In mitologia greaca, Casandra a fost fiica regelui Priam, a carei frumusete l-a facut pe Apolo sa-i ofere darul prezicerii. Dar cand aceasta a refuzat sa i se daruiasca, Zeus a blestemat-o ca nimeni sa nu-i mai asculte prezicerile. Asa s-a intamplat cu acel urias cal din lemn in care s-au ascuns Ulise si ceilalti ahei care au devastat Troia. Casandra i-a avertizat pe troieni sa nu-l pastreze, insa acestia n-au tinut seama de spusele ei.
Am adus in discutie acest episod din mitologie pentru ca numele Casandrei a fost folosit repetat in ultima vreme si i s-a atribuit o conotatie negativa. Dar daca ne luam dupa legenda Calului Troian si dupa ceea ce am tot avertizat in ultima vreme si am fost ignorat, sunt chiar mandru sa fac parte din „corul" celor despre care pseudo-economistii spun ca bombardeaza populatia cu estimari alarmiste.
Desi inteleg tendinta naturala a institutiilor publice de a nu oferi mesaje negative despre economia pe care trebuie sa o gestioneze, nu pot fi de acord cu lipsa de responsabilitate. Cred ca e normal ca BNR sa ofere o explicatie pentru ratarea grosolana a tintei de inflatie in anul 2007. Iar Ministerul Finantelor sa explice cum poate cheltui peste 2% din PIB intr-o singura luna.
Peste tot in lume autoritatile monetare si fiscale revizuiesc cresterile economice in jos, preturile in sus si ajusteaza in concordanta politica macroeconomica, numai in Romania se incearca o discreditare a analistilor care vorbesc despre pericolul unui derapaj economic. Am tot spus, in paginile acestui saptamanal, ca mixul de politici din ultimii ani va duce doar la inflatie, depreciere si, in final, poate chiar la recesiune. Mai avem putin.
Dar acum nu mai este vorba de ce se putea face. Conteaza ce se mai poate face in conditiile actuale. Cei care incearca sa vanda o imagine a Romaniei care este foarte sanatoasa ar trebui sa-si stearga aburul politicianist de pe ochelari si sa vada ca inflatia e aproape de 7%, bugetul are deficite pe care le acopera cu imprumuturi la care plateste 9,5%, iar leul pierde teren in fata euro de 6 luni. Toate acestea reprezinta costuri ce trebuie acoperite. Cu alte cuvinte, economia trebuie sa produca in asa fel incat sa acopere preturile si dobanzile mai mari. Fireste ca la toate aceste realitati care provoaca durere se aduce drept contraargument statutul de membru UE. Da, numai ca in aceste momente economia Uniunii are probleme. Iar 70% din exporturi exact acolo se duc...
Din punctul meu de vedere, sa faci scenarii foarte optimiste acum inseamna sa-ti asumi riscuri foarte mari. Si sunt de acord ca sectorul privat sa riste si mai apoi sa plateasca daca n-a estimat corect. Dar nu pot accepta riscurile asumate de sectorul public pe banii tuturor.
