Ipoteza unei crize a forţei de muncă este contrazisă atunci când vine vorba de practică. Sectorul construcţiilor, despre care se spune că ar avea un deficit de aproximativ 150.000 de lucrători, merge foarte bine, în ciuda vehiculatelor probleme legate de personal. Explicaţia poate fi una singură, si anume că locurile goale sunt umplute cu muncitori „la negru“, iar trâmbiţata criză nu este decât o acoperire a încălcării legislaţiei.
La sfârsitul anului trecut, Ministerul Muncii a efectuat o cercetare a pieţei prin care a dorit să vadă adevărata „faţă“ a crizei de personal din construcţii. Pentru a putea face studiul, instituţia statului a trimis către 1.000 de firme care activează în domeniu un chestionar la care companiile de profil au fost rugate să răspundă. Surpriză sau nu, doar 97 de societăţi „au avut amabilitatea“ să participe la această cercetare. „Am încercat să identificăm problemele reale. Nu am putut face decât o eva-luare la nivel restrâns, puţine companii fiind dispuse să ne ajute. Am vrut practic să vedem de unde rezultă acel deficit de personal de 150.000 de oameni despre care se vorbeste că ar fi în construcţii. Nu pot spune că nu există locuri în care este nevoie de mână de lucru, iar angajatorii au probleme în găsirea ei. Dar nu trebuie să exagerăm. Fenomenul care se înregistrează la ora actuală în România este unul firesc. Era normal ca aderarea noastră la Uniunea Europeană să accentueze această fluctuaţie de personal. Dar lucrurile încep deja să se aseze, iar noi trebuie să identificăm adevăratele probleme de pe piaţa muncii, nu să ţinem cont de zvonuri“, ne-a declarat sociologul Eugen Blaga, directorul  Direcţiei Politici Forţă de Muncă din Ministerul Muncii.

500.000 de „lucrători negri“
Având în vedere că un astfel de demers s-a soldat cu un esec, apare o întrebare: de ce susţin agenţii economici si sindicatele din construcţii că suferă din cauza lipsei de salariaţi? Sectorul este în plin avânt, iar banii curg. Si în celelalte domenii situaţia este asemănătoare, culorile gri în care se prezintă piaţa muncii având, de fapt, la bază interese financiare.
Atât angajatorii, cât si reprezentanţii salariaţilor se plâng continuu si le storc lacrimi celor care ascultă, dar realitatea este alta. Mulţi dintre agenţii economici lucrează cu forţă de muncă „la negru“, potrivit statisticilor peste 500.000 de persoane profesând fără forme legale. Si salariaţii preferă varianta unei crize, principalul motiv fiind acela că doar asa a fost posibilă o „umflare“ artificială a veniturilor pe care un lucrător le încasează lună de lună, neexistând un echilibru între productivitatea muncii si valoarea salariilor.
Munca la negru este o boală care afectează tot spaţiul comunitar, Comisia Europeană având în lucru o directivă prin care intenţionează să încerce stoparea acestui fenomen. Mai multe studii au scos la iveală faptul că există state în care munca fără forme legale reprezintă 20% din PIB. În ţara noastră, potrivit estimărilor făcute de Consiliul pentru IMM-uri, 42 de miliarde de euro din produsul intern rezultă prin utilizarea lucrătorilor angajaţi fără forme legale.
Si George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi specialisti în resurse umane, este de părere că nu există criză de personal pe piaţa autohtonă. El susţine că, de fapt, această ipoteză pleacă de la modul în care angajaţii si angajatorii stiu să-si organizeze activitatea.

Izvoare de muncitori
S-a vorbit foarte mult si despre faptul că somajul a scăzut în ultimii ani. Potrivit datelor deţinute de INS, rata acestuia s-a menţinut cam la patru procente. Trebuie spus însă că există destul de multe persoane care au depăsit etapa în care primeau indemnizaţie de la stat, prin urmare nu mai figurează în statistici ca neavând un job. Aceste persoane muncesc, acceptând să fie plătite la negru.
O altă categorie furnizoare de forţă de muncă este cea a pensionarilor pe caz de boală, dar si cea a pensionarilor la termen. În primul caz, numărul „bolnavilor“ a crescut exagerat de mult în ultimii ani. E greu de crezut că o persoană aflată într-o astfel de situaţie poate trăi din banii primiţi de la stat, sumele fiind undeva între 100 si 250 de lei. Realitatea este că mulţi dintre acesti oameni revin pe piaţa muncii, preferând munca la negru pentru a putea încasa si salariul, si pensia.