Avem 11 milioane de asistaţi, iar învăţământul, sănătatea, infrastructura si pensiile sunt majoritar „publice“. Mai mult de două milioane dintre cele aproximativ 4,83 milioane de angajaţi lucrează pentru stat, fie ca bugetari, fie ca salariaţi ai companiilor la care statul este încă acţionar majoritar. Trăim însă într-un stat minimal, acuză politicienii români. În pledoaria lor etatistă ei nu sunt însă singuri. În timp ce 83% din americani resping redistribuirea „echitabilă“ a veniturilor în favoarea asigurării „regulilor jocului“, mai mult de 60% din români vor ca statul să-si asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia. Să ne mai mirăm că numai 38% din români cred că comunismul a fost o idee proastă, majoritatea celorlalţi susţinând că a fost fie o idee bună aplicată prost, fie o idee bună aplicată bine!?
„Am avut 4 ani de ideologie de dreapta. Ne-au spus că statul minimal este soluţia pentru România. Atât de minimal a devenit statul în guvernarea Băsescu - Tăriceanu că nu s-a construit un kilometru de autostradă! Atât de minimal a devenit statul în guvernarea Băsescu - Tăriceanu încât educaţia stă să cadă din picioare! Atât de minimal a devenit statul în guvernarea Băsescu - Tăriceanu încât sănătatea a ajuns astăzi un lux pe care numai cei bogaţi si-l pot permite, si în care pensionarii si omul obisnuit se bat la coadă la farmacii pe 1 ale lunii în România europeană!“, a fost diagnosticul pus de presedintele PSD Mircea Geoană actualului sistem de guvernare din România. Chiar dacă se află deja în campanie electorală, cu greu se poate trece cu vederea jongleria logică la care apelează liderul social-democrat. Luat de valul retoricii doctrinare, în loc să tragă concluzia logică a „esecului Guvernului“, îl postulează pe cel al pieţei. Toate domeniile invocate de Geoană (infrastructura, educaţia sau sănătatea) sunt cele în care statul are o poziţie dominantă, dacă nu chiar de monopol. Iar bugetele alocate de Guvern ministerelor respective au crescut exponenţial în ultimii ani. Problema nu este a pieţei, ci a statului, care nu are la dispoziţie mijloace de calcul al eficienţei, nu are preţuri de piaţă si lucrează cu costuri ascunse. În plus, acestea sunt si domeniile cele mai sensibile la lobby-ul grupurilor de interese, astfel explicându-se rezistenţa la privatizare a celor din sistem. A susţine, în aceste condiţii, că România este un stat minimal pare pură demagogie. Noroc cu fostul presedinte al PSD, Adrian Năstase, care a recunoscut pe Antena 1, la Stirea Zilei, că „guvernul democrat-liberal a devenit social-liberal datorită presiunilor noastre“.

Tratamentul de soc
Am văzut care este diagnosticul liderului social-democrat, dar care este tratamentul recomandat de acesta? „Este nevoie de un stat puternic, de un stat eficient, de un stat responsabil, de un stat transparent în acţiunea sa. Dar mitul că statul minimal si piaţa rezolvă orice a murit definitiv. Această viziune îngustă, primitivă si neoliberală că piaţa rezolvă totul în România ne-a arătat limitele sale acum, când scumpirile vin în lanţ. În orice stat, inclusiv în America, mama liberalismului, si acolo unde există un contract social mai individualist, mai egoist decât în Europa continentală, statul intervine. În România, ideea că statul minimal este soluţia si piaţa este panaceul universal a murit“, afirmă Geoană. Cu alte cuvinte, trebuie înlocuit statul social-liberal identificat de Năstase cu unul puternic social - eventual socialist!

