Vinurile de 3, 10 si 20 de euro nu mai dau nicio sansa producatorilor autohtoni.

Batalia dintre importuri si productia locala ii va forta curand pe marii producatori autohtoni sa cedeze in favoarea calitatii. Chile, Argentina sau Australia devin furnizori de calitate pe segmentele 10-20, 30-40 si 60-100 de lei, pana azi rezervate unor posirci otravite, fortand modificari radicale in atitudinea si viziunea producatorilor romani. Intr-un an ireprosabil ca 2007, intr-un climat competitional tot mai efervescent, ne putem astepta ca rafturile de vin din 2008 sa fie pline de surprize placute.

Cine miaca piata?
Oricat de ciudat le-ar putea parea connaisseur-ilor, piata romaneasca de vin este datoare vanduta catre doi jucatori destul de controversati. Primul este Murfatlar, a carui veche campanie „Sec de Murfatlar" le-a reamintit romanilor ca vinul nu trebuie sa fie imbibat de zahar pentru a fi baut. Astazi, cu o cota de piata de 30% pentru vinurile imbuteliate, Murfatlar isi pastreaza intact portofoliul si muta accentul in comunicare pe excelentele conditii de terroir ale podgoriilor sale - aer, vant, sol, seceta. Surse din piata indica faptul ca Murfatlar ar putea totusi sa adauge in acest an doua produse portofoliului deja consacrat: un vin spumant si un bitter.
Al doilea jucator este un vin pe care orice cunoscator l-ar incadra intre „nulitate absoluta" si „insotitor de omlete" - Piccini. Un vin cu promova-re agresiva, devenit brusc vedeta in carciumile de cartier, care le-a adus aminte consumatorilor ca pana si un producator avid dupa cantitati, dupa volume, dupa cifre de afaceri poate fabrica vinul din struguri.

Vinul: mai accesibil
O prima revolutie in miniatura a venit de la Cotnari, unde Tamaioasa si Grasa au incetat sa fie singura oferta. Dupa experimentele cu Francusa din 2005-2006, Cotnari a lansat pe piata Chateau Cotnari si Blanc de Cotnari, doua cupaje albe seci si aromate de exceptie, ajunse in raft cu pretul de sub 15 RON. Un mare pas inainte a facut, de asemenea, Domeniul Coroanei, care a lansat o linie de vinuri albe absolut stralucitoare la inceputul acestui an. Din pacate insa, compania a ramas de curand fara vinificatorii sai Nicolae Itu si Lorena Deaconu. Deci pana la aceasta ora nu se stie cum vor „arata" vinurile din recolta acestui an.
Aceste miscari erau absolut necesare, in contextul in care exporturile de Misiones de Rengo de la Vino Vero, de Cono Sur de la Recas sau de Trapiche de la Halewood vor oferi consumatorilor satisfactii mult superioare in categorii de pret similare.
Insa marile probleme vor aparea, cel mai probabil, in segmentul vinurilor medii, in care functioneaza putinii nostri producatori de calitate. Vinarte, Carl Reh, Halewood, Wine Princess sau Vinterra vor avea ceva dificultati, dat fiind ca brandurile de import enumerate mai sus se prezinta pe piata romaneasca si cu vinurile „de 10 euro", adica de 30-40 lei, atat din scolile clasice, europene - Franta, Italia, Spania, Portugalia, cat si din Lumea Noua - SUA, Noua Zeelanda, Chile sau Argentina.

Noutatile anului
Conform www.vinul.ro, si Jidvei a facut o miscare neasteptata, achizitionand 300 de hectare de teren in zona Cernavoda, de unde probabil isi va completa deja consacratul portofoliu de vinuri albe cu o serie de vinuri rosii.
Vinterra va completa gama Black Peak cu un Cabernet Sauvignon si o Feteasca Neagra 2006, fara a adauga ceva liniei premium Hariton.
Din nordul tarii, comuna Beltiug se asaza tot mai clar pe segmentul de preturi medii/premium (40-70 lei), castigand rapid in notorietate, desi productia locala este de ordinul catorva mii de sticle pe soi.
La Recas, pentru al treilea an consecutiv, vinul va fi „dirijat" de un australian clasat printre primii 15 vinificatori din lume. Tot la Recas, prin divizia de importuri, a ajuns in Romania gama Masi (ale carei Campolongo di Torbe si Serego Aligheri sunt principalele candidate la titlul de „vinul anului"), dar si cateva portugheze senzationale, dintre care Quinta de Quatro Ventes, la doar 60 lei, ofera unul dintre cele mai bune raporturi calitate/pret de pe piata.
Carl Reh, cu meticulozitatea lor tipic nemteasca, si-au facut pasii mici si siguri in cresterea constanta a calitatii (asta nu inseamna ca nu au pornit la drum cu vinuri bune, ci ca maturizarea vitei aduce in fiecare an cate un mic plus vinurilor) si ataca astazi piata si cu o serie de importuri, calculate perfect pe profilul si nevoile pietei: Koononga Hill, Magill Estate si Bin din Penfolds, Australia; doua Riesling-uri (dintre care un spumant) de la firma-mama, Carl Reh-ul german; Kendermanns-uri si, o viitoare lovitura, vinuri de la gigantul international Rosemount (Diamond Cellars si Show Reserve).
Tot cu titlu de noutate, desi nu mai este de mult o stire, Ministerul Agriculturii a aprobat adaugarea de zahar in vinurile acestui an, pe motiv ca am avut parte de un an greu. Se poate sa fie o decizie inteleapta: cei care vor da curs dezlegarii la fabricat „vin de algocalmin" vor plati, in cele din urma, cu disparitia de pe piata.