operaţiunea „întoarcerea acasă“, lucrătorii plecaţi de ani buni peste graniţă preferând să părăsească ţările de adopţie în favoarea locului de bastină. Desi poate părea simplu, în condiţiile în care revenirea se face pe un teritoriu cunoscut, în practică lucrurile se dovedesc destul de complicate, având în vedere că este vorba despre familii întregi care o lungă perioadă de timp au trăit într-un alt mediu, au cunoscut altă cultură, au avut alte posibilităţi de dezvoltare. Reintegrarea socială se anunţă a fi un proces de durată, în care statul trebuie să joace un rol important. Oamenii au nevoie de ajutor pentru a reusi să se reobisnuiască cu modul de viaţă din România.

Spania si Italia, cele mai vulnerabile
Statisticile oficiale vorbesc despre aproximativ 1,5 milioane de români care lucrează în afara graniţelor. Neoficial însă, numărul acestora depăseste 2,5 milioane. Cei mai mulţi dintre ei au ales ca destinaţie Spania sau Italia. Porecliţi „căpsunari“ din cauza faptului că primele contracte legale de muncă în străinătate au fost în agricultură, emigranţii români au pătruns în toate sectoarele de activitate. Cel mai frecvent însă bărbaţii muncesc în construcţii, iar femeile în menaj.
Tocmai domeniul amintit ca fiind preferat de concetăţenii nostri începe să aibă probleme. În Spania, unde se estimează că trăiesc în jur de 600.000 de persoane provenite din România, somajul îsi arată colţii din ce în ce mai ascuţiţi. În luna iulie, numărul celor rămasi fără loc de muncă a ajuns la 2,43 milioane. Două treimi din concedierile făcute au vizat angajaţi din construcţii, disponibilizările făcându-se în special în rândul „veneticilor“. Statul iberic a reusit „performanţa“ ca într-un singur an să aibă a doua rată a somajului din Uniunea Europeană, după Slovacia. Criza care a lovit această ţară este recunoscută chiar de către ministrul Economiei, Pedro Solbes, care nu exclude posibilitatea declansării unei recesiuni.
Nici în Italia situaţia nu este mai roză. Aici putem găsi în jur de un milion de români care în orice clipă riscă să devină someri. „Din datele pe care le avem reiese din ce în ce mai clar că românii vor să revină în ţară. Nesiguranţa din statele de adopţie îi face să caute o cale de salvare. Nu spun că toţi vor alege România, poate că unii vor prefera să meargă în altă parte. Cei mai mulţi însă se vor întoarce acolo unde s-au născut. Condiţiile pe care le oferă ţara noastră acum sunt similare celor din străinătate. Salariul în construcţii, de exemplu, pentru un bun meserias este cuprins între 800 si 1.400 euro. Am stat de vorbă cu persoane care câstigă banii acestia în Spania si am înţeles că o bună parte din suma respectivă merge pe chirie. Aici, mulţi dintre ei au case, iar asta înseamnă niste fonduri economisite“, a declarat pentru SFin Akos Derzsi, secretar de stat în Ministerul Muncii.

O sută de mii de locuri de muncă asteaptă lucrători
Într-o lume globalizată, în care problemele capătă proporţii însemnate, sunt tot mai dese momentele în care apare dorinţa de reinserţie. Natura umană este construită în asa fel încât „nostalgia revenirii“ este ceva normal. În condiţiile date, nesiguranţa zilei de mâine devenind tot mai evidentă, atitudinea adoptată este una asteptată. Reîntoarcerea acasă nu este însă fără consecinţe. Oamenii trebuie să o ia din nou de la capăt. „E mai usor decât atunci când au plecat din ţară. La vremea respectivă intrau într-o lume cu totul necunoscută lor, acum vin undeva unde au mai trăit si unde vor avea suportul celor apropiaţi. Oamenii trebuie să stie că există instituţii care se ocupă de interesele lor. Foarte important de precizat este că primul lucru pe care trebuie să-l facă atunci când revin este încercarea de a obţine un atestat pentru meseria învăţată în străinătate. De exemplu, un meserias în zidărie nu are nevoie decât să susţină o probă practică pentru a primi de la noi o diplomă de recunoastere a calificării. Astfel, nu se va angaja ca si muncitor necalificat, ci va fi încadrat potrivit pregătirii sale“, ne-a explicat Akos Derzsi.
Potrivit estimărilor făcute de specialistii Ministerului Muncii, la ora actuală în România sunt disponibile în jur de o sută de mii de locuri de muncă. Este vorba despre joburi în care personalul este încadrat cu toate drepturile. Pe lângă acestea mai există alte câteva zeci de mii pe piaţa neagră.

