Principiul de baza al unei politici macro este acela ca implementeaza strategii cu rezultate pe termen lung. De aici si conflictul cu politicul, care vizeaza orizonturi mult mai scurte. In ceea ce priveste politica monetara, experienta economica din ultimii 100 de ani a aratat ca este nevoie ca institutia care se ocupa de aceasta sa fie independenta. In speta, institutia in discutie e banca centrala. Bineinteles ca si aceasta independenta este diferit inteleasa de la tara la tara, dar acesta este un alt subiect.
Cert e ca in privinta politicii fiscale nu exista dubii. Aceasta este implementata in toate tarile de Ministerul de Finante, care e intotdeauna subordonat politic. De aceea apar deficite bugetare mai mari in preajma perioadelor electorale, care ajung la procente bune din PIB in tari care favorizeaza prezenta statului in cat mai multe sectoare din economie.
A fost nevoie de multi ani si chiar de crize economice pentru ca beneficiile gandirii pe termen lung sa poata fi intelese si de clasa politica. In Statele Unite, dupa criza din anii "30, politica fiscala a fost vazuta ca o parghie salvatoare si a fost folosita de fiecare data cand cererea interna era sub asteptari. Dar pretul platit a fost enorm - stagflatia - si de atunci politica fiscala a inceput sa fie folosita in conexiune cu politica monetara. Totusi, atat in tarile dezvoltate, cat si in cele in curs de dezvoltare politica fiscala devine brusc mai relaxata in anii cu alegeri parlamentare sau prezidentiale - deficitele se maresc, anumite impozite se micsoreazaâ¦
Am ajuns cu discutia la Romania. Politica fiscala a fost folosita ca principal cal de bataie in ultimul ciclu electoral. Iar marele premiu oferit a fost scaderea impozitelor pe venit si profit. Dar pretul nu conteaza? Deocamdata nu este foarte clar, desi un prim element poate fi adus in discutie: indatorarea publica a crescut.
Mai important este ca ne aflam inaintea unui nou ciclu electoral. Si politica fiscala e folosita iarasi ca instrument. Vorbim deja de pensii si salarii mai mari, dar si de venituri bugetare in crestere semnificativa. Undeva ceva nu se leaga. Mai ales atunci cand discutam de o economie care se apropie de sfarsitul ciclului de crestere. Acest lucru este surprins de bugetul pentru acest an, unde se observa o majorare exponentiala a cheltuielilor: 42,3% din PIB. Si bineinteles, ca sa nu existe probleme de finantare, si procentul veniturilor e proiectat sa se majoreze la aproape 40% din PIB. Ei bine, tocmai aici apar rezervele exprimate de majoritatea vocilor responsabile din piata.
