Cu mercurialul nu mai incercati?

Vara trecuta, la primele semne ca pretul alimentelor va creste pe fondul secetei, raspunsul Guvernului a fost sa lanseze o „campanie" de verificare a modului in care sunt stabilite preturile in companiile private. Tot in 2007 s-a decis ca preturile la bunurile administrate sa nu mai fie liberalizate si sa se incerce obtinerea unei amanari din partea UE. Se pare ca aparatul politic nu a ajuns inca la maturitatea de a acorda o mai mare incredere pietelor. Atat BNR, cat si Executivul se fac vinovate de o atitudine ostila dezvoltarii pietelor functionale prin fiscalitate excesiva (si aici este vorba si de numarul de taxe) si prin instrumentele de politica monetara care restrictioneaza adancirea pietelor monetare si valutare. Iar rezultatul este ca orizonturile de investire si economisire sunt consolidate la scadente pana la sase luni!
Asadar, de fiecare data cand inflatia cres-te mult peste asteptari si mai ales cand acest lucru se nimereste intr-un an electoral, politicienii readuc in discutie masuri de control al preturilor sau de subventionare a costurilor. Si atunci cand valul de scumpiri vine intr-un moment in care economiile la nivel mondial dau semne de oboseala, bancile centrale inclina mai mult catre o scadere de dobanda decat spre o crestere necesara in lupta cu inflatia. In Romania, lucrurile stau putin diferit, deoarece economia inca mai avanseaza, dar o majorare a dobanzii de politica monetara este vazuta ca o politica periculoasa de catre banca centrala, pentru ca ar duce la aprecierea cursului si la adancirea deficitului de cont curent.
Cu alte cuvinte, cresterea de dobanzi la nivel mondial este in acest moment prea putin trendy, chiar daca preturile se maresc peste asteptari. Chiar daca aceasta crestere a preturilor peste asteptari ii afecteaza mai ales pe cei care au luat decizii pe termen lung bazate pe asigurarile oficialilor ca inflatia nu mai reprezinta o problema. Sa nu uitam sa amintim insa ca mai sunt cateva banci centrale care vor sa-si pastreze credibilitatea: Banca Centrala Europeana, Reserve Bank of Australia, Banca Nationala a Poloniei si chiar Banca Nationala a Ungariei. Asta poate pentru ca au invatat in timp ca, odata pierduta, credibilitatea se recastiga foarte greu si cu un pret foarte mare.
Sa revenim la noi. Ultimele luari de pozitie arata o banca centrala resemnata in lupta cu inflatia, dar foarte hotarata sa controleze cursul de schimb. In aceste conditii, ma astept ca Guvernul sa reactioneze si sa mentina in continuare controlul unor preturi si chiar sa introduca noi reglementari. Dar atat interventiile pe curs, cat si controlul preturilor nu vor duce decat la efecte perverse. Primele, la un apetit mai mare de imprumut in moneda straina, al doilea - la un consum mai ridicat al produselor ale caror preturi sunt controlate.