Daca ar fi achizitionat graul de panificatie imediat dupa culegerea recoltei, procesatorii nu aveau motive sa scumpeasca painea invocand pretul de import

Comerciantii iau, ca de fiecare data, caimacul. Pretul mondial al graului de panificatie a sarit, intr-un interval de numai 7 luni, de la o medie de 140 dolari/tona la chiar peste 400 dolari/tona. Reducerea drastica a stocurilor europene anticipeaza deja un nivel de pret de peste 500 dolari/tona, implicit o majorare substantiala a preturilor la produsele de panificatie.
Analizand evolutiile spectaculoase ale pretului cerealelor la marile burse internationale, scumpirea painii, uleiului sau a laptelui din Romania pare pe deplin justificata economic. La o privire mai atenta a pietei din Romania, a relatiilor producator-procesator-comerciant, observam ca o parte a efectelor generate de pietele internationale ar fi putut fi insa atenuata. Nici vorba de asa ceva la noi. Dupa majorarea preturilor la produsele amintite, cu procente cuprinse intre 50 si chiar suta la suta, propaganda procesatorilor ne atentioneaza deja ca vom asista la noi cresteri de preturi. Explicatia este simpla: nu mai avem cereale din productia proprie si suntem nevoiti sa importam. Nu ne spune nimeni insa de ce, in paralel cu importurile, avem disponibilitati si de export, asa cum nicio autoritate din Romania nu are o situatie clara a stocurilor existente. Pana la recolta din acest an mai avem de asteptat cel putin trei luni, perioada in care, ni se spune, suntem dependenti exclusiv de importuri. Pe fondul acestor aranjamente, evident, intotdeauna speculantii au de castigat. O veche zicala ne aminteste ca de fiecare data „hotul striga hotii". In industria de panificatie, de unde ne vine majorarea preturilor la painea cea de toate zilele, se tot cauta hotii de vreo cativa ani. Sigur, de gasit nu-i gaseste nimeni.

Cine cumpara ieftin vinde scump
Productia de grau a Romaniei, in anul care a trecut, a fost de circa 3 milioane de tone, fiind cea mai mica productie inregistrata din 1995 incoace. Necesarul de grau pentru morarit se situeaza in jurul nivelului de doua milioane tone, la care se adauga graul pentru samanta, cel folosit in gospodariile populatiei si graul furajer, in total ajungand la un necesar de circa 4 milioane tone/an. Evident, data fiind si calitatea graului din recolta anului trecut, importurile din aceasta perioada sunt deplin justificate. Si exporturile sunt justificate insa, la felul in care se prezinta piata din Romania. Concret, in august 2007, pretul graului la producator era de circa 50 de bani/ kilogram, pentru ca in noiembrie sa urce la 55 bani/kilogram. In aceeasi perioada, la Bursa de cereale din Chicago, bursa care da tonul pretului mondial la grau, pretul urca de la 140 dolari/tona catre 170 dolari/tona, aparand semne clare ca trendul va fi unul ascendent si in perioada ce urma. In mod normal, procesatorii din Romania nu aveau altceva de facut decat sa cumpere grau de pe piata interna la un pret inca favorabil lor. Nu au facut acest lucru, iar cei care au anticipat evolutiile de pe piata, chiar daca au cumparat, au preferat sa stocheze pentru „zile negre". Acestea au venit deja. Lipsa de interes a procesatorilor se rasfrange si asupra producatorilor, care nu-si pot continua ciclul de productie decat cu sprijinul imprumuturilor la banci, neincasand la timp banii pentru productie. Dar asta e alta poveste. Cineva a cumparat totusi, si aceia sunt comerciantii, samsarii, cum le spunem adesea.

De exportatori nu ducem lipsa
Comerciantii sunt si cei care exporta grau romanesc in momentul de fata, piata externa fiind mult mai atractiva decat cea interna. Daca in Romania tona de grau se mai cumpara cu 250-270 dolari/tona, la Marea Neagra pretul graului se apropie de 500 dolari/tona, conform tranzactiilor de saptamana trecuta. Se gaseste vreun fraier care a achizitionat grau in toamna, la 50 de bani/kilogram, sa nu se orienteze catre export? Ministerul Agriculturii nu detine date reale despre exporturile de grau romanesc si oricum nu poate interveni intr-o piata care se regleaza dupa mecanismele cererii si ofertei. In schimb, ministerul si jucatorii din piata ar trebui sa respecte legislatia existenta inca din anul 2003, care ar regla intr-o anumita masura situatii de genul celor amintite. A fost infiintata, inca din 2002, Comisia Nationala de Gradare a Semintelor de Consum in vederea stimularii productiei de seminte de calitate corespunzatoare, printr-un mecanism eficient si cu costuri scazute, aceasta facand parte dintr-un sistem mai amplu de informatii ce ar fi urmat sa ajute la crearea bursei de cereale. Prin comparatie, SUA are un sistem standard unic de evaluare a calitatii produselor agricole, care ofera nu numai transparenta, ci si finantarea producatorilor fara interventia statului, respectiv estimarea pretului pe viitoarea recolta. La noi, legislatia a fost facuta, dar de ea nu tine seama aproape nimeni, din datele noastre mai putin de 20% din jucatorii pietei aderand la sistemul amintit. Asta in conditiile in care in Romania sunt prezenti deja primii cinci mari comercianti de cereale din lume (Cargill-SUA, Glencore-Olanda, Alfred Toeffer-SUA, Bunge-SUA, Ameropa Ispoint-Serbia). Lor li se adauga cateva companii romanesti: Cerealcom Dolj, Cerealcom Timis, Comcereal Constanta, Interagro sau Comcereal Vaslui.

Eliminarea taxelor nu da rezultate
Sa ne intoarcem la importuri. Reprezentantii procesatorilor din panificatie afirma ca peste jumatate din importurile de grau sunt ilegale, iar comerciantii nu platesc TVA si isi permit sa tina pretul la faina foarte jos. Interesant este ca, daca ne uitam numai la evolutiile de pe piata ungara, de unde se aduc cantitati importante de grau si faina, observam ca, din luna februarie 2008, pe aceasta piata nu se mai fac tranzactii pentru ca nu mai exista grau de vanzare. Si totusi, Romania importa grau din Ungaria. Uniunea Europeana a anulat recent taxele de import, de 90 dolari/tona, pentru grau, data fiind productia redusa de anul trecut, dar si pentru refacerea stocurilor, in spe-ranta unei relaxari a pretului. Nu s-a intamplat insa acest lucru, pentru simplul motiv ca o parte a marilor producatori (Rusia, Ucraina, Kazahstan) au blocat deocamdata exporturile. In Ucraina au fost introduse licente de export pentru o cantitate de 1,5 milioane tone grau, iar in Rusia si Kazahstan a fost impusa o taxa de export de 100 euro/tona. Pe partea cealalta insa, aceste tari invadeaza piata cu faina ieftina.

Tranzactii internationale cu grau, saptamana trecuta
TUNISIA - Office des Cereales a cumparat:
- 25.000 t cu livrare 5/15 aprilie - pret 380,24 USD, de la Invivo (FIN)
- 12.000 t cu livrare 15/25 aprilie - pret 380,37 USD, de la Graniot
- 25.000 t cu livrare 25 aprilie/5 mai - pret 380 USD, de la Cargill
- 25.000 t cu livrare 5/15 mai - pret 362 USD, de la Cargill

EGIPT - GASC a cumparat:
- 25.000 t (Rusia)
- 50.000 t (Rusia/SUA)
- 25.000 t (Rusia)

LIBAN a cumparat 45.000 t de la Bunge - pret 510 USD