Drepturile de autor pentru materialele postate in „lumea virtuala" sunt subiectul inceputului de mileniu

Legislatia privind dreptul de autor a parut la inceput ca este pusa in incurcatura de noile tehnologii. In 1996 insa, a decis sa tina pasul cu vremea. Atunci, Biserica Scientologica a dat in judecata furnizorul de servicii de Internet Netcom, dupa ce un utilizator a postat mai multe extrase din textele sacre ale Bisericii pe o lista de discutii .
Pentru prima data, in 1996, o Curte din SUA a decis ca legislatia privind dreptul de autor se aplica si cazurilor legate de Internet, cu o singura precizare: furnizorul de servicii de Internet (gazduitorul de materiale) nu poate fi facut responsabil de faptele utilizatorilor decăt in cazul in care are cunostinta de acestea. Abordarea a fost apoi preluata si de legislatia Uniunii Europene si se regaseste astazi in mai toate legislatiile nationale ale statelor membre ale UE, inclusiv in Romănia.

Noua generatie urmeaza modelul „gratuit"
Regula privind gazduitorii de materiale online parea a fi prea solida pentru a putea fi contestata vreodata. Prin urmare, reprezentantii industriilor afectate de partajarea fisierelor multimedia in mediul online au deschis in toata lumea mii de procese impotriva utilizatorilor care faceau publice in mod ilegal materiale aflate sub protectia legislatiei privind dreptul de autor. Un juriu din SUA a stabilit in 2007 si o amenda-record pentru unul dintre acesti părăti: 200.000 dolari. Cu toate acestea, indiferent de numarul proceselor si al amenzilor platite, utilizatorii par a fi o tinta prea grea.
Consumatorii crescuti intr-o era a CD-urilor re-inscriptibile si a retelelor de partajare de fisiere devin din ce in ce mai obisnuiti cu materialele gratuite. Un exemplu uluitor este astfel initiativa trupei britanice Radiohead, care a lansat recent un album ce poate fi descarcat de internauti in sistemul „platesti ce vrei". Comunicatul de presa al trupei, facut public odata cu lansarea albumului, aminteste de acest proiect ca de „un apel la ratiune, pe care intreaga industrie muzicala ar trebui sa-l inteleaga si sa raspunda creativ".
O intreaga generatie, pe cale de a uita conceptul de plata pentru continut, incepe sa se intrebe in ce masura legea ar trebui sa mai protejeze creatia intelectuala sau nu. Inarmata cu o astfel de mentalitate, generatia noua e prea greu de convins atunci cănd o casa de discuri isi incepe tirada justitiara. Pentru multi autori, ramăne astfel doar sansa disperata a schimbarii legii in sensul culpabilizarii sistemelor informatice care ajuta utilizatorii sa publice sau sa-si transfere materiale in mediul online.

Schimbarea legii, ca masura disperata
In SUA, YouTube.com si compania-mama Google infrunta in prezent unul dintre cele mai rasunatoare procese din istoria Internetului. Compania Viacom cere Google daune in valoare de un miliard de dolari pentru ca a permis incarcarea ilegala de materiale aflate sub protectia legii dreptului de autor in sistemele YouTube.com. Intr-un caz asemanator, casa de discuri Universal a atacat Myspace.com pentru ca incurajeaza transferul ilegal de muzica intre utilizatorii sai, dupa ce website-ul a facut public un player care rula melodiile preferate ale utilizatorilor cu profile in Myspace.com. In acest timp, alte case de discuri sau film au gasit o modalitate mai sigura de a-si regla conturile cu Myspace.com si Youtube.com: au incheiat acorduri de licentiere.

