Recent, „The New York Times” a publicat un articol referitor la riscul, deseori letal, reprezentat de stresul suportat de bloggeri, pentru menţinerea la zi a jurnalelor online - la care se adaugă sedentarismul, lipsa de somn si dieta alimentară nesănătoasă.
Pornind de la moartea recentă a lui Russell Shaw, un blogger american foarte prolific, care a făcut infarct la 60 de ani, a altui blogger, Marc Orhant, prieten al lui Shaw, survenită în luna decembrie din cauza unui atac coronarian masiv si de la faptul că o a treia persoană, Om Malik, în vârstă de 41 de ani, a supravieţuit unui infarct în aceeasi perioadă, publicaţia americană se întreabă dacă este vorba despre cazuri izolate sau de vârful unui aisberg.
„The New York Times” ia în considerare si cazurile altor bloggeri, care au pierdut mult în greutate sau au devenit obezi, care suferă de insomnii sau cad epuizaţi cu capul pe tastatura computerului. Aceste tulburări - care ar putea reprezenta chiar o nouă boală - sunt atribuite stresului enorm cauzat de obligaţia de a furniza un ciclu permanent de informaţii, în condiţiile în care concurenţa în domeniu este feroce.
Aceasta este stirea brută, îngrijorătoare pentru mulţi, fapt divers pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu lumea bloggerilor. De fapt, către ce gonesc ei, bloggerii, încotro se îndreaptă acest fenomen, pentru că nu se poate vorbi, deocamdată, despre o industrie, dar va veni si momentul acela. Către faimă si bani, răspunsul e cât se poate de limpede. Într-o altă formă, care se vrea inovatoare, dar discretă, cel puţin în comparaţie cu luminile si sclipiciul showbiz-ului. În fapt, o viaţă mutată pe Internet. Care, ca orice formă de viaţă artificială, are si multe elemente cât se poate de reale, dar si multă butaforie.
Faptul că au murit de inimă niste oameni mult prea activi în acest domeniu nu mai trebuie să surprindă pe nimeni. Si pe scenă se moare, si în trafic, si pe terenul de sport si la bursă ori în alte situaţii stresante, în care, dacă nu ai experienţă pentru a te controla, poţi să clachezi. Sau dacă pur si simplu îţi sună ceasul.
Care-i învăţătura pe care trebuie s-o tragă cei foarte tineri, în mod special? Că există riscuri peste tot, dar tocmai aceasta e plăcerea si performanţa, să stim să ni le asumăm, dar să le si controlăm. În afară de cazurile dramatice, care nu pot fi despicate precum firul în patru, este deja dovedit „stiinţific” că a fi blogger nu mai e doar un moft sau un hobby la sfârsit de program, ci este cea mai nouă meserie de pe mapamond. Pentru cei care i se dedică, la modul profesionist si intens.
Si, ca orice meserie, are si ea riscurile ei, asa cum are performerii sau rutinaţii ei. Cât despre momentul în care blogul nu va fi doar fenomen, ci si industrie, îl vom afla nu atunci când se va înmulţi numărul bloggerilor decedaţi din cauza stresului, ci tocmai când acestia vor fi din ce în ce mai puţini. Acel moment va coincide, de altfel, cu maturizarea fenomenului pe cale de a se industrializa.