Politici discreţionare vs volatilitate

Spuneam în numărul trecut că nu doar băncile centrale lipsite de independenţă ar putea avea o motivaţie puternică să genereze inflaţie neanticipată ca un răspuns la diferitele decizii de politică fiscală, ci si cele independente. În acest caz, băncile centrale percep sustenabilitatea politicilor fiscale mult prea costisitoare pentru economie si astfel, pentru a reduce - pe termen scurt - acest cost, induc inflaţie în sistem. Sau, altfel spus, îsi relaxează politica monetară. Dacă ar fi să ne uităm la situaţia României de astăzi am vedea că o politică fiscală de surplus bugetar ar fi putea fi considerată prea costisitoare si un pic de inflaţie nu poate decât să ajute. În economiile dezvoltate, unde credibilitatea băncii centrale e la mare preţ, asemenea situaţii se remediază prin numirea unui bancher central recunoscut pentru lupta împotriva inflaţiei ori prin adoptarea unor reguli de politică monetară care să facă din dezinflaţie obiectivul principal. De fapt, această idee stă la baza regimului de politică monetară de ţintire a inflaţiei. Prin stabilirea unor reguli si ţinte clare care să reducă volatilitatea preţurilor si implicit să elimine volatilitatea ratei de schimb, a dobânzilor si a PIB-ului.
Revenind la potenţialul politicilor fiscale discreţionare de a crea inflaţie, literatura de specialitate oferă rezultate mixte. Există foarte mult suport pentru această teorie la niveluri ridicate de inflaţie, dar relaţia empirică este mai slabă la un nivel scăzut. Un posibil element care influenţează această relaţie este că în ţările dezvoltate, cu bănci centrale independente si credibile, politica monetară acţionează imediat pentru a elimina efectele pe termen scurt ale politicilor fiscale relaxate. Dar în ţările în curs de dezvoltare există încă percepţia că o politică fiscală relaxată, cu deficite bugetare mari, este necesară pentru asigurarea cresterii economice - idee avansată, de altfel, acum câteva săptămâni, si de ministrul finanţelor din România, Varujan Vosganian.
Totusi literatura de specialitate arată, fără dubii, că politicile fiscale discreţionare cresc volatilitatea si incertitudinea evoluţiei viitoare a Produsului Intern Brut. Iar la niveluri mai ridicate ale inflaţiei - de peste 8% -, politica fiscală măreste si impredictibilitatea evoluţiei inflaţiei, mai ales în acele ţări în care politica monetară este subordonată de facto.