18 ani de stat asistenţial - 11 milioane de asistaţi
La baza retoricii liderului PSD stau nu numai convingerile politice, ci si alte considerente, de ordin electoral. E greu de presupus că Mircea Geoană nu cunoaste realităţile din România, faptul că statul încă mai controlează pieţe si preţuri, că deţine monopolul de facto al serviciilor sociale sau că se ocupă de susţinerea prin ajutoare de stat a mai multor ramuri din economie. De altfel, vocea sa nu este singulară, si premierul liberal, Călin Popescu-Tăriceanu, dorindu-si un model „bazat pe solidaritate si responsabilitate socială, care să ne dea posibilitatea să asigurăm o protecţie adecvată la nivel social“. Motivul accentuării discursului protecţionisto-etatist în politica dâmboviţeană îl găsim tot în realitatea socială: ultimii 18 ani de stat asistenţial (si nu minimal) au creat 11 milioane de asistaţi. Ca si în economie, si în politică oferta îsi creează propria cerere. Cu ce-i poţi ademeni mai usor pe oameni la vot decât cu pomeni? Majorarea salariilor din aparatul de stat si a pensiilor face ca bugetarii si pensionarii să fie cei mai fideli alegători. În plus, realitatea de asistat social creează si o mentalitate pe măsură. Astfel se face că, potrivit unui studiu comandat de Fundaţia Horia Rusu, 91% din români cred că statul ar trebui să asigure un loc de muncă pentru toţi cei care doresc să muncească, 93% - că statul trebuie să controleze preţurile, 97% - să asigure servicii de sănătate pentru cei bolnavi, 99% - să asigure un standard decent de viaţă pentru cei în vârstă, 90% - să asigure o locuinţă decentă pentru cei care nu-si permit una, 93% - să impună legi stricte care să limiteze răul făcut de industrie mediului. Statul si numai statul! În aceste condiţii, în care statul trebuie să facă toate aceste lucruri, de ce ar mai trebui să facă individul ceva?! Dormi linistit, statul veghează pentru tine, pare a fi principiul inoculat de discursurile demagogice ale politicienilor si de statul asistenţial al ultimilor 18 ani.

Parlamentari mai liberali
Ce-i drept, aceleasi întrebări puse parlamentarilor în 2006 arată că acestia par puţin mai deschisi (foarte puţin însă) decât populaţia la principiile capitalismului. Astfel, numai 62% din ei cred că statul ar trebui să asigure un loc de muncă pentru toţi cei care doresc să muncească, numai 29% - că statul trebuie să controleze preţurile, 94% - să asigure servicii de sănătate pentru cei bolnavi, 92% - să asigure un standard decent de viaţă pentru cei în vârstă, 66% - să asigure o locuinţă decentă pentru cei care nu-si permit una, însă 98% vor să impună legi stricte care să limiteze răul făcut de industrie mediului.

Planificare centrală prin implicare minimă
Guvernul este perceput ca având un rol important în protejarea resurselor economice, prin planificarea pe termen lung a politicilor economice de către 58% din populaţie. Importanţa implicării Guvernului în acest domeniu este percepută în mod diferit, în funcţie de nivelul educaţional - 51% persoane cu scoală generală si 76% persoane cu studii superioare. Parlamentarii sunt si mai atasaţi ideii de planificare (69%) pentru protejarea resurselor. Vestea bună e că măcar 28% sunt în favoarea unei intervenţii minime a statului, astfel încât economia să meargă bine, în timp ce „numai“ 25% nu consideră că limitarea intervenţiei statului ar avea efecte benefice asupra economiei. Totusi, elita politică, desi sprijină ideea de planificare guvernamentală, susţine si ideea implicării minime a Guvernului, pentru a avea o economie funcţională (54%).

