Ca in fiecare an, luna ianuarie este plina de estimari. Nu este nevoie decat sa arunci o privire prin ziare sau sa privesti o jumatate de ora un canal de stiri si vei afla predictii pentru anul ce urmeaza din toate domeniile. Bineinteles ca dupa un an ca 2007 previziunile ce au in vedere variabile economice sunt la mare pret. Cele mai solicitate sunt cele referitoare la piata de capital, dar si cele corespunzatoare pietei financiar-bancare sunt urmarite atent.
Pentru cei care au timp, propun un model simplu de a gasi cele mai cautate estimari pentru 2008. Cresterea accelerata a creditului in valuta in ultimele 12 luni - peste 70% - vadeste un interes deosebit pentru cursul de schimb. Sau cresterea creditului total - peste 50% -, ori a salariilor - peste 20% - pot sa arate un interes deosebit pentru consum si implicit pentru preturi. (Fie ca sunt preturi pentru bunuri imobiliare sau pentru bunuri de consum). In fine, e oarecum bizar, dar expunerea din ce in ce mai mare a clasei politice (dupa cum se vede din ultimele declaratii de avere) la piata de capital face ca estimarile pentru acest domeniu sa fie foarte cautate si chiar foarte mediatizate.
Ceea ce este interesant in toate aceste predictii este ca, desi peste tot se vorbeste de riscuri si de faptul ca anul 2007 a fost unul sub asteptari in toate sectoarele economice, estimarile pentru 2008 arata in continuare cresteri in toate domeniile. Sunt aceste estimari mai mici decat cele de la inceputul lui 2007? Nu neaparat. Si acest lucru se intampla chiar si in conditiile in care mai toata lumea se asteapta acum la un leu mai slab, o inflatie mai mare si dobanzi (costul banilor) in crestere.
De unde atunci acest optimism? Exact din aceleasi motive ca si in 2007. Asteptarile arata ca, oricat de mult ar creste preturile, dobanda sau cursul de schimb, acestea vor fi acoperite printr-un acces mai facil la credite sau din salarii mai mari. Iata deci un cerc vicios.
Eu n-o sa incerc sa fac estimari punctuale, dar am sa prezint doua situatii la care cred ca ar trebui sa ne uitam cu atentie. Prima, expunerea sectorului comercial la riscul valutar - in circumstantele in care istoria ne arata ca mai toate crizele sunt legate de acest sector, si nu de persoanele fizice. A doua: lipsa de interes a investitorilor straini pentru Romania. In aceste conditii, leul este pus sub presiune doar de catre importatorii romani.
