Oamenii sunt vinovaţi chiar si pentru că s-au născut - va fi, foarte probabil, concluzia explicită a viitoarelor studii efectuate de instituţiile publice, inspirate de teoria malthusiană a suprapopulării. Primul pas a fost deja făcut. Responsabilitatea pentru încălzirea globală, criza alimentelor sau cea a combustibililor nu revine politicilor intervenţioniste ale statelor, protecţionismului vamal sau deturnării terenurilor agricole pentru producerea de biocombustibili, ci… persoanelor obeze, avertizează un institut britanic.
Concluzia Scolii Londoneze de Igienă si Medicină Tropicală (SLIMT) n-ar trebui să mire pe nimeni, dată fiind isteria cu care se discută la nivel guvernamental si în mass-media tema încălzirii globale. Pentru că, asa cum afirma jurnalistul american H.L. Mencken, „întreaga artă a politicii este aceea de a ţine populaţia într-o permanentă stare de panică (si a-i promite salvarea), ameninţând-o cu o serie nesfârsită de dezastre, toate imaginare“. Divide et impera este un corolar la observaţia americanului: guvernele fac tot posibilul să-si încaiere supusii pentru a-i putea conduce mai usor. Autorităţile inventează dezastre sau exagerează unele potenţiale pericole, apoi plătesc instituţii să facă rapoarte din care să rezulte că o parte din supusii lor sunt responsabili pentru aceste calamităţi. După care vin si cu soluţii: limitarea drepturilor individuale, interzicerea unor activităţi economice sau reglementarea lor strictă si penalizarea prin taxe împovărătoare. Punct ochit, punct lovit: cetăţenii nu mai pot face chiar ce vor, în plus sunt datori să umple si vistieria statului.

Prea multe calorii
Institutul britanic îsi motivează concluzia pe observaţia că obezii consumă cu 18% mai multe calorii decât o persoană normală. Ei sunt, de asemenea, responsabili si pentru utilizarea unei cantităţi mai mari de combustibili, care alimentează încălzirea globală si majorează preţurile alimentelor si transporturilor. Cercetătorii au descoperit că persoanele obeze au nevoie de 1.680 calorii pe zi pentru a-si asigura cantitatea de energie normală si de alte 1.280 pentru a-si putea îndeplini activităţile obisnuite - cu 18% mai mult decât o persoană normală. Consumul de hrană mai mare are două efecte, susţin acestia. În primul rând, cererea mai mare duce la majorarea producţiei. Asta face ca producţia agricolă să aibă nevoie de mai mulţi combustibili, ceea ce va contribui la cresterea preţurilor acestora. Costul ridicat al carburanţilor este apoi transferat consumatorilor. Rezultatul este că populaţia săracă îsi permite din ce în ce mai greu să-si cumpere alimente, iar calitatea mediului înconjurător se înrăutăţeste, afirmă SLIMT, citat de BBC. În plus, persoanele obeze circulă mai des în masini de capacităţi cilindrice mai ridicate, care consumă mai mult combustibil. Si iar avem de-a face cu un exces de cerere, care contribuie la majorarea preţurilor la ţiţei.
În apărarea concluziilor instituţiei britanice a sărit si Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), care a anunţat că până în 2015 populaţia obeză a globului se va dubla, atingând 700 de milioane. Cu ce se vor hrăni oamenii pentru a atinge noile dimensiuni, în condiţiile unei crize alimentare si ale unor preţuri în ascensiune, nu ne lămureste OMS.

Soluţia: joc de glezne
Gravă situaţia! Soluţia dată de unul dintre cercetători, Phil Edwards, este la fel de ieftină ca si argumentul: statele ar trebui să promoveze o politică de transport urbană bazată în principal pe mersul pe jos si pe cel pe bicicletă. Astfel ar fi reduse consumul si preţul alimentelor (e greu să mergi cu sacosele în braţe, iar pe bicicletă nu poţi transporta prea multe, probabil), dar si cererea si implicit preţul mondial al petrolului.

Taxă de 1 dolar pe lună
Citind înspăimântătorul studiu, Steven Levitt, profesor de economie la Chicago University si autorul bestsellerului „Freakonomics“ (care tratează subiecte asemănătoare), s-a apucat de calculat. El a presupus că producţia de hrană este responsabilă pentru 20% din emisiile de gaze poluante (cifră pe care o consideră exagerată de altfel). Potrivit Departamentului de Energie al Statelor Unite, emisiile din 2006 au fost echivalente unei cantităţi de 7 miliarde tone de CO2. Rezultă că producţia de alimente ar fi responsabilă pentru emisia a 1,4 miliarde tone de CO2. Potrivit institutelor specializate în avertizarea (panicarea, în traducere liberă) populaţiei, costurile sociale ale unei tone de CO2 sunt de 12 dolari. Deci costurile sociale implicate de producţia hrănii necesare celor 300 de milioane de americani (care ar consuma în medie 1,500 de calorii) ar fi fost în 2006 de 16,8 miliarde dolari. Dacă s-ar impune o taxă penalizatoare ecologică pe calorie, aceasta ar trebui deci să fie de aproape 1 dolar pe 10.000 de calorii consumate. Cum persoanele obeze consumă cu 400 de calorii mai mult zilnic, rezultă că ele ar trebui taxate suplimentar (eventual cu reţinere la sursă) pentru impactul asupra încălzirii globale cu fabuloasa sumă de 1 (un) dolar pe lună (nu pe zi sau pe săptămână). Atât reprezintă costul social suplimentar impus de ei. Si totusi, ei sunt responsabili pentru încălzirea globală!
ImpozitaTi jogging-ul!
Acceptând, de dragul discuţiei, logica SLIMT, Levitt si-a propus să identifice si alte categorii de persoane care ar putea fi învinuite de autorităţi pentru încălzirea globală. Rezultatul este surprinzător pentru autorii studiului, care propuneau ca soluţie mersul pe bicicletă sau pe jos. Cei preocupaţi de activităţi recreaţionale, precum jogging sau plimbări pe biciclete, ar trebui descurajaţi pentru a nu pune în pericol mediul. O persoană care face regulat jogging o oră consumă zilnic 1.000 de calorii în plus faţă de o persoană normală. Dacă vrem să salvăm planeta, afirmă Levitt, aceste activităţi poluatoare ar trebui interzise! „Solicit deci viitorului presedinte al SUA promovarea unei legislaţii care să impună o taxă de 10 cenţi pe oră pentru toţi americanii care fac sport. Pentru a salva planeta, trebuie să încurajăm oamenii să stea acasă si să ardă (gazul de pomană - în română) cât mai puţine calorii“, este concluzia pamfletului lui Levitt. Eventual, nici să nu mai muncească, fiindcă si efortul la locul de muncă implică consum de calorii.

Taxa pe cåntar la supermarketuri
Cum autorităţile române sunt cu ochii pe supermarketuri, prea multe si prea puternice, în opinia lor, acestea ar putea promova o lege prin care la fiecare casă să se afle un cântar. Cumpărătorii care au peste un număr de kilograme (eventual raportat la înălţime) ar putea fi taxaţi cu 20% mai mult decât ceilalţi pentru potenţialul lor poluator si pentru a reduce vânzările retailer-ilor. Din păcate, slăbănogii ar sesiza oportunitatea de profit si ar face cumpărături în locul obezilor. Însă nici acest lucru nu este neapărat rău, pentru că astfel s-ar crea noi locuri de muncă si statul ar încasa mai mulţi bani din CAS pentru a plăti pensiile. Doar pensionarilor supli, pentru că ceilalţi ar trebui penalizaţi!