O astfel de activitate nu implica negarea dreptului la viata privata al salariatilor unei firme

Un studiu facut public recent de Asociatia Americana de Management si Institutul ePolicy arata faptul ca aproape 25% din managerii americani au concediat oameni pentru incalcarea politicilor privind utilizarea Internetului. Cifrele extrem de interesante prezentate acolo ne duc cu găndul la situatia tulbure din Romănia, unde activitatea este privita cu scepticism de autoritati, iar companiile sunt lasate sa se descurce cum pot .
Fie ca ne place sau nu, unele companii vor fi intotdeauna tentate sa-si apere interesele folosind orice metode care dau rezultate, indiferent de ce parte a legii s-ar afla acestea. Monitorizarea accesului online al angajatilor este, inca, o tehnica pe care multi romăni o cred ilegala. In realitate, cunoasterea unor reguli juridice minime ar ajuta multe companii sa recunoasca tehnicile de monitorizare pe care le practica de ceva vreme.
Doar dupa ce Romănia va accepta faptul ca multe companii isi monitorizeaza angajatii in timpul petrecut on-line, putem vorbi si de aspecte privind protectia salariatilor impotriva abuzurilor angajatorilor. In lipsa unei practici judiciare coerente insa, autoritatile romăne lasa angajatii prada razbunarilor personale ale unor angajatori care folosesc dupa bunul plac, cu sau fara stiinta angajatilor, frănturi din convorbirile private ale acestora pentru a le planui concedierea.

Conditiile monitorizarii in Europa
Pornind de la constatarile de mai sus, vom analiza in materialul de astazi care sunt conditiile cerute de legislatia europeana cu privire la monitorizarea activitatii online a angajatilor. Căt despre statistici oficiale romănesti, e greu de crezut ca vor fi obtinute in viitorul apropiat.
Problema majora pe care o intămpina patronii din Romănia este aceea ca probele obtinute ca urmare a monitorizarii angajatilor nu pot fi folosite in prea multe proceduri legale. Spre exemplu, pe cand companiile americane isi pot chiar fundamenta concedierea unor angajati pe baza probelor obtinute ca urmare a monitorizarii activitatii online a acestora, in cazul companiilor din Romănia e greu de imaginat un caz in care aceste probe sa fie utile intr-un proces real ori in cadrul unei proceduri de concediere.

Copland impotriva Marii Britanii
In principiu, pentru rezolvarea unui proces care pornea de la probe obtinute prin monitorizarea informatica a angajatilor, ar fi trebuit citite Codul Penal si Codul Muncii, care contineau prevederi ambigue ce plasau activitatea respectiva ba in legalitate, ba dincolo de litera legii. In functie de norocul partilor, procesul putea avea orice finalitate.
Anul trecut s-a produs insa o schimbare majora in modul in care instantele vor trebui sa judece procesele referitoare la monitorizarea activitatii online a angajatilor. Totul a pornit de la cazul Copland impotriva Marii Britanii, prezentat judecatii CEDO in anul 2000. Potrivit istoriei cazului, reclamanta Lynette Copland, cetatean britanic, a fost angajata in 1991 de Colegiul Carmarthenshire, a carui administrare apartinea statului britanic. In acea perioada, telefonul, e-mail-ul si activitatea sa online de la serviciu au fost monitorizate din ordinul sefului sau ierarhic.
Ca urmare a procesului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in 2007, ca prin colectarea si stocarea informatiilor personale referitoare la convorbirile telefonice, e-mail-urile si activitatea online a reclamantei, fara incunostintarea acesteia, s-au incalcat drepturilor ei privitoare la respectarea vietii private si la secretul corespondentei in sensul dispozitiilor articolului 8 din Conventia Drepturilor Omului. Dupa sapte ani de procese, Lynette Copland a obtinut căstig de cauza si a impus o noua tendinta in jurisprudenta europeana.

Conditiile monitorizarii in Romănia
Conditiile esentiale ale unei monitorizari de succes sunt astfel informarea prealabila a angajatului, includerea regulilor privind conduita in mediul online in regulamentul de ordine interioara al companiei (de care angajatul ia cunostinta si pe care il accepta odata cu semnarea contractului de munca). Este, de asemenea, foarte important ca monitorizarea si stocarea informatiilor monitorizate sa nu fie o activitate continua, care sa priveasca toate aspectele activitatii online a angajatului.
In plus, este nevoie de realizarea unor reguli speciale pentru administratorul de retea din cadrul companiei, pentru a proteja confidentialitatea tuturor informatiilor de natura personala pe care acesta le-ar putea cunoaste in cadrul muncii sale.
Odata rezolvate aceste probleme, angajatorul nu trebuie decăt sa-si canalizeze toate eforturile spre activitatea de preintămpinare a pagubelor materiale sau de imagine pe care le-ar putea produce angajatii conectati la Internet in orele de serviciu. Pentru ca la noi nu exista statistici, iata cum arata problemele pe care le reclama angajatorii americani cu privire la activitatea online a propriilor angajati.

Americanii monitorizeaza tot
Temerile companiilor americane sunt legate, in general, de lipsa productivitatii angajatilor, de incalcarea secretului de serviciu ori de limbajul ofensator sau incorect folosit de angajati in dialogul cu clientii ori partenerii de afaceri. Studiul anterior (din anul 2006) al AMA si ePolicy arata ca 24% din companiile americane folosesc monitorizarea pentru a preintămpina cazuri in care activitatea online a unui angajat se foloseste impotriva acestuia in instanta.
Se pare ca americanii sunt foarte transparenti cu ideea de monitorizare, din moment ce 83% din companii isi informeaza angajatii ca le monitorizeaza continutul pe care il citesc online sau ca le analizeaza prin sondaj activitatea petrecuta online. 71% din companii si-au informat angajatii ca le monitorizeaza e-mail-urile.
Studiul cu privire la anul 2007 arata ca 64% din manageri si-au concediat angajatii pentru ca acestia au incalcat regulamentul de ordine interioara al companiei, iar 62% i-au concediat pentru ca e-mail-urile acestora contineau un limbaj cu care compania nu ar fi dorit sa se identifice in viitor. Surprinzator, doar 22% din angajatori admit faptul ca au concediat angajatii pentru ca au incalcat secretul de serviciu prin datele si informatiile furnizate unor terte persoane.

Bloguri si retele sociale monitorizate
Printre metodele folosite de companii pentru monitorizarea accesului la Internet al angajatilor retinem monitorizarea istoriei de navigare pe Internet, logarea informatiilor introduse de angajati prin intermediul tastaturii (keystrokes) si monitorizarea timpului online petrecut de angajat in interes personal, in comparatie cu timpul dedicat unor activitati productive. 43% din companii au recunoscut ca stocheaza si apoi urmaresc fisierele de pe computerele angajatilor, in timp ce 12% monitorizeaza blogurile pentru a observa orice fel de continut legat de compania respectiva sau monitorizeaza retelele sociale pentru orice informatie postata de angajatii lor.