Populaţia preferă să plătească un CEC În alb!
Desi sectoarele private ale economiei sunt apreciate ca fiind mai eficiente decât cele de stat, la capitolul încredere, întreprinderile sau băncile private nu au o imagine foarte bună. Astfel, respondenţii au cea mai mare încredere în băncile de stat (50%), în întreprinderile de stat (45%) si în întreprinderile mici si mijlocii (40%).
„Instituţiile în care românii au cea mai mică încredere sau deloc sunt cele private: băncile private (59% nu au încredere), sindicatele care deţin acţiuni în întreprinderi private (58%), fonduri de investiţii mobiliare (56%) si întreprinderile cu capital străin (55%). Dacă analizăm raportul încredere - neîncredere, singurele instituţii pentru care balanţa se înclină în favoarea încrederii sunt băncile de stat“, era concluzia studiului. Să ne mai mirăm că CEC-ul nu s-a mai privatizat sau că, an de an, statul sterge datoriile companiilor de stat, ultimul exemplu fiind CFR?

Cheltuieste linistit, romånul votează pentru tine!
În ceea ce priveste cheltuielile guvernamentale, etatismul românilor este la fel de accentuat. Nefiind constienţi că majorarea acestora se face din buzunarele lor, ei consideră că intervenţia Guvernului, prin alocarea de fonduri bugetare, ar trebui crescută în următoarele domenii: sănătate (94%), pensii (91%), agricultură (86%) si educaţie (84%). Alte două domenii pentru care mai mult de jumătate din români consideră că este nevoie de suplimentarea eforturilor bugetare sunt cultura (60%) si mediul (58%). Lista domeniilor prioritare în viziunea politicienilor este diferită de cea a populaţiei: cheltuielile bugetare ar trebui să crească pentru următoarele domenii: mediu (99%), sănătate (95%), educaţie (95%), cultură (88%), agricultură (81%) si protecţie socială (57%).

Americanii cred că statul se implică prea mult
Aflate în pragul recesiunii si confruntate cu mai multe falimente bancare, în special pe sectorul ipotecar, Statele Unite par a fi protejate de ascensiunea populismului. Potrivit unui sondaj Gallup efectuat la sfârsitul lunii iunie, doar 13% din americani cred că statul ar trebui să se ocupe cu redistribuirea „justă“ a veniturilor, în timp ce 84% susţin că statul ar face mai bine să se ocupe de respectarea regulilor jocului. Desi politicienii americani se folosesc si ei de criză pentru a-si justifica intervenţionismul în economie, 50% din americani cred că statul se implică deja prea mult si numai 43% că statul se implică prea puţin. Si sondajul a fost făcut în plină criză! În schimb, în 2006, când lucrurile mergeau relativ bine în România, 83% din români susţineau că statul trebuie să reducă diferenţele de venit dintre bogaţi si săraci. La fel - si 39% din politicieni.

Un om puternic pentru un stat puternic
Date fiind convingerile populaţiei si cele ale politicienilor, care se apropie mai mult de comunism decât de o economie de piaţă, se poate spune, precum o face Mircea Geoană, că România este mult mai liberală decât cei care o locuiesc si că statul român se apropie mai mult de statul minimal. Confuzia doctrinară a românilor rezultă si din percepţia lor asupra politicienilor. Politicienii români percepuţi a fi atasaţi de valorile capitalismului si promotori ai acestor concepte sunt: Călin Popescu-Tăriceanu (9%), Traian Băsescu (9%), Adrian Năstase (7%), Theodor Stolojan (6%). Niciunul dintre acestia nu s-a făcut remarcat niciodată printr-un discurs autentic liberal, toţi preferând să adopte poziţii mai apropiate laburismului britanic si conceptului „celei de-a treia căi“ de mijloc între socialism si liberalism. De aceea, nici nu e de mirare că, potrivit ultimului barometru de opinie publică de la sfârsitul anului trecut, 64% din români cred că lucrurile ar merge mult mai bine dacă toată lumea ar asculta întotdeauna de ordinele autorităţilor, 48% că păstrarea ordinii publice este mai importantă decât respectarea libertăţii individuale, si 76% că România are nevoie de un conducător puternic, care să facă ordine în ţară. Pentru a-i trage pe corupţi în ţeapă în Piaţa Victoriei e nevoie de o mână forte. Iar statul puternic cu care domnul Geoană vrea să înlocuiască „statul minimal“ are si el nevoie de un conducător pe măsură.