Proces vs negociere
Incet-incet, relatia tensionata dintre companiile de Internet si detinatorii drepturilor de autor pare a se canaliza spre doua posibile solutii: instanta de judecata sau incheierea de parteneriate prin care se doreste licentierea continutului, in schimbul platii unor sume mai mici sau mai mari din căstigurile publicitare obtinute ca urmare a publicarii acestuia pe Internet. Dintr-o perspectiva realista, e greu de crezut ca prima solutie ar mai putea fi imbratisata de cineva, mai ales datorita notorietatii fara precedent pe care o au in prezent serviciile atacate in instanta. Cu toate acestea, procesele pot constitui adesea o masa de negociere extrem de utila atunci cănd se forteaza obtinerea unei intelegeri avantajoase pentru parti. Apoi, trebuie sa recunoastem ca in lumea afacerilor, ca si in politica, este nevoie astazi mai mult ca oricănd de pastrarea aparentelor.
Ambele parti trebuie sa dea im-presia ca o eventuala intelegere are la baza doar binele absolut al celor pe care ii reprezinta. Google, spre exemplu, trebuie sa dea de inteles ca inca isi respecta motto-ul „nu face rau", iar Viacom trebuie sa ramăna, chiar si dupa acest proces, o companie puternica, ale carei actiuni in instanta sunt serioase si trebuie sa-i sperie pe cei impotriva carora se pornesc. Dincolo de aceste amanunte, se pare totusi ca si in cazul Viacom vs Google negocierea este mai utila decăt procesul.

Google este un bun cetatean
Analizănd stirile din ultimele saptamăni, e imposibil sa nu observam pasii pe care cele doua companii i-au facut in directia unei intelegeri. Mai intăi, Google a anuntat lansarea unei aplicatii denumite YouTube Video Identification - Identificare Video YouTube.
Printre altele, sistemul va permite stergerea sau suspendarea conturilor pentru utilizatorii care incarca in mod repetat materiale pentru care nu detin drepturi de autor. In plus, fiecare videoclip inlaturat din sistem va avea o amprenta unica, pe baza careia se va impiedica in viitor reincarcarea unui material inlaturat anterior. Lungimea maxima a videoclipurilor incarcate nu va depasi 10 minute, iar utilizatorilor le vor fi oferite, in momentul in care incarca un videoclip, sfaturi si informatii extrem de clare cu privire la dreptul de autor.
In plus, comunicatul de presa care anunta lansarea aplicatiei aminteste clar faptul ca noul sistem aduce faptele utilizatorilor „dincolo de limitele raspunderii Google". In traducere neortodoxa, odata cu lansarea Video Identification, Google da clar de inteles Viacom faptul ca doreste sa inceteze conflictul. Viacom poate sa-si aroge meritul de a fi determinat Google sa dezvolte acest sistem. Google poate continua sa spuna ca-si respecta motto-ul si nu incalca legea.

Viacom vorbeste in numele poporului
Pentru ca raspunsul nu putea sa fie unul direct, Viacom a raspuns printr-o scrisoare. Nu era adresata Google, ci intregii lumi care doreste sa asculte si sa inteleaga. La inceputul lunii octombrie, cam in aceeasi perioada in care Google lansa noul sistem, multe dintre marile companii media ale lumii, printre care CBS Corp., Dailymotion, Fox Entertainment Group, Microsoft Corp., MySpace, NBC Universal, Veoh Networks Inc., Viacom Inc. sau The Walt Disney Company, au creat un set de principii pe baza carora sa se dezvolte in viitor continutul generat si incarcat online de utilizatorii de Internet, in deplina armonie cu legislatia privind drepturile de autor.
Printre principiile enumerate amintim, doar cu titlu de exemplu, nevoia companiilor de Internet de a dezvolta filtre care sa permita identificarea si blocarea incarcarii de materiale care nu respecta legislatia privind drepturile de autor, popularizarea in răndul utilizatorilor de Internet a prevederilor legale in materie etc.

Găndim la fel, avem un viitor comun
Fara indoiala, găndurile celor de la Google si Viacom au fost extrem de asemanatoare atunci cănd au compus declaratiile de presa. Atăt de asemanatoare, incăt nu e imposibil ca, in perioada urmatoare, reprezentantii celor doua companii sa se aseze la aceeasi masa si sa-si puna fiecare semnatura pe aceeasi foaie de hărtie. In fond, Google este asteptat sa adere la principiile enuntate in octombrie de marile companii media.