Vor să devină patroni
Mulţi dintre cei care au muncit în străinătate nu mai vor ca în ţară să aibă statut de angajaţi. Ei îsi doresc că banii câstigaţi să-i investească si să se lanseze în afaceri . Există deja o politică destul de susţinută la nivelul autorităţilor statului prin care se vrea sprijinirea acestei categorii sociale, care în scurt timp poate reprezenta clasa de mijloc a României. Sunt o serie de programe prin care cei care dispun cât de cât de un capital pot lua împrumuturi pentru deschiderea unor IMM-uri. De asemenea, se merge pe ideea sprijinirii celor care nu se visează patroni în găsirea locului de muncă dorit. De altfel, firmele specializate în recrutare au început să primească de ceva timp cereri de la „căpsunari“. „ Ne scriu pe mail si ne explică faptul că îsi doresc să vină acasă, de aceea sunt în căutarea unui loc de muncă. Cei mai mulţi dintre ei activează în construcţii. Ei cer însă «joburi la pachet». Soţul nu vine, dacă nu-i putem oferi o posibilitate de angajare si soţiei. În cazul femeilor este puţin mai dificil, dar au început să apară o serie de posturi disponibile în servicii, mai ales“, a precizat pentru SFin Maria Cătunescu, managerul firmei EURO Jobs SRL.

Integrarea socială a copiilor este cea mai grea
George P. lucrează în Italia de peste 11 ani. Prima dată a trecut graniţa fraudulos si a ajuns cu greu în ţara despre care auzise că este un alt tărâm al făgăduinţei. A muncit la negru, a învăţat meserie si astăzi se poate lăuda cu faptul că a strâns atâţia bani încât este proprietarul a sapte apartamente în Ploiesti. Când a putut munci legal si-a luat cu el si soţia si băieţelul. Între timp familia s-a înmulţit, fetiţa născându-se pe teritoriu italian. Acum vrea să revină acasă, dar se teme de efecte. „Principala mea grijă sunt copiii. Nu stiu cum se vor adapta în România. Fata nici nu prea înţelege bine limba. În plus, învăţământul italian este cu totul diferit de cel de aici. Din punctul meu, scoala românească este mult mai bună. Nivelul unui absolvent de 12 clase în Italia se ridică undeva la pregătirea unui licean de clasa a IX-a de la noi“, ne-a povestit George.
Asemeni lui sunt mii de conaţionali care se gândesc cu groază la faptul că trebuie să o ia de la capăt. Pentru ei România reprezintă acum un teritoriu cu totul nou. Chiar dacă unii au venit an de an să-si petreacă aici concediile, în perioada petrecută în afară au uitat mersul lucrurilor din propria ţară. În plus, legislaţia de la noi s-a modificat, au apărut instituţii noi, altele au dispărut. Oamenii s-au schimbat la rândul lor, devenind mult mai receptivi la nou, posibilităţile de dezvoltare fiind altele. „De acolo vin niste persoane cu un anumit nivel de trai, mai ridicat. Oamenii acestia au alte viziuni despre viaţă si lume. E adevărat că noile condiţii s-au apropiat de cele de afară, dar le va fi destul de dificil să accepte că de la plecarea lor România nu a stat în loc. Si financiar le va fi greu, dacă nu-si vor găsi niste joburi similare celor din străinătate. Ei vor fi obligaţi să se obisnuiască să trăiască mai modest, cu bani mai puţini“, ne-a explicat profesorul Mihai Puiu, specialist în psihologie.
Pentru economia românească revenirea „căpsunarilor“ are două efecte. Pe de o parte statul pierde fondurile pe care lucrătorii români le trmit an de an acasă, dar pe de altă parte piaţa muncii autohtone câstigă lucrătorii care s-au specializat în străinătate, putând contribui din plin la refacerea unui echilibru între munca necalificată si cea calificată. Si afacerile pe care unii dintre ei vor dori să le deschidă aduc cu ele beneficii pentru comunităţi întregi.

Condamnaţi la exil din cauza creditelor ipotecare
Sunt si români care, chiar dacă îsi vor dori să părăsească ţările de adopţie, nu o vor putea face din cauza faptului că au credite bancare luate acolo. „Situaţia lor este cea mai grea. Au făcut credite bancare pentru a-si achiziţiona case si acum, când piaţa imobiliară a căzut, nu mai pot scăpa de acele imobile. Sunt cazuri în care oamenii au dorit să vândă case achiziţionate cu 120.000 de euro cu doar 90.000. Nimeni nu a vrut să le preia ratele. Pentru ei riscurile sunt imense în condiţiile în care în orice moment riscă să rămână fără loc de muncă“, a precizat secretarul de stat din Ministerul Muncii.